SOCIETATEA BAZATĂ PE CUNOASTERE.

DELIMITĂRI CONCEPTUALE, CARACTERISTICI

Un concept vehiculat foarte des în societatea actuală este acela de societate

informaţională (Information Society). O definiţie unanim acceptată a societăţii
informaţionale este cea prin care societatea în care producerea şi consumul de informaţie
este cel mai important tip de activitate, informaţia este recunoscută drept resursă principală,
tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor sunt tehnologii de bază, iar mediul informaţional,
împreună cu cel social şi cel ecologic – un mediu de existenţă a omuluii. Există doi factori
determinanţi pe care se sprijină acest tip de societate şi anume: înalta tehnologie (High Tech)
şi lumea lucrului (Word Work). În cadrul acestei societăţi utilizarea cu preponderenţă a
prelucrării datelor şi informaţiilor cu ajutorul tehnicii de calcul a condus la o rafinare a
conceptului care s-a materializat în societatea cunoaşterii (Knowledge Society). Părerea
academicianului Mihai Drăgănescuii este că societatea cunoaşterii este net superioară şi
înglobează societatea informaţională, societatea informatică şi societatea bazată pe
cunoştinţe.
Societatea informaţională şi a cunoaşterii are mai multe dimensiuni. Ea se manifestă activ
prin câteva componente :

Economică – aplicarea şi dezvoltarea unor noi paradigme ale economiei digitale şi ale
economiei bazată pe cunoaştere (e-Comerţ, e-Banking, e-Learning, e-Money, e-
Trading, plăţi pe internet, afaceri pe internet, etc.).

Socială – vizează îngrijirea sănătăţii şi protecţiei sociale, democracraţiei sociale.
(telemedicina, teleactivităţi, telelucru, telealegeri, teleasigurare, etc.).

Educaţională – dezvoltă competenţa de concepţie şi de lucru în regim informatizat,
gestionarea intelegentă a proceselor (educaţie şi învăţămînt la distanţă, biblioteci
virtuale, e-Teaching, e-Learning).

Ecologică – care are impact asupra modului de utilizare şi consum a resurselor
concomitent cu protecţia mediului înconjurător.

Culturală – rezultatul conservării şi dezvoltării patrimoniului, dezvoltării industriei
(muzee, galerii de arta pe internet, digitizarea informatiei: biblioteci virtuale, manuale
digitizate, digitizarea patrimoniului naţional şi internaţional).
În prezent economia ţărilor avansate tinde tot mai mult spre un tip de economie bazată pe
cunoaştere, prin utilizarea pe scară largă a sistemelor informatice integrate ERP, a sistemelor
expert şi a sistemelor informatice pentru asistarea decizieiiii.
 Figura 1.1 Evoluţia conceptelor şi a societăţii
S-a constatat că în evoluţia societăţilor moderne un factor cheie ce a determinat gradul de
schimbare a acestora este tehnologia. Nu putem vorbi despre revoluţia tehnologică fără să
amintim despre apariţia Internetului. Acesta este modalitatea de interconectare a tuturor
domeniilor de activitate, resursa inepuizabilă şi canalul de implementare a procesului de
globalizare. Noile sisteme economice sunt sisteme deschise (open system), puternic ancorate
în mediul socio-economic în care acţionează. Componenta cibernetică permite legătura de
reacţie şi conferă comportament dinamic. La rândul său acest tip de sistem economic poate fi
divizat în mai multe subsisteme în funcţie de criterii specifice. Evoluţia istorică a progresului
de ansamblu al tehnologiilor de reţele de calculatoare şi de comunicaţii cu privire la
prelucrarea automată a datelor şi transmiterea acestora a avut câteva repere istorice
consacrate şi anume: comutarea pachetelor de date (a pus bazele tehnologiei divizării unui
mesaj în pachete de date de lungime standard transmise printr-o reţea de calculatoare, fiecare
pachet având datele de identificare necesare pentru a putea fi reconstituit mesajul întreg, 1964
– 1965), Arpanet-ul precursor al Internetului (prima reţea bazată efectiv pe comutarea de
pachete care introduce serviciul telnet şi sistemul ftp pentru transmiterea fişierelor la distanţă
startând cu 4 noduri şi extinzându-se la 15, între anii 1967-1972), poşta electronică (email,
1972), Internetul recunoscut ca sistem de reţele interconectate (reţea de reţele, având ca
protagonişti principali pe Robert Kahn şi Vinton Cerf, anul 1990) şi crearea şi dezvoltarea
tehnologiei World Wide Web (aplicaţie specifică Internetului cu rol de a extinde modul de
prezentare a informaţiilor în reţeaua globală).
 Sectorul informaţional la nivelul entităţii economice dispune de următoarele resurse
informationale:

suporţii informaţiei: cd-urile, dvd-urile, flash memory, HDD mobile, hârtia de
imprimantă, registrele şi documentele contabile;

procesatori: angajaţii firmei, echipamentele software şi hardware ale sistemelor
informatice;

transportatori: căile de telecomunicaţii, reţelele de telefonie, reţelele de
calculatoare şi Internetul, liniile de energie electrică;

senzori: camere de luat vederi, senzori umani, scannere;
Informaţiile care, prin conţinutul şi modul lor de organizare şi regăsire, prezintă utilitate
şi disponibilitate pentru folosirea lor de către factorul uman în scopuri de cunoaştere, decizie
sau acţiune dau conţinut resurselor informaţionale. Constituirea şi utilizarea resurselor
informaţionale pot fi considerate la nivel de organizaţie, de sector economic, de economie
naţională, precum şi la scară internaţională. La nivelul firmelor de afaceri, resursele
informaţionale reprezintă o sursă majoră de avantaj concurenţial, care devine activă în funcţie
de abilitatea cu care aceste resurse sunt gestionate pentru promovarea obiectivelor strategice
urmărite. „În ansamblul unui sistem cu resurse epuizabile, informaţia, continuu regenerabilă,
tinde să devină resursa cea mai importantă.”iv Pentru ca informaţia să devină aptă pentru
utilizare aceasta trebuie să îndeplinească condiţiilev de autenticitate în reprezentarea realităţii,
exactitate a fixării aspectelor ei cuantificabile şi oportunitate a disponibilizării sale în locul şi
la momentul cerut.
Utilizarea eficientă a acestor resurse produce diferite tipuri de informaţii necesare atât
factorilor de decizie şi operaţionali din cadrul societăţii dar şi mediului extern. Clasificarea
informaţiilor în cadrul entităţii economice se prezintă astfel :
- informaţii publice
informaţiile de pe pagina web a societăţii;
informaţiile din presa referitoare la firma;
situaţii contabile anuale şi semestriale;
programul de lucru;
date de identificare : adresa, numarul de telefon/fax, adresa de e-mail, persoana de
contact;
obiectul principal de activitate;
numărul de angajati;
 cifra de afaceri;
profitul brut;
- informaţii interne
fişa atribuţiilor fiecărui angajat/post de lucru;
informaţii privind datele personale ale angajatilor;
regulamentul de ordine interioară;
planul de evacuare în caz de incendiu;
regulamente privind politica de securitate a firmei;
licenţele;
- informaţii confidenţiale
salariile angajaţilor;
codurile sursă ale aplicaţiilor;
lista clienţilor/furnizorilor firmei;
informaţiile detaliate referitoare la clienţi/furnizori;
date comerciale sau financiare;
preţul aplicat clienţilor;
proiecte în curs de implementare;
produsele firmei;
tehnologiile folosite;
rapoartele fiecărui angajat privind activitatea proprie;
datele legate de costuri;

informatii cu acces limitat
previziunile de afaceri, obiectivele firmei, strategia de dezvoltare;
planurile operaţionale de execuţie pentru perioada imediat următoare;
clauzele contractuale;
codurile şi parolele de acces ale serverului şi ale fiecărei staţii de lucru;
programele care rulează pe server;
mijloacele prin care sunt supravegheaţi utilizatorii sistemului;
Această clasificare reprezintă liniile directoare ale modalităţilor de împărţire ale
informaţiilor, fiecare firmă funcţie de complexitatea ei poate enumera şi mai multe criterii şi
mai multe detalii legate de interpretarea informaţiei.
Componentele de bază ale sectorului informaţional care modelează şi impune trendul de
dezvoltare atât al societăţii, cât şi al mediului de afaceri sunt : gradul mare de cunoştinţe în
domeniul informaticii al decidenţilor şi angajaţilor, evoluţia telecomunicaţiilor, dezvoltarea şi
proliferarea calculatoarelor personale, combaterea criminalităţii informatice, folosirea
dispozitivilor cu laseri pentru scrierea şi citirea informaţiei, crearea interfeţelor vocale pentru
comunicarea om-calculator, evoluţia nano-tehnologiei pentru fabricarea componentelor
hardware mai ales microcipurile cu scăderea consumului de energie şi prin reducerea
dimensiunilor, etc.

i
http://ro.wikipedia.org/
ii
Drăgănescu M., acad., Societatea informaţională societatea cunoaşterii. Vectorii societăţii cunoaşterii,
Editura Expert, Academia Română, Bucureşti, 2001
iii
Mara Mateş, Profesor coordonator: Dzitac Ioan, Aplicaţii informatice în economia modernă,
http://www.uvvg.ro/studia/economice
iv
Monica Petcu, Analiza economico-financiară a întreprinderii. Probleme, abordări, metode, aplicaţii, Editura
Economică, Bucureşti, 2003, pag. 12.
v
Monica Petcu, Analiza economico-financiară a întreprinderii. Probleme, abordări, metode, aplicaţii, Editura
Economică, Bucureşti, 2003, pag. 12.