John Winston Ono Lennon, numele la naștere John Winston Lennon, MBE, (n.

9
octombrie 1940, Liverpool - d. 8 decembrie 1980, New York City) a fost un muzician, cântăreț,
textier și compozitor englez, unul din fondatorii trupei The Beatles.

Împreună cu prietenul său Paul McCartney, el a format unul din cele mai de titrate parteneriate
compoziționale ale secolului 20. După destrămarea trupei care i-a adus consacrarea, Lennon a
urmat o carieră muzicală individuală, fără însă a mai atinge vreodată nivelul de frenezie cvasi-
universală perioadei primei Invazii britanice.

Născut și crescut în Liverpool, Lennon a fost implicat în mania skiffle, un stil de muzică cu influențe
de jazz, blues, folk și country. Prima lui trupă, numită The Quarrymen, a evoluat în The Beatles în
1960. Pe măsură ce trupa ce dezintegra spre sfârșitul deceniului, Lennon s-a implicat într-o carieră
solo, în care a produs legendarele sale albume: "John Lennon/Plastic Ono band” și Imagine, și de
asemenea cântece renumite precum "Give Peace a Chance” și "Imagine”. John Lennon s-a retras din
domeniul muzical în 1975, pentru a fi aproape de familia sa, dar s-a relansat în 1980, cu un album
numit Double Fantasy. El a fost ucis la trei săptămâni după lansarea acestuia.

Lennon era o natură rebelă și avea un spirit acerb în muzica sa, în compozițiile sale, în desenele, în
filmele și în interviurile sale, devenind de asemenea controversat din cauza părerilor sale politice.
S-a mutat în New York în 1971, unde critica sa asupra războiului din Vietnam l-a determinat pe
Richard Nixon la lungi încercări să îl deporteze, în timp ce cântecele sale au fost preluate ca imnuri
în mișcarea anti-război.

Până în 2010 14 milioane de albume ale lui se vânduseră în întreaga lume, iar ca compozitor și
interpret a fost de 27 de ori pe locul 1 în US Hot 100. În 2002, BBC l-a votat al optulea din cei mai
mari 100 de britanici, iar în 2008 revista Rolling Stone l-a votat al cincilea din cei mai mari cântăreți
al tuturor timpurilor. După moartea sa, a fost inclus în Songwriters Hall of Fame (în 1987), și
în Rock and Roll Hall of Fame (în 1994).

Lennon s-a născut în timpul războiului, în Anglia, pe 9 octombrie 1940 la Liverpool Maternity
Hospital. El este fiul Juliei și al lui Alfred Lennon, un marinar negustor care a fost departe la
momentul nașterii fiului său. El a fost numit John Winston Lennon după bunicul său, John "Jack"
Lennon, și după prim-ministrul Winston Churchill. Tatăl său a fost de multe ori departe de casă, dar
a trimis plăți regulate la adresa: Newcastle numărul 9, Liverpool, unde Lennon locuia cu mama sa,
[3], dar veniturile s-au terminat atunci când tatăl său nu mai dă semne de viata din februarie, 1944.
Când se întoarce acasă șase luni mai târziu, s-a oferit să se întoarcă la familia sa, dar Julia (care era
însărcinată cu copilul unui alt bărbat) a respins ideea.După ce sora sa, Mimi Smith, s-a plâns
serviciului social Liverpool, Lennon a fost dat în grija acesteia. În iulie 1946, tatăl lui Lennon a
vizitat-o pe Mimi Smith și l-a luat pe Lennon, ducându-l la Blackpool, în secret dorind să-l ducă în
Noua Zeelandă. Julia l-a urmărit, împreună cu partenerul său de la acea vreme, 'Bobby' Dykins, și în
urma unei certe, tatăl l-a pus pe copilul de doar 5 ani să aleagă între ei. John l-a ales de două ori pe
tatăl său, dar în timp ce aceasta pleca, copilul a început să plângă și a urmat-o. De atunci aveau să
treacă nu mai puțin de 20 de ani până când John îl va întâlni pe tatăl său din nou.
De-a lungul adolescenței și tinereții, John a trăit alături de unchiul și mătușa sa, George și Mimi
Smith, care nu aveau copii, la Menlove Avenue, Woolton. Mătușa sa îi cumpără volume cu povestiri
scurte, iar unchiul său, lăptar la ferma familiei sale, îi cumpără o muzicuță și îl învăță arta cuvintelor
încrucișate. Julia îl vizita pe John regulat, și începând de la 11 ani, o vizitează și el pe mama sa, când
ea îi punea să asculte melodii semnate Elvis Presley, și îl învăța să cânte la mandolină „Ain`t That a
Shame?” de Fats Domino.

În 1980 el vorbește despre familia sa și despre natura sa rebelă:

„O parte din mine își dorește să fiu acceptat de toate fațetele societății și să nu fiu considerat un
muzician nebun, dar nu pot fi ceea ce nu sunt. Din cauza atitudinii mele, părinții tuturor celorlalți
băieți și-au dat seama imediat ce eram: un creator de probleme, un copil care i-ar influența pe ai lor,
ceea ce chiar făceam... Ca să fiu sincer, făceam tot ce puteam ca să distrug casele prietenilor,
probabil din cauza unei invidii că eu nu aveam o așa-numită casă. Cinci femei îmi constituiau
familia. Cinci femei puternice și inteligente. Cinci surori. Acele femei erau fantastice... ele mi-au dat
primele educație feminină... Una dintre ele era mama mea, care nu putea, pur și simplu, să aibă de a
face cu viața. A avut un soț care a părăsit-o plecând în marină la război, și nu se descurca cu mine.
La patru ani și jumătate, am ajuns în grija surorii sale mai în vârstă... Faptul ca eu nu trăiam cu
părintii m-a făcut să cred că părintii nu reprezintă niște zei.”[necesită citare]

El își vizita regulat verișorul Stanley Parkes, care locuia în Fleetwood. Fiind cu șapte ani mai mare
decât Lennon, Parkes îl lua cu el în excursii și la cinematografele locale. În timpul școlii, Parkes îl
vizita pe Lennon împreună cu Leila Harvey, o altă verișoară, și mergeau foarte des la Blackpool la
spectacole împreună. Ei vizitează teatrul Blackpool Tower, unde îi urmăreau pe artiști precum
Dickie Valetine, Arthur Askey, Max Bygraves și Joe Loss,iar Parkes și-a amintit că lui Lennon îi
plăcea în mod deosebit George Formby. După ce familia lui Parkes s-a mutat în Scoția, cei trei veri
își petreceau adesea vacanțele împreună. Parkes a mai spus: ”John, verișoara Leila și cu mine eram
foarte apropiați. Din Edinburgh, trebuia să conducem până la casa familiei din Durness, și toate
acestea se petreceau pe când John avea 9 ani până la vârsta de 16 ani. Când John avea 14 ani,
unchiul George a murit din cauza unei hemoragii hepatice în 5 iunie 1955 la vârsta de 52 de ani.

Lennon a fost crescut ca un anglican și a mers la școală Dovedale Primary School. Din septembrie
1952 până în 1957, după ce și-a dat examenul de treaptă, a fost înscris la Quarry Bank School în
Liverpool, și a fost descris de către Harvey: ”Un norocos fericit, comic, bine dispus și plin de viață.
"El a desenat de multe ori desene comice care au apărut în propria revistă Daily Howl. În ciuda
talentului său artistic, rapoartele școlare au fost condamnabile.

Mama sa i-a cumpărat prima chitară în 1956 un ieftin Gallotone acustic campion pentru care ea a
"împrumutat” fiului ei cinci lire și zece șilingi cu condiția ca acea chitară să fie trimisă acasă la ea, și
nu la Mimi, știind bine că sora ei nu suportă ideea aspirațiilor muzicale ale fiului ei. Mimi fiind
sceptică în privința faptului că el ar putea fi faimos cândva, speră să crească plictisit de muzică,
zicându-i mereu: Chitariștii sunt toți foarte buni, dar nu vei putea trăi niciodată din asta. În 15 iulie
1958, pe când Lennon avea 17 ani, mama lui, mergând acasă după ce a vizitat familia Smith, a fost
lovită de o mașină și ucisă.
Lennon a picat toate examenele GCO nivelul O, și a fost admis la Liverpool College of Art, numai
după ce mătușa și directorul au intervenit. La colegiu, a început să poarte haine Teddy Boy, și și-a
format o reputație proastă din cauza întreruperii orelor și ridiculizării profesorilor. Ca urmare, a
fost exclus din cercul de pictură, apoi și din cel de artă grafică, și a fost amenințat cu expulzarea
pentru comportamentul său, incluzând faptul că o dată, într-o oră de desen, a stat în poala unui
model nud. A picat un examen anual, chiar dacă a fost ajutat de către o studentă și viitoare nevastă
Cynthia Powell, și a fost expulzat din colegiu înainte ca ultimul său an să se încheie.