Profesorul şi „rolurile”

pe care acesta trebuie să şi le asume în şcoala de azi

Pentru a avea cu adevărat elevul în centrul demersului, cadrul didactic exercită

roluri cu mult mai nuanţate. Elevul nu deţine automat locul din centru. Şi chiar dacă, prin
prisma eficacităţii didactice, modul natural de funcţionare a creierului conduce la abordarea
centrată pe elev, succesul la clasă depinde de competenţele profesorului de a crea
oportunităţile optime de învăţare pentru fi ecare elev. Astfel, în funcţie de context, profesorul
acţionează mereu – dar adecvat şi adaptat nevoilor grupului.
Cercetătorii au identificat următoarele comportamente fundamentale ale cadrului
didactic în activitatea instructiv-educativă cu clasa de elevi. Aşadar, profesorul:
• planifică activităţile cu caracter instructiv şi educativ, determină sarcinile şi obiectivele pe
variate niveluri, îşi structurează conţinuturile esenţiale şi alcătuieşte orarul clasei etc.;
• organizează activităţile clasei, fi xează programul muncii instructiv–educative, structurile şi
formele de organizare. Cousinet a atribuit educatorului sarcina de a constitui şi determina
climatul şi mediul pedagogic;
• comunică informaţiile ştiinţifi ce, seturile axiologice sub forma mesajelor, stabileşte
canalele de comunicare şi repertoriile comune. De altfel, activitatea educativă implică şi un
dialog perpetuu cu elevii ilustrat prin arta formulării întrebărilor, dar şi prin libertatea acordată
elevilor în structurarea răspunsurilor. Dialogul elev–profesor necesită un climat educaţional
stabil, deschis şi constructiv;
• conduce activitatea desfăşurată în clasă, direcţionând procesul asimilării, dar şi al formării
elevilor prin apelul la normativitatea educatională. Durkheim defi neşte conduita
psihopedagogică a educatorului prin intermediul noţiunii de „dirijare“ care facilitează
elaborarea sentimentelor şi a ideilor comune;
• coordonează, în globalitatea lor, activităţile instructiv-educative ale clasei, urmărind în
permanenţă realizarea unei sincronizări între obiectivele individuale şi acelea comune ale
clasei, evitând suprapunerile ori risipa şi contribuind la întărirea solidarităţii grupului;
• îndrumă elevii pe drumul cunoaşterii prin interventii punctuale adaptate situaţiilor
respective, prin sfaturi şi recomandări care să susţină comportamentele şi reacţiile elevilor;
• motivează activitatea elevilor prin formule de întăriri pozitive şi negative; utilizează
aprecierile verbale şi reacţiile nonverbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive;
orientează valoric prin serii de intervenţii cu caracter umanist tendinţele negative identifi cate
în conduitele elevilor; încurajează şi manifestă solidaritate cu unele momente sufl eteşti ale
clasei;
• consiliază elevii în activităţile şcolare, dar şi în cele extraşcolare, prin ajutorare, prin sfaturi,
prin orientarea culturală şi axiologică a acestora. Un aport deosebit îl are intervenţia
educatorului în orientarea şcolară şi profesională, dar şi în cazurile de patologie şcolară;
• controlează elevii în scopul cunoaşterii stadiului în care se afl ă activitatea de realizare a
obiectivelor precum şi nivelul de performanţă al acestora. Controlul nu are decât un rol
reglator şi de ajustare a activităţii şi atitudinii elevilor;
• evaluează măsura în care scopurile şi obiectivele dintr-o etapă au fost atinse prin
instrumente de evaluare sumativă, prin prelucrări statistice ale datelor recoltate şi prin
elaborarea sintezei aprecierilor fi nale. Judecăţile valorice pe care le va emite vor constitui o
bază temeinică a procesului de caracterizare a elevilor.
Referitor la diversitatea rolurilor pe care le poate exercita profesorul, în literatu –
ra de specialitate s-au conturat câteva ipostaze dominante, fiecare dintre ele punând accentul
pe oanumită latură a activităţii sale, circumscriind, în fond, locul său în procesul de
învăţământ :
- expert al actului de predare – învăţare : el poate lua decizii privitoare la tot ceea ce se
întâmplă în procesul de învăţământ ;

1
 - agent – motivator : declanşează şi intreţine interesul elevilor, curiozitatea şi dorinţa lor
pentru activitatea de învăţare ;
- lider : conduce un grup de elevi, exercitându-şi puterea asupra principalelor fenomene
ce se produc aici, este un prieten şi confident, un substitut al părinţilor, obiect de afecţiune,
sprijin în ameliorarea stărilor de anxietate, etc. ;
- consilier : este un observator sensibil al comportamentului elevilor, un îndrumător
persuasiv şi un sfătuitor al acestora ;
- model : prin întraga sa personalitate, prin acţiunile şi comportamentul său este un
exemplu pozitiv pentru elevi ;
- profesionist reflexiv : se străduieşte tot timpul să înţeleagă şi să reflecteze asupra
întâmplărilor inedite din clasă, să studieze şi să analizeze fenomenele psihopedagogice cu care
se confruntă ;
- MANAGER : supraveghează întreaga activitate din clasă, asigură consensul cu ceilalţi
profesori, cu părinţii şi cu ceilalţi factori ; are de-a face cu un tip special de management ( al
clasei ), ce include toate deciziile şi acţiunile solicitate pentru menţinerea ordinii ( în sensul
larg al termenului ) în clasă .
Profesorul îşi asumă deci o multitudine de roluri a căror exercitare este dependen-
tă de personalitatea lui. Este important pentru un manager să distingă între comportamentul
dictat de personalitate şi acela dictat de rol. Comportamentul în rol
apare atunci când o persoană acţionează în acord cu cerinţele poziţiei pe care o deţine.
Managerii se pot confrunta cu o opoziţie din partea colegilor, care, în mod greşit ( ? ),
atribuie acest comportament factorilor de personalitate.
Ar fi greşit să se considere că factorii de personalitate nu influenţează comporta –
mentul oamenilor, dar se scapă uneori din vedere că o persoană se poate simţi uneori
obligată la un anumit comportament datorită cerinţelor postului deţinut. Pericolul este
că această chestiune poate fi personalizată. Conflictul real dintre roluri poate fi astfel
exacerbat prin conflicte de personalitate.
Pot fi identificate zece roluri manageriale diferite ale profesorului, în care se înca-
drează activităţile acestuia. Cele zece roluri sunt grupate în trei mari categorii, în ideea
că, indiferent de conţinutul concret al muncii unui manager, acţiunile sale se încadrează
într-una din următoarele :
# prelucrarea informaţiilor ;
# angajarea de relaţii interpersonale ;
# elaborarea de decizii .
RO LU RI Profesorul – manager trebuie :
- monitor - să fie centrul reţelei de informaţii a
clasei
- difuzor - să fie cel care filtrează şi diseminează
informaţiile
- purtător de cuvânt - să fie „porta-voce” pentru elevi
- figură reprezentativă - să reprezinte clasa ( „prima figură” )
- leader - să fie conducătorul clasei
- liaison - să realizeze conexiunile cu alte grupuri
( elementul de legătură )
- iniţiator - să fie „întreprinzătorul” cu iniţiativa şi
voinţa
- factor de soluţionare a problemelor - să rezolve problemele elevilor
- moderator - să fie „negociatorul” clasei
- factor de alocare a resurselor - să aloce / gestioneze resursele didactice
C O N C L U Z I E: Profesorul – manager trebuie să fie un veritabil * FACTOTUM

2
3