Petrescu Alexandra

Cls. a X-a H
C.N. Fratii Buzzesti

REFERAT LA BIOLOGIE
ASTMUL BRONSIC

2019
 Astmul este o afectiune inflamatorie cronică comună a căilor
respiratoriicaracterizată de simptome fluctuante și recurente,
obstrucție reversibilă a fluxului de aer și bronhospasm. Printre
simptomele comune se întâlnesc respirație șuierătoare , tuse,
senzație de apăsare în piept și dispnee.

Se crede că astmul este cauzat de o combinație de

factori genetici și de mediu. Diagnosticul se bazează de regulă pe
tiparul simptomelor, reacția la tratament în timp și spirometrie. Este
clasificat din punct de vedere clinic în funcție de frecvența
simptomelor, volumul expirator forțat într-o secundă , și debitul
expirator maxim. Astmul poate fi clasificat și în atopic sau non-
atopic, unde atopia se referă la o predispoziție în dezvoltarea unor
reacții de hipersensibilitate tip 1.

Tratamentul simptomelor acute se face de obicei prin inhalarea

unui agonist beta-2 cu acțiune de durată scurtă (cum ar
fi salbutamol) și corticosteroizi orali. În cazurile foarte grave, pot fi
necesari corticosteroizi intravenoși, sulfat de magneziu și
spitalizare. Simptomele pot fi prevenite prin evitarea declanșatorilor,
cum ar fi alergenii și factorii iritanți, și prin utilizarea de
corticosteroizi inhalați. Agoniștii beta cu acțiune de durată
lungă sau antagoniștii leucotrienelor pot fi utilizați în completarea
corticosteroizilor inhalați, dacă simptomele astmului nu pot fi
controlate. Gradul de răspândire al astmului a crescut în mod
semnificativ începând din 1970. Conform statisticilor din 2011, erau
afectate 235–300 milioane de oameni la nivel global, incluzând
aproximativ 250,000 de decese.

Semne si simptome:
Astmul este caracterizat de episoade recurente de respirație
șuierătoare, dispnee, senzație de apăsare în piept și tuse. Este
posibil să se producă și spută din plămâni în timpul tusei, însă
deseori aceasta este greu de expectorat. În timpul refacerii după un
atac, poate avea aspect de puroi din cauza nivelului ridicat de celule
albe, numite eozinofile. Simptomele sunt de regulă mai grave
noaptea și dimineața devreme, sau ca urmare a exercițiilor fizice
sau a expunerii la aer rece. La anumite persoane ce suferă de
astm, simptomele apar rar, ca reacție la declanșatori, în timp ce la
altele simptomele pot fi persistente.

Afectiuni asociate:
Câteva afecțiuni apar mai des la persoanele ce suferă de astm, cum
ar fi: refluxul gastroesofagian , rinosinuzita și apneea obstructivă de
somn. De asemenea, tulburările psihice sunt mai frecvente 16–52%
suferind de anxietate și 14–41% de tulburare de comportament. Nu
se știe însă dacă astmul duce la probleme psihice, sau problemele
psihice cauzează astmul.
 Cauze:
Astmul este cauzat de o combinație de interacțiuni de mediu și
genetice, complexe și incomplet înțelese. Acești factori influențează
atât gravitatea sa, cât și reacția la tratament. Se crede că incidența
crescută a cazurilor de astm este cauzată de
factorii epigenetici (factori ereditari alții decât cei legați de
secvența ADN) schimbători și un mediu de viață schimbător.

De mediu:
Mulți factori de mediu au fost asociați cu dezvoltarea și agravarea
astmului, incluzând: alergeni, poluarea aerului și alte substanțe
chimice din mediu Fumatul în timpul sarcinii și în perioada de după
naștere sunt asociate cu un risc mai mare de apariție a simptomelor
de astm. Calitatea aerului scăzută, poluarea cauzată de trafic sau
nivelurile ridicate de ozon au fost asociate atât cu apariția astmului,
cât și cu gravitatea crescută a acestuia. Expunerea la compuși
organici volatili de interior poate fi un declanșator al astmului;
expunerea la formaldehidă, de exemplu, reprezintă o asociere
pozitivă. De asemenea, ftalații din PVC sunt asociați cu astmul la
copii și adulți, la fel cum este și expunerea la niveluri ridicate
de endotoxină.

Astmul este asociat cu expunerea la alergeni de interior. Alergenii

comuni de interior includ: acarienii, gândacii, mătreața animalelor și
mucegaiul. S-a descoperit că eforturile de a diminua acarienii nu au
fost eficiente. Anumite infecții respiratorii virale pot crește riscul
apariției astmului, atunci când apar la copii, cum ar fi: virusul
sincițial respirator și rinovirusul. Cu toate acestea, anumite alte
infecții pot scădea riscul.

Fiziopatologie:
Astmul este rezultatul inflamației cronice a căilor respiratorii, care
duce la o contractilitate crescută a mușchilor netezi înconjurători.
Acest lucru, împreună cu alți factori, duce la accese de îngustare a
căilor respiratorii și la simptomele clasice de respirație șuierătoare.
De obicei, îngustarea este reversibilă, cu sau fără
tratament.Ocazional, căile respiratorii se schimbă.Schimbările tipice
din căile respiratorii includ creșterea numărului de eozinofile și
îngroșarea laminei reticularis. În mod cronic, mușchiul neted al
căilor respiratorii poate crește în dimensiune odată cu creșterea
numărului de glande mucoase.Alte tipuri de celule cuprind: limfocite
T, macrofage și neutrofile. De asemenea, pot fi implicate și alte
elemente ale sistemului imunitar, printre
care: citokine, chemokine, histamine și leucotriene, printre altele.