Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Noi, oamenii, introducem o anumită semnificație evenimentelor prin care trecem, în funcție de gradul
plăcere- neplăcere pe care ele ni le provoacă. Astfel, ne raportăm și afectiv, nu numai cognitiv la realitate.
Cuvântul emoţie provine din latinescul “emovere”- ceva care pune mintea în mişcare, fie către o
acţiune dăunătoare, fie către una neutră sau pozitivă.
P. P. Neveanu defineşte emoţia ca fenomen afectiv fundamental ce se dezvoltă fie ca o reacţie spontană şi
primară(emoţiile primare şi afectele), fie ca procese mai complexe, foarte variate şi diferenţiate după valori
superioare. (P. P. Neveanu, 1978-: 231- 233).
Credem că emoţiile sunt importante pentru că ele asigură ( Roco Mihaela,2001: 137):
Subiectiv- cel mai uşor sesizabil la nivelul simţului comun, fiecare om trăind în mod diferit, personal
emoţiile;
Fiziologic- frecvenţă cardiacă, respiraţie, transpiraţie etc.
Cognitiv- blocaje de gândire, deficit de atenţie, funcţionare mnezică modificată etc. Tipul emoţiei pe
care o simţim este dependent de modalitatea în care gândim despre situaţie, de felul în care
interpretăm informaţiile;
Comportamental- confruntarea situaţiei, agresivitate/ evitare, ticuri nervoase; cuprinde mişcările
grosiere ale corpului şi mimica, gestica, expresia facială, tonul vocii etc.
Cu toate că abilităţile intelectuale sunt foarte importante, emoţiile sunt o sursă de informaţii esenţiale
pentru supraveiţuire. S- a observat că gestionarea lor eficientă duce la o mai bună adaptare socială,
profesională, la o viaţă sănătoasă în general. Utilizarea eficientă a informaţiilor cu încărcătură emoţională
are un rol deosebit în procesul adaptării şi în atingerea confortului emoţional personal.