Despartire in flori

La sarbatoarea florilor de mar

Cand drumul cere pasii sa se-astearna
Acum ne despartim intr-adevar
Precum ne promisesem asta iarna

La sarbatoarea focurilor mari

Cand toata lumea varuie de paste
Din viata mea incepi sa si dispari
Fiinta mea abia te mai cunoste

La sarbatoarea soarelui deplin

Cand samgele-n batrani se poticneste
Iubindu-te iti spun : ne despartim
Si sa ne regasim nu-i vreo nadejde

Adio, deci, mai e ceva de zis

Cand cad din geam deodata doua glastre
Se sinucide parca un cais
La sarbatoarea despartirii noastre

Ne mai ramane floarea de gutui

Ca toate celelalte ne condamna
Doar ei mai poti cate ceva sa-i spui
Sa mi te aminteasca inspre toamna

Atatea flori la despartire-avem

Atatea flori ca-n bietele romante
De parca hohoteste un blestem
Porunca lui civilelor instante

Si floarea de cires de care-am spus

A-mbatranit si s-a zbarcit in fructe
Incet, de parc-ar duce un obuz
Un tren transporta flori pe apeducte

Tu crezi ca despartirea-i pentru ea

Dar tu nu vezi ce flori – numai ruine
Sa nu te minti, ca nu-i deloc asa
Te parasesc spre-a ma gasi pe mine
La sarbatoarea florilor de soc
Cand lunca lunii galgaie salbatic
Ne despartim plangand la acest foc
Pe-a carnii vatra noi am fost jaratec

De mar, de visin, de gutui, de par

E floarea-n sarbatori pana departe
Acum ne despartim intr-adevar
Cu-atatea flori in jur, ca la o moarte

Ce-I zis e zis si-n cantec iti spuneam

Ca va fi aceasta clipa care
De-atatea flori pe fiecare ram
Ninsorile vor mirosi a floare

Adio, deci, te vad dar nu te vad

Cand florile de noapte-ncep sa cearna
Si daca despartirea-i un prapad
Proiectul ei ti l-am trimis din iarna

Pierduta mea, pe veci pierduta mea

Acum cand florile te tin de mana
Asculta cantecul precum era
Ninsoarea noastra sfanta si pagana