Tema 1. Moneda si rolul sau in economie.

O definiţie generală a monedei ar putea fi următoarea: un instrument-etalon legal de plată pentru facilitarea
schimburilor, pentru acumulări şi stingerea obligaţiilor, măsurător general de valori care se bucură de încrederea publică
şi poartă girul statului şi care, atunci când moneda este confecţionată din metal preţios, îi garantează greutatea şi titlul.
Trebuie făcută o deosebire între mijlocul de schimb şi instrumentul de schimb.
Banul din acest punct de vedere trebuie considerat ca un mijloc de schimb, este un element care poate fi folosit mai
departe în schimb, sau poate fi transformat oricând într-un bun care să ne satisfacă o utilitate (mărfuri bani - cuprul, aurul,
argintul, piele de animale, etc.).
Moneda este un instrument de schimb, întrucât scopul şi destinaţia este numai schimbul şi plata. La schimbul direct,
fiecare din cei care schimbă dau şi primesc bunul din nevoie şi cu intenţia de a-l folosi direct şi imediat. Participanţii sunt
producător al bunului cedat şi consumator al bunului primit. Pentru nici unul bunul nu îndeplineşte altă funcţie.

Apariţia monedei este condiţionată de formarea unei societăţi omeneşti cu preocupări economice, ale cărei
caracteristici principale sunt:
a) proprietatea privată;
b) diviziunea muncii;
c) schimbul de bunuri şi servicii.
În dreptul tuturor popoarelor găsim trei elemente esenţiale ale monedei şi anume:
• legea - noţiunea de monedă este legată de existenţa şi de intervenţia Statului, în confecţionarea semnului monetar, iar
caracteristica lui este efigia Statului pe care o poartă;
• materia - moneda poate fi confecţionată dintr-o marfă oarecare, ca şi banul. Deosebirea între bani şi monedă, constă în
faptul că moneda fiind bătută de către puterea suverană a Statului, se asigură, prin aceasta, respectarea condiţiilor de
confecţionare materială a semnului, în conformitate cu prescripţiile legale.
• forma monedei - ea este fixată după cum corespunde nevoilor de circulaţie, cu preocuparea principală de a îngreuna
contrafacerile.
Momentul când apare moneda nu se cunoaşte precis, ca o data fixă. Este cert însă că ea apare numai în momentul când
statul ca o putere politică suverană, preia asupra sa controlul, iar mai târziu chiar confecţionarea semnului monetar. Acest
moment este arătat ca fiind aproximativ între secolul al VIII-lea şi al VII-lea înainte de Hristos

Etapele de evolutie a banilor:

1.era banilor marfa.- Instrumentul de schimb era confecţionat sau reprezentat din bunuri diferite, altceva decât
metalele, perioada care se numeşte pre-metalică. Rolul de bani 1-a îndeplinit, în funcţie de zona geografică, marfa care
avea cea mai largă consumaţie în zona respectivă (blănurile, pietrele de moară, tutunul, scoicile etc)
2.era banilor din metale pretioase-Rolul de bani au început să-1 îndeplinească metalele preţioase (aurul, argintul).
Aceştea prezentă avantaje: valoare mare într-un volum mic, perfect divizibil, fără a pierde din valoare, inalterabil, uşor
de transportat. Iniţal au fost utilizaţi sub forma de lingouri, inele, braţări etc. Ulterior, ei au luat forma de moneda bătută
(emisă) de autoritatea statală.
3.era banilor de hartie-Au apărut datorită faptului că: în procesul circulatiei, monedele de aur cunosc un proces de uzură,
ajungându-se în situaţia în care valoarea nominală a monedei să nu mai corespundă cu conţinutul ei în aur; la un moment
dat cantitatea de aur era insuficientă pentru a îndeplini rolul de echivalent general.
4.bani electronici-bani imateriali: portmoneu electronic, carduri de debit, carduri de credit etc.

Formele banilor.
Banii în evoluţia sa s-au impus sub două aspecte: bani reali şi bani reprezentativi.
Banii reali sunt banii, a căror valoare nominală corespunde valorii lor reale, adică valorii metalului din care au fost
confecţionaţi.
Banii reprezentativi se consideră: semnele metalice (moneta mică reprezentativă (ban, cent, copeică) confecţionată
din metale ieftine (aramă, aluminiu)) şi semne de hârtie, care împart moneda de hârtie şi titluri de credit.
 Moneda metalică. Banii metalici (aramă, argint, aur) au avut diferite forme. Cea mai comodă formă pentru circulaţie
s-a dovedit a fi cea rotundă. Partea din faţă numindu-se avers, cea din spate – revers, şi cea laterală – gurt. În scopul
protecţiei contra sustragerii, partea laterală se turna în formă de zimţuri.
Moneda de hârtie – a apărut ca un substituitor al celei metalice. Primii bani de hârtie au apărut în Rusia în 1769.
Emitenţii acestor monede pot fi trezoreria publică şi băncile centrale.
Titlurile de credit - apar odată cu dezvoltarea forţelor de producţie, când vânzarea-cumpărarea se face pe credit; când
momentul cumpărării variază de cel al achitării. Apariţia lor a avut ca scop asigurarea elasticităţii circulaţiei băneşti.

Titlurile de credit:
 economisesc banii reali (moneda metalică) şi contribuie la dezvoltarea plăţilor prin virament;
 ca şi moneda-hârtie îndeplinesc doar 2 funcţii: mijloc de plată şi mijloc de circulaţie.
Din categoria titlurilor de credit fac parte:
Cambia - reprezintă obligaţiunea irevocabilă scrisă de către debitor de a plăti o sumă anumită creditorului. Primind cambia
vânzătorul mărfii poate s-o utilizeze în 3 modalităţi:
◦ s-o păstreze până la scadenţă, primind şi o dobândă;
◦ cambia poate fi folosită ca mijloc de plată, neprimind dobândă;
◦ cambia poate fi scontată la banca comercială şi reescontată la banca centrală.
Cecul este un document bănesc prin care deţinătorul mijloacelor băneşti la bancă îi ordonează băncii să transfere aceste
mijloace altui agent economic. Prima dată cecul a fost utilizat în 1683 în Anglia. Cecurile sunt utilizate pentru primirea
numerarului, ca mijloc de circulaţie şi plată şi ca instrument al decontărilor fără numerar.
Banii electronici. Echipamentele electronice şi sistema de legături telefonice, privind efectuarea operaţiunilor de creditare
şi de plată (introducerea şi scoaterea în/de pe cont, transferul de pe un cont pe altul, calculul dobânzilor, controlul stării
conturilor) cu ajutorul impulsurilor electronice, în regim non-hârtie, au dat imbold apariţiei banilor electronici. Cu ajutorul
lor se efectuează o impunătoare parte de operaţiuni interbancare.
Cardurile. Introducerea în bănci a calculatoarelor electronice a făcut posibilă înlocuirea cecurilor şi a numerarului cu
cardurile. Sunt o posibilitate de a obţine mijloace creditare pe termen scurt de la instituţiile creditare (de credit) sau pentru
a avea acces la distanţă la mijloacele băneşti în baza contului deschis de client (de debit).

Functiile monedei:
1.etalon al valorii- Costul mărfii evaluat în etalon monetar reprezintă preţul. Preţul reflectă cheltuielile de muncă
efectuate pentru producerea şi realizarea mărfii date.
2.mijloc de circulatie- Circulaţia mărfurilor include: vânzarea mărfii, adică, preschimbarea ei în bani (M-B) şi cumpărarea
mărfii, preschimbarea banilor în marfă (B-M). În aşa mod, moneda îndeplineşte rolul de intermediar.
3.mijloc de plata-Banii în calitate de mijloc de plată se prezintă în felul următor : M – D (marfă – datorii la termen); D – B
(datorii la termen – bani); leagă diferiţi producători, care cumpără mărfuri în credit. Transmiterea mărfurilor de la vânzător
la cumpărător poate fi anterioară sau ulterioară trecerii banilor de la cumpărător la vânzător
4.instrument de conservare a valorii- Acumularea banilor în prezent permite deţinătorului să realizeze cheltuieli viitoare.
Banii desemnează bogăţie şi de aceea persoanele juridice şi fizice economisesc sau acumulează bani (deschiderea unor
conturi de depozit). Totodată aceştea pot obţine venituri suplimentare sub forma unor dobânzi.

Cele 4 funcţii ale banilor se află într-o strânsă corelare şi interdependenţă. Logic şi istoric, fiecare funcţie este
predecesoarea unei alteea. Din cele expuse putem desprinde 3 particularităţi de bază ale banilor, care totodată reflectă şi
esenţa lor:
 asigură schimbul - cu ajutorul lor se poate cumpăra orice marfă;
 reflectă valoarea de schimb a mărfurilor - prin intermediul lor se stabileşte preţul mărfii, iar acesta dă posibilitate
unei comparări calitative a diferitor mărfuri din punct de vedere utilitar;
 reflectă munca materializată într-o marfă concretă.