Paralizia cerebrală (PC) este o afecţiune neprogresivă a mişcării şi posturii, care determină un defi cit

motor

permanent şi reprezintă în multe cazuri prototipul tulburărilor de dezvoltare, fi ind cea mai frecventă
dizabilitate ,,fi zică” a copilăriei care afectează sever dezvoltarea

copilului. (Rosenbaum, 2003). Aspectele clinice ale PC

sunt variate şi în general polisimptomatice, iar formele

spastice reprezintă aproximativ 70-80% din totalul cazurilor de PC (Rajab, 2006). Spasticitatea poate să fi
e

focală, interesând numai anumite grupe musculare sau

globală şi infl uenţează mişcarea şi postura, contribuind

la apariţia deformărilor musculo-scheletice (Matthews,

2009).

Tratamentul spasticităţii în PC urmăreşte îmbunătăţirea mişcării şi prevenirea contracturilor şi include

medicaţia miorelaxantă şi metode chirurgicale.

Medicaţia miorelaxantă cuprinde medicamente capabile să relaxeze musculatura striată spastică.

1. Baclofenul, derivat al acidului gama-aminobutiric,

are un efect miorelaxant care se exercită la nivel medular

şi constă, în principal, în inhibarea eliberării mediatorilor chimici excitatori la nivelul neuronilor alfa-
motori şi

neuronilor intercalari (Stroescu, 1998).

Administrat per os se absoarbe rapid la nivelul tractului digestiv, dar este legat într-o proporţie mică, de
30%,

de proteine şi are solubilitate scăzută în lipide, traversând

slab bariera hematoencefalică (Curiá, 2004). Din aceste

cauze pentru obţinerea efectului dorit pot fi necesare doze

mari ceea ce conduce frecvent la apariţia efectelor secundare, cel mai des raportat fi ind somnolenţa
(Matthews,

2009). În general, tratamentul se iniţiază cu doze scăzute

de 2,5-5 mg/zi, administrate în 3-4 prize, care sunt ulterior crescute gradat în funcţie de efi cacitatea
clinică până

la maxim 3-5 mg/kg/zi (Berweck, 2004).

Administrat intratecal, baclofenul are un efect puternic inhibitor al refl uxului spinal mono şi polisinaptic
şi

atinge nivele în LCR de 30 de ori mai mari decât după

administrarea orală. După injectarea lombară în bolus,

spasticitatea de la nivelul extremităţilor începe să scadă

în 1-2 ore, după 4 ore este redusă la maxim, iar după 6-8

ore efectul miorelaxant dispare (Penn şi Kroin, 1985).

Într-un studiu în care a urmărit efi cacitatea tratamentului

cu baclofen intradural la pacienţii cu spasticitate de origine centrală sau medulară, Rodriguez (1992)
consideră

că administrarea intratecală este mai efi cace decât ad