Babilonul cel Mare

Definiţie: Imperiul mondial al religiei false, care include toate religiile ale căror învăţături şi practici nu
sunt în conformitate cu adevărata închinare adusă lui Iehova, singurul Dumnezeu adevărat. Religia falsă
a început la Babel (numit mai târziu Babilon), după Potopul din zilele lui Noe (Gen. 10:8–10; 11:4–9). Cu
timpul, convingerile şi practicile religioase babiloniene s-au răspândit în multe ţări. Astfel, Babilonul cel
Mare a devenit un nume potrivit pentru religia falsă ca întreg.

Ce ne ajută să identificăm Babilonul cel Mare, despre care se vorbeşte în Revelaţia?

Acesta nu poate fi oraşul Babilon din antichitate. Cartea Revelaţia a fost scrisă la sfârşitul secolului I e.n.
şi descrie evenimente care aveau să se desfăşoare până în zilele noastre. O enciclopedie spune: „Oraşul
[Babilon] a fost cucerit în 539 î.e.n. de perşi, aflaţi sub conducerea lui Cirus cel Mare. Mai târziu,
Alexandru cel Mare a hotărât să facă din Babilon capitala imperiului său de răsărit, dar, după moartea
lui, Babilonul şi-a pierdut treptat din importanţă“ (The Encyclopedia Americana, 1956, vol. III, p. 7).
Astăzi, oraşul este un morman de dărâmături pustii.

În simbolismul cărţii Revelaţia, Babilonul cel Mare este descris drept ‘o cetate mare’, un „regat“ care
domneşte peste alţi regi (Rev. 17:18). Asemenea unei cetăţi, acesta are multe organizaţii şi, asemenea
unui regat care îşi exercită suveranitatea peste alţi regi, el acţionează la nivel internaţional. Este descris
ca având relaţii cu conducătorii politici şi contribuind în mod considerabil la îmbogăţirea comercianţilor,
el însuşi fiind al treilea element care „a ajuns locuinţa demonilor“ şi un persecutor al ‘profeţilor şi al
sfinţilor’. — Rev. 18:2, 9–17, 24.

Babilonul antic era cunoscut mai ales pentru religia sa şi pentru dispreţul faţă de Iehova

Gen. 10:8–10: „Nimrod ... a fost un vânător puternic în opoziţie cu Iehova ... La început, regatul lui
cuprindea Babelul [numit mai târziu Babilon]“.

Dan. 5:22, 23: „Dar tu, [Belşaţar, regele Babilonului] ... te-ai înălţat împotriva Domnului cerurilor ... şi ai
lăudat nişte dumnezei de argint şi de aur, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră, care nu văd nimic, nu
aud nimic şi nu ştiu nimic. Şi nu l-ai glorificat pe Dumnezeul în a cărui mână este suflarea ta şi căruia îi
aparţin toate căile tale“.
O veche inscripţie cuneiformă spune: „În Babilon există în total 53 de temple dedicate zeilor principali,
55 de capele ale lui Marduk, 300 de capele pentru zeităţile pământeşti, 600 pentru zeităţile cereşti, 180
de altare pentru zeiţa Iştar, 180 pentru zeii Nergal şi Adad şi 12 altare pentru alte divinităţi“. — Citat
extras din cartea The Bible as History, de W. Keller (New York, 1964), p. 301.

Într-o enciclopedie se spune: „Civilizaţia sumeriană [Sumerul făcea parte din Babilonia] era dominată de
preoţi; în fruntea statului era lugalul (literalmente «marele om»), reprezentantul zeilor“. — The
Encyclopedia Americana (1977), vol. III, p. 9.

Este logic deci să tragem concluzia că Babilonul cel Mare din Revelaţia este un sistem religios. Întrucât
este asemănat cu o cetate şi cu un imperiu, înseamnă că acesta nu include un singur grup religios, ci
toate religiile care i se împotrivesc lui Iehova, adevăratul Dumnezeu.

Unele concepţii şi practici religioase din Babilonul antic se găsesc în religiile din întreaga lume

„Egiptul, Persia şi Grecia s-au aflat sub influenţa religiei babiloniene ... Prezenţa unui număr mare de
elemente semitice atât în vechea mitologie greacă, cât şi în cultele elene este recunoscută acum de atât
de mulţi erudiţi, încât nu mai sunt necesare alte comentarii. În mare parte, aceste elemente semitice
sunt preponderent babiloniene.“ — The Religion of Babylonia and Assyria, de M. Jastrow jr. (Boston,
1898), p. 699, 700.

Divinităţi: Existau triade de zei, existau divinităţi care reprezentau diferite forţe ale naturii şi altele care
exercitau o influenţă deosebită asupra anumitor activităţi umane (Babylonian and Assyrian Religion, de
S. H. Hooke; Norman, Oklahoma, 1963, p. 14–40). „Trinitatea platoniciană, care nu este decât o
restructurare a unor trinităţi anterioare, provenite de la popoare mai vechi, pare să fie trinitatea
filozofică şi raţională a atributelor, care a dat naştere celor trei ipostaze sau persoane divine din
învăţătura bisericilor creştine ... Această concepţie a filozofului grec [Platon] despre trinitatea divină ...
poate fi găsită în toate religiile antice [păgâne].“ — Nouveau Dictionnaire Universel, de M. Lachâtre
(Paris, 1865–1870), vol. II, p. 1467.

Folosirea chipurilor (a icoanelor): „[În religia mesopotamiană] chipurile aveau un rol esenţial atât în
închinarea oficială, cât şi în cea individuală, aşa cum reiese din răspândirea pe scară largă a
reproducerilor ieftine ale acestora. Se credea, în esenţă, că divinitatea era prezentă în chipul respectiv,
dacă acesta avea unele trăsături sau ornamente specifice divinităţii, fiind deci tratat cu atenţia
cuvenită“. — Ancient Mesopotamia — Portrait of a Dead Civilization, de A. L. Oppenheim (Chicago,
1964), p. 184.

Concepţia despre moarte: „Nici poporul, nici conducătorii religioşi [babilonieni] nu au admis vreodată
posibilitatea nimicirii totale a ceea ce a fost adus odată în existenţă. Moartea era pentru ei o trecere la o
altă formă de viaţă“. — The Religion of Babylonia and Assyria, p. 556.

Rolul preoţiei: „Distincţia dintre preoţi şi laici este caracteristică acestei religii [babiloniene]“. —
Encyclopædia Britannica (1948), vol. II, p. 861.

Practicarea astrologiei, a ghicitoriei, a magiei şi a vrăjitoriei: Istoricul A. H. Sayce scrie: „[În] religia din
Babilonia antică ... se credea că orice obiect şi orice forţă a naturii are propriul zi, sau spirit, care putea fi
ţinut sub control de exorcismele şamanului, preotul-vrăjitor“ (The History of Nations, New York, 1928,
vol. I, p. 96). „Caldeenii [babilonienii] au făcut mari progrese în studierea astronomiei ca urmare a
eforturilor lor de a citi viitorul în stele. Această artă se numeşte «astrologie».“ — The Dawn of
Civilization and Life in the Ancient East, de R. M. Engberg (Chicago, 1938), p. 230.

Babilonul cel Mare este asemănat cu o desfrânată lipsită de orice simţ moral, care trăieşte într-un lux
neruşinat

În Revelaţia 17:1–5 se spune: „«Vino şi îţi voi arăta judecata marii prostituate care stă pe multe ape
[popoare] şi cu care au comis fornicaţie regii [conducătorii politici ai] pământului, în timp ce locuitorii
pământului s-au îmbătat cu vinul fornicaţiei sale». ... Pe fruntea ei era scris un nume, un mister:
«Babilonul cel Mare, mama prostituatelor şi a lucrurilor dezgustătoare ale pământului»“. Revelaţia 18:7
adaugă: „[Ea] s-a glorificat şi a trăit în lux neruşinat“.

Nu este adevărat că principalele organizaţii religioase s-au aliat întotdeauna cu conducătorii politici
pentru a obţine putere şi bogăţie, chiar dacă acest lucru a cauzat suferinţe poporului? Nu este, de
asemenea, adevărat că membrii înaltului cler trăiesc în lux, chiar dacă lucrul acesta îi sărăceşte pe mulţi
dintre cei cărora ar trebui să le slujească?
De ce se poate spune pe drept cuvânt că religiile care se pretind creştine fac parte din Babilonul cel
Mare, ca şi cele care nu-l cunosc pe Dumnezeul Bibliei?

Iac. 4:4: „Oameni adulteri, nu ştiţi că prietenia cu lumea este duşmănie cu Dumnezeu? De aceea, cine
vrea să fie prieten cu lumea se face duşman cu Dumnezeu“. (Astfel, deşi cunosc ce spune Biblia despre
Dumnezeu, ei aleg prietenia cu lumea, imitându-i căile, şi se fac duşmani ai lui Dumnezeu.)

2 Cor. 4:4; 11:14, 15: „Dumnezeul acestui sistem le-a orbit mintea, ca să nu poată pătrunde în ea lumina
glorioasei veşti bune despre Cristos, care este chipul lui Dumnezeu“. „Satan se preface într-un înger de
lumină. Nu este deci mare lucru dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai dreptăţii. Dar sfârşitul lor va fi
potrivit lucrărilor lor.“ (Prin urmare, toţi cei care, deşi pretind că sunt creştini, nu-i aduc închinare lui
Dumnezeu în modul stabilit de El îl onorează în realitate pe principalul duşman al lui Iehova, Satan
Diavolul. Vezi şi 1 Corinteni 10:20.)

Mat. 7:21–23: „Nu oricine îmi zice [lui Isus Cristos]: «Doamne, Doamne» va intra în regatul cerurilor, ci
acela care face voinţa Tatălui meu care este în ceruri. Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne,
Doamne, n-am profeţit noi în numele tău, n-am scos noi demoni în numele tău şi n-am făcut noi multe
lucrări de putere în numele tău?» Şi totuşi, atunci le voi mărturisi: Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi
de la mine, voi, lucrători ai nelegiuirii!“

De ce este urgent ca oamenii să iasă din Babilonul cel Mare?

Rev. 18:4: „Ieşiţi din ea, poporul meu, dacă nu vreţi să fiţi părtaşi la păcatele ei şi dacă nu vreţi să primiţi
o parte din plăgile ei!“

Rev. 18:21: „Un înger puternic a ridicat o piatră ca o piatră mare de moară şi a aruncat-o în mare, zicând:
«Aşa, cu o aruncătură rapidă, va fi aruncată jos cetatea cea mare, Babilonul, şi nu va mai fi găsită
niciodat㻓.

Luca 21:36: „Rămâneţi treji, făcând tot timpul implorări, ca să reuşiţi să scăpaţi de toate aceste lucruri
care trebuie să se întâmple şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului!“
Ce se va întâmpla cu oamenii din trecut care nu au cunoscut adevărul biblic în timpul vieţii lor şi care au
murit făcând parte din Babilonul cel Mare?

Fap. 17:30: „Dumnezeu a trecut cu vederea timpurile unei astfel de neştiinţe, totuşi acum el le spune
oamenilor că toţi, pretutindeni, trebuie să se căiască“.

Fap. 24:15: „Va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi“. (Dumnezeu va decide care dintre
cei „nedrepţi“ vor fi înviaţi.)

Iov 34:12: „Da, Dumnezeu nu face nimic rău şi Cel Atotputernic nu face judecată strâmbă“.