CINE ERAU PROZELIŢII?

Cei cărora le-a predicat Petru la Penticosta din 33 e.n. au fost „atât iudei, cât şi prozeliţi“ (Fap. 2:10).

Printre bărbaţii calificaţi care fuseseră numiţi să se ocupe de ‘activitatea necesară’ a împărţirii zilnice a
hranei era şi Nicolae, „un prozelit din Antiohia“ (Fap. 6:3–5). Prozeliţii erau neevrei convertiţi la iudaism.
Ei erau consideraţi evrei în toate privinţele, deoarece îl acceptaseră pe Dumnezeul lui Israel şi Legea dată
de el, îi respinseseră pe toţi ceilalţi dumnezei, fuseseră circumcişi (bărbaţii) şi se alăturaseră naţiunii
Israel.

După ce evreii au fost eliberaţi din exilul babilonian în 537 î.e.n., mulţi s-au stabilit în diferite regiuni
situate departe de Israel, dar au continuat să practice iudaismul. Astfel, oameni de pe tot cuprinsul
Orientului Apropiat şi din regiunile din jur au ajuns să cunoască religia iudaică. Scriitori antici, precum
Horaţiu şi Seneca, arată că, în diferite ţări, mulţi oameni au fost impresionaţi de evrei şi de convingerile
lor şi s-au alăturat comunităţilor acestora, devenind prozeliţi.