Biserica adevărată şi temelia sa

1. De ce este important să cunoaştem identitatea bisericii adevărate şi a temeliei sale?

DACĂ vrem să trăim în sistemul cel nou alui Dumnezeu trebuie să recunoaştem biserica adevărătă şi
temelia sa. Isus s–a referit la aceste două lucruri cînd a zis: „Pe aceasta piatră voi zidi biserica mea“.
(Matei 16:18) Ce este biserica aceasta şi ce este piatra pe care este zidită? Biblia ne dă aceste două
răspunsuri drepte.

2. (a) Vorbeşte Biblia despre „biserică“ ca şi cum ar fi vreo clădire? (b) Ce este însemnătatea cuvîntului
Grec?

2 Multe persoane numesc clădirile în cari poporul să adună să se închine „biserici“, însă Biblia nu zice
aceasta. Biblia totdeauna să referă la poporul adunat cînd zice „biserică“, şi cuvîntul aceasta în
actualitate înseamnă adunare, sau congregaţie de persoane. (Filimon 2) Cuvîntul Grec „ekklesia“ tradus
„biserică“ „adunare“ sau „congregaţie“ literalmente înseamnă „cei chemaţi“. Adecă, un grup de
persoane chemate, dintre alte persoane pentru un scop deosebit. Acesta este echivalentul cuvîntului
Evraic „qahal“ care la fel înseamnă „adunare“ sau „congregaţie“.

3. De ce este biserica adevărată asemănată cu (a) un corp uman? (b) o feciară curată, sau virgină?

3 Biserica sau adunarea adevărată să aseamănă corpului uman, avînd multe membre sub un singur cap,
întocmai ca corpul omenesc. Scripturile inspirate la Efeseni 1:22, 23 ne spun că Dumnezeu a întocmit pe
Cristos să fie „cap peste toată biserica, care este corpul lui“. Biserica aceasta mai este asemănată cu o
fată virgină sau fecioară logodită cu Cristos, avînd un grup de membri cari sînt îndeaproape uniţi cu
Cristos, întocmai ca o nevastă cu bărbatul ei. Apostolul Pavel zice acestor membri: „Eu v–am logodit cu
un bărbat ca să vă prezint lui Cristos ca fecioară curată.“ (2 Corinteni 11:2; Vezi şi Apocalipsa 21:2, 9, 10)
De aici urmează faptul că biserica adevărată este o organizaţie curată, liberă şi nepătată de corupţiile
acestei lumi şi devotată Capului ei, care este Isus Cristos.

4. (a) Poate cineva deveni „membru“ al bisericii adevărate prin faptul că se va înscrie în vreun registru
aici pe pămînt? De ce? (b) Cîte persoane vor compune biserica adevărată care va fi în cer cu Cristos?
4 Dar poate cineva deveni „membru“ al acestei biserici prin faptul că el îşi înscrie numele într–un fel de
registru aici pe pămînt? Absolut nu, fiindcă la Evrei 12:23 ni să explică faptul că aceasta este „biserica
celor întîi născuţi cari sînt înscrişi în ceruri“. Însuşi Dumnezeu este alegătorul acestor membri. El pune pe
fiecare membru al acestei biserici la locul lui dupăcum binevoieşte. (1 Corinteni 12:18) Aceştia sînt aleşii
lui Dumnezeu care vor fi cu Cristos în cer. Şi Isus ne arată faptul că aceştia alcătuiesc un număr restrîns la
144,000; Care este foarte departe de idea că toţi ceice profesează că sînt Creştini vor fi incluşi în
numărul acesta. — Apocalipsa 14:1–3; Luca 12:32.

5. În ce scop special sînt „chemaţi“ membrii bisericii adevărate?

5 Aceştia în realitate sînt ceice sînt „chemaţi“ din întunerecul acestei lumi pentru un scop special; Şi cari
în tot timpul vieţii lor aici pe pămînt „vestec excelenţele“ Aceluia Preaînalt care i–a chemat dela
întunerec la lumina lui cea minunată. (1 Petru 2:9) Iar imediat după învierea lor vor dobîndi privilegiul de
domnie cu Cristos în împărăţia lui cerească. — Luca 22:28–30.

6. (a) Cine fuseseră cei dintîi membri ai bisericii adevărate, şi cum le indicase Dumnezeu faptul că ei
deveniseră fii spirituali ai lui? (b) Cînd a prezintat Dumnezeu popoarelor Ginte ocazia de a deveni
membrii ai bisericii adevărate?

6 Cei mai dintîi membri ai acestei biserici adevărate toţi au fost Iudei (întocmai cum a fost Isus şi
apostolii lui) sau Iudei convertiţi şi circumcişi după legea Mozaică. La Pentecosta anului 33 e.n. — adică
zece zile după înălţarea lui Isus cînd el a deshcis calea pentru urmaşii lui — Iehova Dumnezeu imediat a
indicat faptul că alţii pe lîngă Cristos vor fi aleşi ca membri ai împărăţiei cereşti prin revărsarea spiritului
sfînt. Şi faptul că ei au primit spiritul lui Dumnezeu atunci a măsturisit că ei au devenit copii ai lui
Dumnezeu şi comoştenitori ai împărăţiei lui Cristos. (Fapte 2:1–4, 16–21, 33; Romani 8:16, 17) Însă nu
toţi membri bisericii adevărate au fost destinaţi să fie chemaţi şi aleşi dintre Iudei. La trei ani şi şase luni
după moartea lui Isus, Iehova Dumnezeu a deschis ocazia popoarelor Ginte, neiudee, ca să devină
membri în aceasta biserică. (Fapte 10:30–33; Romani 9:23, 24) Şi cu timpul, membrii acestei biserici
adevărate alcătpiseră o adunare internaţională.

TEMELIA BISERICII ADEVĂRATE

7. Cum a indicat Isus, şi mai tîrziu apostolul Pavel că cine este „piatra unghiulară principală“ a bisericii
adevărate?

7 Dar cine este temelia bisericii adevărate? Isus ne arată desluşit că el însuşi este temelia. El a aplicat
prorocia Psalmului 118:22 asupra lui însuşi, zicind: „Piatra pe care zidarii o respinseră, a devenit piatra
unghiulară principală“. (Matei 21:42–44) În epistola lui adresată Creştinilor Efeseni susţine faptul că Isus
este „piatra unghiulară principală“ unde zice: „Voi nu mai sînteţi străini, ci sînteţi concetăţeni cu sfinţii şi
oameni în casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor; Isus Cristos fiind piatra
unghiulară principală“. (Efeseni 2:19, 20) Apostolul Pavel precizează punctul acesta, zicînd: „Nimeni nu
poate pune altă temelie decît aceea pusă, care este Cristos Isus“. — 1 Corinteni 3:11.

8. (a) De ce nu poate nimeni produce o temelie mai sigură şi mai frumoasă pentru biserica adevărată
decît Isus Cristos? (b) Ce întrebare interesantă ni să iveşte?

8 De fapt, biserica adevărată nicinu poate avea o temelie mai sigură şi mai frumoasă decît Cristos Isus. El
a făcut posibil acest aranjament divin prin faptul că şi–a sacrificat viaţa lui umană ca mijloc de
răscumpărare. Dar cum armonizează punctul acesta cu declaraţia lui Isus din Matei 16:18? Adevărul nu
admite nicio contradicţie.

„PE PIATRA ACEASTA VOI ZIDI BISERICA MEA“

9. (a) Cum înţeleg unii oameni cuvintele lui Isus din Matei 16:18? (b) Crezut–a majoritatea „părinţilor“
bisericii primitive că „piatra“ despre care vorbise Isus ar fi fost apostolul Petru?

9 Imediat ce apostolul Petru a recunoscut faptul că Isus este Cristosul (Mesia), Fiul Dumnezeului Celui
viu, Isus i–a zis: „Eu îţi spun că: Tu eşti Petru (Greceşte „Petros“), şi pe piatra (Greceşte „petra“) aceasta
voi zidi biserica mea“. Unii oameni înţeleg aceste cuvinte ale lui Isus că doar apostolul Petru ar fi temelia
bisericii. Adecă, acesta este înţelesul şi poziţia oficială a bisericii Romano–Catolice. Dar un lucru de mare
interes este că arhiepiscopul Romano Catolic Kenrick în cartea lui intitulată „O Privire Internă a
Consiliului Vatican“ (1870), ne arată faptul că dintre cei 86 de „părinţi“ bisericeşti din timpul acela numai
17 au avut înţelesul că cuvintele de mai sus ale lui Isus ar fi însemnat că apostolul Petru ar fi fost „piatra“
despre care a vorbit Isus. Dar faptul acesta este foarte puţin cunoscut de membrii bisericii Romano–
Catolice.
10. Cum a înţeles Sf. Augustin referinţa lui Isus la aceasta „piatră“?

10 Dacă constatăm vederile Sf. Augustin (cel mai vestit din „părinţii bisericii, 354–430 e.n.) care la
început a zis că Petru este „piatra“, însă ceva mai tîrziu şi–a schimbat idea, dupăcum vedem în scrierile
lui ulterioare numite „Retractationes“, ca anume: „Eu de atunci încoace am explicat de multe ori aceste
cuvinte ale Domnului nostru, că „Tu eşti Petru şi pe piatra aceasta voi zidi biserica mea“, arătînd că
înţelesul adevărat este că acela pe care Petru l–a declarat de „Cristos, Fiul Dumnezeului Celui viu“, acela
singur este „piatra“. . . . „Pentrucă Isus n–a zis lui Petru: Tu eşti piatra; Ci tu eşti Petru. Dar piatra este
Cristos“.

11. Cine a crezut Petru însuşi că este aceasta „piatră“?

11 Dar un lucru de mult mai mare interes şi importanţă este că chiar cum a înţeles apostolul Petru însuşi
aceste cuvinte ale lui Isus. El singur ne explică zicînd despre Domnul Isus, cum citim: „De care ne
apropiem ca de o piatră vie, care în adevăr a fost respinsă de oameni, dar aleasă şi făcută onorabilă de
Dumnezeu; Iar voi deasemenea fiind zidiţi ca pietre vii, sînteţi o casă spirituală, o preoţie sfîntă, ca să-i
aduceţi sacrificii spirituale prin Isus Cristos, cari sînt bine plăcute lui Dumnezeu. De aceea ne zice
Scriptura: Iată că pun în Sion o piatră unghiulară principală aleasă, scumpă; şi toţi ceice se încred în el nu
vor fi daţi de ruşine. Pentru voi cari sînteţi credincioşi, el este o mare onoare; Dar pentru cei
necredincioşi, piatra pe care zidarii o respinseră a ajuns să fie piatra unchiulară principală; Dar o piatră
de poticnire şi de ruşine pentru toţi cei ce se ofensează de cuvintele lui“. (1 Petru 2:4–8) De aici urmează
că atît apostolul Petru cît şi apostolul Pavel au înţeles faptul că Isus este „piatra unghiulară principală“,
sau „piatra“ pe care este zidită biserica. Petru este numai una din cele 144,000 de „pietre vii“ cari
alcătuiesc biserica adevărată.

12. (a) Cum ştim noi că oare fost–a Petru socotit ca „căpetenia infalibilă“ a bisericii primitive? (b) Cine
este şi rămîne totdeauna ca „Capul“ bisericii adevărate?

12 Este adevărat că Petru s–a bucurat de privilegii foarte frumoase ca unul din apostolii lui Isus Cristos.
Dar el în toate lucrurile şi scrierile lui nu ne arată că el ar fi crezut că doar el ar fi fost apostolul special,
sau principal alui Isus Cristos. Niciunul din ceilalţi apostoli şi ucenici ai lui Iesus nu indică nicăieri că doar
ei ar fi recunoscut pe Petru ca un fel de „papa“ şi că l–ar fi onorat ca atare. Ci tocmai dincontra citim că
apostolul Pavel a avut ocazia să certe şi să corecteze în public pe Petru (Chifa) pentrucă el apucase pe o
cale greşită şi necorespunzătoare cu credinţa Creştină. Faptul că Petru a fost greşit în aceea chestiune de
credinţă şi morală Creştină; Şi că Pavel i–a făcut aceea corecţie publică ne dovedeşte că el n–a fost
recunoscut de cap infalibil al apostolilor sau al bisericii primitive. (Galateni 2:11–14) În biserica
adevărată există numai un singur Cap, care este Isus Cristos; Şi care dela învierea lui înainte este „viu
pentru totdeauna“ şi n–are nevoie de aşa–numiţi „succesori“. — Evrei 7:23–25.

O BISERICĂ UNITĂ

13. (a) Cum ne arată Isus că biserica adevărată nu este divizată în două clase, clerici, şi laici? (b) Ce este
purtarea cuviincioasă a acelora cari vor lua conducerea bisericii?

13 Isus, Capul, de sigur că nu-şi va despica corpul adunării lui în două clase, clerici şi mireni. El
porunceşte urmaşilor lui zicîndu–le: „Să nu vă numiţi „Rabi“; Fiindcă Cristos singur este învăţătorul
vostru, şi voi toţi sînteţi fraţi. Nici să nu vă numiţi „Tată“ aici pe pămînt, fiindcă unul singur este Tatăl
vostru, acela care este în ceruri. Nici să nu vă numiţi „Dascăl“ fiindcă unul singur este Dascălul vostru,
Cristosul“. (Matei 23:8–10) În chipul acest Isus ne învaţă că în biserica adevărată nu încape niciun fel de
dezbinare. Adevărat că el a prearanjat cum unii mai bine calificaţi vor lua conducerea, servind lipsurile
fraţilor lor şi vor organiza lucrarea de propovăduire a acestei veste bune. Însă în acelaşi timp a poruncit
că aceştia nu se vor face „domni sau stăpîni“ peste fraţii lor, ci vor servi ca „robii“ lor. (Matei 20:25–28)
Dar este aceasta situaţia adevărată cu privire la clericii Creatinătăţii?

14. De ce este absolut necesar ca toţi membrii bisericii adevărate să fie uniţi pentru serviciul lor într–o
singură organizaţie?

14 Aceste semnalmente Biblice a bisericii adevărate înseamnă că toţi membrii ei vor fi pe deplin uniţi în
forma lor de închinare, sau de serviciu. În privinţa aceasta apostolul Pavel ne vorbeşte zicînd: „Fraţilor,
vă îndemn în numele Domnului nostru Isus Cristos ca toţi să fiţi uniţi desăvîrşit; Să n–aveţi dezbinări
între voi ci să fiţi într–un gînd şi o simţire; Şi să aveţi acelaşi fel de vorbire“. (1 Corinteni 1:10) De aici
învăţăm faptul că Creştinii adevăraţi nu se vor găsi împrăştiaţi prin toate aceste confesiuni contradictorii
ale Creştinătăţii; Ci ei se vor găsi împreunaţi într–o singură organizaţie. La Efeseni 4:4, 5 citim despre ei
că vor exista ca: „Un singur corp . . . un singur Domn, o singură credinţă“. Deci este foarte important
pentru noi să înţelegem însemnătatea adevărată a acestei „singure credinţe“.

APRECIEREA BISERICII ADEVĂRATE ŞI A TEMELIEI SALE

15. (a) Cum beneficiază toată omenirea ascultătoare de Cristos şi biserica lui? (b) Ce responsabilitate a
prezis Isus că va fi pusă asupra bisericii adevărate la timpul cînd Împărăţia lui ajunge la putere?

15 Despre membrii bisericii adevărate sub căpetenia lui Cristos citim că sînt „semînţa lui Avram şi
moştenitorii unei promisiuni“. (Galateni 3:29) Promisiunea aceasta este că toată omenirea ascultătoare
va fi binecuvîntată prin mijlocirea lui Cristos şi biserica lui. (Genesa 22:18) Biblia a prezis că la timpul
întemeierii împărăţiei lui Cristos, aici pe pămînt va mai trăi numai o „rămăşiţă“ a acestor copii ai
„Ierusalimului de sus“, sau a „semînţei lui Avraam“, care acum formează organizaţia cerească alui
Dumnezeu încă rămasă aici pe pămînt. (Galateni 4:26; Apocalipsa 12:10, 17) Isus a mai semnalizat faptul
că membrii aceştia rămaşi ai bisericii lui vor constitui aici pe pămînt un „rob înţelept şi credincios“. Şi că
aceia dintre ei cari vor fi găsiţi şi judecaţi ca servitori vrednici şi credincioşi; El îi va „pune peste toate
averile lui“, adecă, peste toate interesele pămînteşti ale împărăţiei lui Cristos. Aceasta înseamnă că
aceştia vor lua conducerea lucrării de propovăduire a vestei bune despre Împărăţia stabilită asupra
tuturor naţiunilor acum în „timpul sfîrşitului“. — Matei 24:14, 45–47; 25:19–23.

16. Ce binecuvîntări vor primi aceia cari vor recunoaşte aramjamentul acesta?

16 În ziua de azi, toţi cei ceau speranţa să dobîndească viaţă eternă în sistemul cel nou alui Dumnezeu,
trebuie să recunoască aranjamentul acesta. Pentrucă Isus a mai zis că la „timpul sfîrşitului“ el va separa
şi va alege la o poziţie de favoare pe toţi ceice vor fi găsiţi făcînd bine „fraţilor“ lui încă rămaşi aici pe
pămînt cari sînt moştenitori împreună cu el; Şi cari acum alcătuiesc adunarea, sau congregaţia creştină.
(Matei 25:31–40) Aceştia sînt cei „răsmaşi“ dintre „pietrele vii“ cari sînt zidite într–o casă spirituală sau
templu, sau „locul unde Dumnezeu locuieşte prin spirit“. (1 Petru 2:5; Efeseni 2:20–22) Toţi ceice „fac
bine“ acestor membri ai templului lui Dumnezeu sînt semnalizaţi în cartea profetică a Apocalipsii ca „o
mare mulţime“ de persoane cari ajung sub protecţia lui Dumnezeu. Să mai notăm bine şi faptul că aceşti
„făcători de bine“ să bucură „zi şi noapte“ în serviciul templului lui Dumnezeu; Anume, ei să întovărăşesc
la serviciul, sau la activitatea acestei „rămăşiţe“ a templului spiritual, care formează congregaţia, sau
adunarea Creştină. — Apocalipsa 7:9, 10, 15.

17. Persoanele asemănate cu „oile,“ ce zic ei către membrii „rămaşi“ ai bisericii adevărate?

17 Aceasta „mare mulţime“ de persoane binefăcătoare să aseamănă cu „celelalte oi“ ale lui Cristos cari
de fapt zic moştenitorilor promisiunii Avraamice: „Noi vrem să mergem cu voi, căci am auzit că
Dumnezeu este cu voi“. (Zaharia 8:23) Întocmai cum membrii bisericii adevărate merg credincioşi pe
urmele lui Cristos vestind solia îmbucurătoare a Împărăţiei; Tot la fel, aceste persoane modeste
asemănate cu „oile“ merg alături de ei servind lui Dumnezeu. Cititorule, vrei tu să fii numărat între
aceste persoane? Dacă vrei, atunci te vei bucura de realizarea vieţii eterne pe pămînt şi toate celelalte
binecuvîntări promise şi aduse omenirii prin împărăţia lui Cristos şi a bisericii lui gloroficate în ceruri.