BARNABA, „FIUL MÂNGÂIERII“

În congregaţia din Ierusalim era un frate cu răspundere pe nume Iosif, un levit originar din Cipru.
Apostolii i-au dat un nume ce-l caracteriza foarte bine: Barnaba, care înseamnă „Fiul Mângâierii“ (Fap.
4:36). Într-adevăr, când sesiza o necesitate, el sărea imediat în ajutorul fraţilor săi de credinţă.

Ilustraţia de la pagina 86

O astfel de situaţie a fost la Penticosta din 33 e.n., când s-au botezat 3 000 de discipoli. Se pare că mulţi
dintre aceştia nu erau din Ierusalim, ci veniseră acolo doar pentru sărbătoare şi nu se gândiseră că aveau
să stea mai mult. Prin urmare, congregaţia avea nevoie de fonduri pentru a se îngriji de necesităţile
acestei mulţimi. Atunci Barnaba, dovedind multă generozitate, a vândut un teren şi a dus banii la
apostoli ca donaţie (Fap. 4:32–37).

În calitate de supraveghetor creştin matur, Barnaba a fost gata să-i ajute pe alţii. De pildă, l-a ajutat pe
Saul din Tars după convertirea acestuia, când toţi ceilalţi discipoli se temeau de el ştiindu-l un persecutor
înverşunat al creştinilor (Fap. 9:26, 27). De asemenea, când Pavel i-a sfătuit energic pe el şi pe Petru cu
privire la relaţiile frăţeşti care trebuiau să existe între creştinii evrei şi cei neevrei, Barnaba a dovedit
umilinţă (Gal. 2:9, 11–14). Din aceste exemple înţelegem că Barnaba a fost cu adevărat „Fiul Mângâierii“.