Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I) Date inițiale
A fost primit un fișier de tip Excel în care erau cuprinse măsurătorile realizarte pe teren,
respectiv azimutul și înclinarea discontinuităților, dar și alte informații privind distanta medie si
frecventa reale, lungimea urmei, tipul de terminatie, rugozitatea (tipul de suprafata si JRC),
alterarea suprafetelor, deschiderea pentru fiecare sistem – analiza statistica.
Metoda de lucru a fost Proiecția Sferică, aceasta fiind un instrument utilizat pentru
reprezentarea spațială a unor plane sau drepte și pentru determinarea intersecției lor, dar și pentru
interpretarea lor statistică.
Pentru realizarea sistemelor s-au folosit azimutul () și înclinarea (), date ce au fost
introduce în programul Rockworks.(fig 1).
De asemenea am avut nevoie și de digrama Schmidt, aceata fiind utilizată pentru
determinarea planelor, azimutului și înclinării sistemelor dar și pentru proiectarea preliminară a
alunecărilor.
Prima etapă de lucru a fost determinarea polilor corespunzători fiecărui sistem, pentru a
putea identifica planele corespunzătoare fiecărui sistem- plan.
În mod normal, planul unui sistem se proiectează astfel: se notează pe direcția N-S a
diagramei azimutul și rotim foaia până când acest punct se va regăsii pe direcția E-V. Din
această poziție vom măsura înclinarea și meridianul, locul se oprește va fi trasată o linie pe
direcția N-S.La aceeași distanță ca și înclinarea, dar pornind de la centru spre circumferința
cercului se determină polul planului.
În cazul de față, diagrama noastră prezintă polii corespunzători planelor, acestea urmând
a fi determinate grafic de noi.Am fixat polul pe direcția ecutorului (respectiv linia de 900-2700) și
am măsurat distanța de la centru spre pol, distanță ce corespunde cu înclinarea planului.
Rezulvatul obținut va fi proiectat în direcția opusă a polului, pornind de la circunferința cercului
spre centru. Se va citi azimutul și înclinarea obținută pentru fiecare plan.
Fig 2: Reprezentarea grafică a planelor în cadrul rețelei Schmidt
Din determinarea grafică a planelor au rezultat următoarele valori pentru înclinare și azimut:
P1-156/58
P2-346/52
P3-56/54
Următoarea etapă de lucru a constat în determinarea valorilor corespunzătoare azimutului și
înclinării fiecărui sistem. În acest fel am putut separa sistemele și realiza o selecție în tabelul de
date inițiale.
Cu ajutorul acestor date a fost determinat unghiul de confidența. Astfel au fost realizate
următoarele calcule:
li= sin*sin
mi= cos*sin
ni= cos
Pentru fiecare sistem a fost calculat R, iar cu ajutorul acestuia a fost determinat unghiul
de confidență.
1
𝑁−𝑅 1
=arccps{1 − 𝑅 ∗ [(𝑃)𝑁−1 − 1]}
Unde: N= numărul de discontinuități. Acest factor diferă de la sistem la sistem, după cum
urmează. Pentru sistemul 1 am avut un număr de 25 de discontinuități, pentru Sistemul 2
au fost 17 discontinuități iar în cazul Sistemului 3 numărul discontinuităților a fost 18.
R= mărimea vectorului rezutant
P= probabilitatea ca media reală să devieze cu mai mult de 0 față de media
calculată (valoarea considerată a lui P în calcul a fost de 0,05)
Tabel 5;Calcul unghi de confidență pentru Sistem 1
Extinderea este mărimea ariei ocupate de o discontinuitate în plan, cunoașterea ei fiind foarte
importantă.
Sistem 1- acești parametrii se găsesc în combinații, iar în cadrul acestei zone predomină dx- ceea
ce înseamnă că terminațiile discontinuităților întâlnite aici au terminații atât în afara limitelor
aflorimentului cât și în altă discontinuitate
Sistem 2- caracteristica predominantă a discontinuităților din acest sistem este dr- ce poate fi
interpretată ca având discontinuități terminate în roca vizibilă dar și în alte discontinuităâi
Sistem 3- Ca și în cazul sistemului 2, terminația discontinuității este de tip dr.
În cele trei sistemen nu putem realiza ca în cazul clasificării discontinuităților după lungime o
medie la nivelul întregului sistem.
Tipuri de suprafețe de discontinuități după rugozitate
Sistemul 1- Valoarea medie a rugozității interceptate în aceste discontinuități este R1- ceea ce
înseamnă că fisurile din zonă au rugozitate rugoasă în trepte.
Sistemul 2- Elementul cel mai des întâlnit în acest sistem este R4- ceea ce însemană că avem că
discontinuitățile sunt rugoase, planare
Sistemul 3- Caracteristica predominantă este R1- deci discontinuitățile sunt rugoase, planare
Deschiderea discontinuităților
Clasificarea discotinuităților după deschidere
Sistemul 1- Elementul predominant în cadrul sistmeului 1 este D4- ceea ce însemană că avem
un sistem de discontinuități cu fisuri înguste, întrre 0,5-2,5 mm
Sistemul 2- Valoarea predominantă determinate statistic în cadrul acestui sistem este D2, deci
fisurile noastre sunt etanșate
SIstemul 3- Acest sistem prezintă un coefficient mediu D2, ca și în cazul anterior avem fisuri
închise.
IV) Determinarea grafica a sistemelor de discontinuitati cu potential de instabilitate la
alunecarea planara simpla si la alunecarea tip pana (pe baza domeniilor de
instabilitate) - reteaua SCHMIDT;
Pentru construirea acestei diagrame, am trasat întâi planul taluzului prezum și polul
corespunzător( 230/68). Construirea grafică a planului a fost realizată după pașii menționați în etapele
anterioare și a rezultat următoare figură.
În extremitatea opusă a rețelei Schmidt, respective partea stângă diagrama a fost trasată
utilizându-se un unghi de 90-= 600. Zonele rezultate prezintă domeniul de instabilitate la alunecarea
tip pană. Alunecarea tip pană se produce la intersecția planelor a două sisteme. Dacă această
intersecție se regăsețte în zona de instabilitate atunci planele sunt susceptibile la launecare
Acest desen este suprapus peste rețeaua initial ce conține sistemele și planele, astfel încât să
vedem dacă avem zone susceptibile la alunecare planară simplă sau alunecare tip pană.