Ceață și ploaie

de Viljo KAJAVA

Ceață și ploaie
Sunt gândurile mândre ale omului

Lumina piere în lacrimi

Curge pe obraji

Picură strop după strop în noaptea

Cu miresme de humus

Ceață și ploaie
Și silueta omului

Oceanul infinitului o ia cu el

Și furtuna mută a eternității

O fărâmițează în nopți anonime

Pentru fantoma îndrăgostiților

Care nu se prelungește decât în imaginea informă a amintirii

Ceață și ploaie
Vuiet marin al inexistenței visului

Sub urmele amintirii uitate în melcul cântecului

În freamătul liniștit al visului amețește

Conturat o clipă profilul trist

Roșietic al unui păr strălucitor