Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
***
***
Storm isi termina micul dejun si se imbraca pe
indelete, luându-si o rochie simpla de nylon verde
deschis, cu mâneci lungi si guler stil camasa, care-i lasa
pielea usor bronzata sa se intrezareasca ispititor pâna
deasupra primului nasture.
In timp ce pornea, ii trecu un moment prin minte ca
prezenta ei neinsotita avea sa-i creeze o impresie
gresita unui italian conservator si autocratic, dar nu avea
pe cine sa cheme cu ea si, oricum, parerea lui n-o
interesa câtusi de putin.
Cu aproape o ora intârziere, ajunse la Villa
Romano. Ar fi vrut sa se simta mai putin nervoasa, dar
era hotarâta sa se tina tare, orice s-ar fi intâmplat si
indiferent din ce motive Alexei Romano ii ordonase sa
se prezinte la raport. Totusi, mâinile ii tremurau de-a
binelea când coti pe aleea marginita cu copaci din fata
vechii vile.
Vila era destul de frumoasa, cu peretii albi patati de
umbrele copacilor din jur, care raspândeau atât miresme
imbatatoare, cât si binevenita racoare. Gradina era o
bogatie de culori, trunchiurile negre si drepte ale
chiparosilor contrastând cu stacojiul si rozul geraniilor,
glabenul viu al mimozelor si nenumaratele nuante ale
trandafirilor.
O veranda lunga strabatea casa pe toata latimea,
având pardoseala pe jumatate acoperita cu urne de
piatra pline cu flori ce inmiresmau aerul cald si neclintit.
Usa statea intredeschisa, iar Storm ezita o clipa, cu
inima batându-i din nou cu putere, când intinse mâna
spre cordonul soneriei.
Omul care-i raspunse parea s-o astepte, desi chipul
lui negricios si cam acru nu trada nici o emotie, când o
pofti inâuntru si o conduse prin antreu.
Holul fu o revelatie pentru Storm, de o frumusete
neasteptata. Era incapator si racoros, având peretii
acoperiti cu cele mai superbe fresce, lucrate maiestru, in
culori pastelate. Scene cu zei si zeite intr-un peisaj
bucolic si mai fermecator decât cel de afara. Nimfe
zvelte si tineri neverosimil de frumosi care-i aminteau
incomod de Paolo Veronese, privind-o cu ochi negri si
limpezi, din paradisul lor pictural.
Palmieri in jardiniere se inaltau pâna-n tavan, iar
dusumeaua de sub picioarele ei era pardosita cu
mozaicuri in culori discrete. La dreapta, o minunata
scara de marmura se arcuia in sus, spre o galerie care
disparea intr-o parte si-n cealalta, in umbra racoroasa.
Lui Storm i-ar fi putut fi iertata impresia ca dintr-o data
se intorsese inapoi in timp, cu vreo doua-trei sute de ani.
Valetul inainta maiestuos prin hol, iar Storm fu
introdusa intr-o incapere enorma, cu plafon inalt, la fel
de luminoasa si racoroasa ca holul. Pe pereti erau
agatate portrete ale unor barbati oachesi, cu aspect
aristocratic, si femei cu expresii vag ostile, unele foarte
frumoase, in pofida expresiilor lor descurajatoare.
Fu poftita sa se aseze, intr-o engleza mult mai
imperfecta decât cea in care i se vorbise pâna atunci, iar
usile duble inalte se inchisera in urma ei. Ramasa
singura, doar cu ticaitul sonor al unei pendule ca sa-i
tina de urât, privi in jur cu curiozitate.
Vila era mult mai mare decât paruse vazuta de pe
chei, incomparabil mai mare decât Villa Lucia, asa cum
era si de asteptat. Ar fi fost firesc sa admire frumoasa
consola de marmura alba si numeroasele objets d'art
scumpe, dar asculta incontinuu daca nu se apropiau
pasi, si ramase pe scaunul unde se asezase, lânga
fereastra.
Dupa aproape zece minute de când sosise, Storm
continua sa astepte. Era tot mai enervata de tratamentul
necavaleresc pe care-l primea, dar nu-i era greu sa
ghiceasca faptul ca Signor Alexei Romano intentiona
sa-i dea o lectie de punctualitate. Il facuse s-o astepte,
asa ca acum era lasata sa astepte la rândul ei.
Totusi, intrucât se afla acolo la initiativa lui, Storm
nu avea nici un motiv pentru a accepta asa ceva, si intr-
un târziu de ridica in picioare, cu ochii verzi scaparându-
i de furie. Daca Signor Romano dorea atât de mult s-o
vada, n-avea decât sa vina si s-o gaseasca. N-avea de
gând sa-l mai astepte.
Capitolul 2
***
***
***
***
***
***
***
***
***
***
- Sfârsit -