Sunteți pe pagina 1din 20

Tehnica jocului de handbal

Student
Balau Beniamin
C.I.G, Anul II, Făgăraș

1
Cuprins
1.INTRODUCERE ............................................................................................................................................ 3
2. SISTEMATIZAREA ELEMENTELOR TEHNICE ............................................................................................... 4
3. POZITIA FUNDAMENTALA ......................................................................................................................... 5
3.1. POZITIA FUNDAMENTALA PENTRU JOCUL DE APARARE ................................................................... 5
3.2. POZITIA FUNDAMENTALA PENTRU JOCUL IN ATAC........................................................................... 6
4. MISCAREA IN TEREN ................................................................................................................................. 6
5. TINEREA MINGII ........................................................................................................................................ 8
6. PRINDEREA MINGII ................................................................................................................................... 9
7. PASAREA MINGII ..................................................................................................................................... 10
8. DRIBLINGUL ............................................................................................................................................. 12
9. FENTELE SAU MISCARILE INSELATOARE ................................................................................................. 14
10. ARUNCAREA LA POARTA ....................................................................................................................... 15
11. TEHNICA PORTARULUI .......................................................................................................................... 19

2
1.INTRODUCERE
Elementele tehnice au o definitie abstracta si strict delimitata de sarcinile globale ale jocului.
Elementele tehnice ale jocului de handbal sunt:
• pozitia fundamentala;
• miscarea in teren;
• tinerea mingii;
• prinderea mingii;
• pasarea mingii;
• driblingul;
• fentele sau miscarile inselatoare;
• aruncarea la poarta;
• scoaterea mingii de la adversar;
• atacarea adversarului aflat in posesia mingii;
• blocarea aruncarilor la poarta;
• elementele tehnice specifice portarului.
Conditiile de joc ce apar sau in care sunt aplicate elementele tehnice (atac aparare), au condus la
formarea si perfectionarea unor procedee tehnice concrete (operationale) pentru rezolvarea
respectivelor sarcini.
Procedeul tehnic se distinge in primul rand prin structura motrica deorganizare interna, invatata
si perfectionata pana la automatism in cadrul procesuluide instruire.
Procedeele tehnice au o structura simpla sau complexa.
Procedeele tehnice simple sunt gesturi motrice a caror functie de executie se incadreaza in trei
faze (momente) distincte: pozitia initiala, miscarea propriu-zisa si pozitia finala.
Este bine de retinut ca ritmul de executie al acestor faze este foarte important pentru frumusetea,
corectitudinea si eficienta procedeelor.
in jocul de handbal procedeele simple apar numai atunci cand opozitia adversarului este
inexistenta (pasa de deasupra umarului, driblingul etc.) sau in momente fixe ale jocului
(aruncarile libere, de pedeapsa, de la margine etc).
Procedeele tehnice complexe au o mai mare frecventa de utilizare in jocul de handbal, structura
motrica a acestora leaga doua sau mai multe procedee simple. Datorita opozitiei adversarului,

3
unele secvente isi pierd caracterul invariabil (standard), fiind executate cu un alt ritm de executie,
cu intreruperi, cu introducerea altor acte motrice (fente) cu indici avansati de viteza sau de forta,
cu solutii creative personale sugerate de situatia de moment.
Exemple: dribling aruncare, fente de pasa - aruncare etc.
Stilul tehnic - in momentul in care particularitatile individuale (dimensiunicorporale,
antropometrice, calitati motrice, atitudinea, trasaturi de personalitate),intervin si se impun cu
pregnanta in una, mai multe sau in toate secventele modelului de executie respectivul procedeu
devin stil tehnic. Nu trebuie sa confundam stilul cumiscarile incorecte si incoerente de executare
a unui procedeu.
Stilul tehnic apare atat in efectuarea procedeelor simple cat si in cele complexe. Astfel
procedeele simple pot fi diferite ca stil prin ritmul de executie, prin utilizarea lor inselatoare, prin
implicarea unor insusiri corporale (robustetea etc), prin manevrarea neobisnuita a mingii, iar
procedeele tehnice complexe prin prelungirea sau scurtarea fazelor de executie, prin fente. Stilul
tehnic poate caracteriza chiar si comportamentul tehnic al unei echipe. Exemplu: scoala afro-
asiatica adopta stilul tehnic al inaltei maiestrii tehnice si a actiunilor tactice purtate in regim de
viteza, spre deosebire de echipele nordice care adopta un stil tehnic adaptat la insusirile fizice
(robustete, talie viguroasa) pe care le au. Stilul tehnic este adanc implementat si in tactica, fiind
vorba aici si de actiuni individuale subordonate gandirii.
Maiestria tehnica caracterizeaza doar jucatorii cu o inalta capacitate tehnica achizitionata
in decursul timpului. Ea este rezultatul instruirii (colective si individuale) la care se adauga si
„vocatia' pentru joc.
Criteriile dupa care se poate aprecia inalta maiestrie tehnica sunt:
• numarul de elemente si procedee tehnice de atac si aparare achizitionate si usurinta cu care
sunt aplicate in rezolvarea sarcinilor de joc;
• acuratetea, virtuozitatea , precizia si eficienta cu care se executa in conditii grele de joc;
• stabilitatea cu care se executa in conditiile aparitiei unor factori perturbatori: opozitia
adversarului, oboseala, stresul, incordarea nervoasa etc;
• priceperea de a alege, regla si schimba fazele de executie a procedeelor tehnice in functie de
reactiile adversarului.

2. SISTEMATIZAREA ELEMENTELOR TEHNICE

Pe langa sistematizarea clasica a elementelor tehnice, realizata de prof. I.K. Ghcrmancscu, se


poate oferi si o alta clasificare, in functie de situatiile tactice ale jocului de handbal, atacul si
apararea.
Tehnica jocului in atac:

4
• pozitia fundamentala de atac;
• miscarea sau deplasarea in teren;
• tinerea mingii;
• prinderea mingii;
• pasarea mingii;
• conducerea mingii;
• aruncarea la poarta;
• fentele sau miscarile inselatoare.
Tehnica jocului in aparare:
• pozitia fundamentala de aparare;
• deplasarea in aparare;
• atacarea adversarului cu corpul;
• scoaterea mingii de la adversar;
• blocarea aruncarilor la poarta.
Tehnica portarului:
• pozitia fundamentala; deplasarea in poarta; prinderea mingii; degajarea mingii; respingerea
mingii cu bratele; respingerea mingii cu picioarele; plonjonul; miscarile inselatoare.

3. POZITIA FUNDAMENTALA
Ca in orice alta ramura de sport si in handbal jucatorul adopta in diferite faze ale jocului o pozitie
caracteristica, denumita pozitia fundamentala, din care el este capabil sa execute cu maxima
eficacitate miscarile cerute de situatia respectiva. Pozitia fundamentala il ajuta pe jucator in
executarea miscarilor specifice jocului de aparare si chiar in cele de atac.

3.1. POZITIA FUNDAMENTALA PENTRU JOCUL DE APARARE

Sarcina principala a aparatorului este aceea de a impiedica prin toate mijloacele permise de
regulamentul de joc inscrierea de goluri in poarta proprie. Pentru aceasta el va trebui sa fie
preocupat in timpul jocului de marcarea adversarului, blocarea aruncarilor la poarta, inchiderea
patrunderilor spre poarta si colaborarea cu portarul.
Atunci cand se gaseste in asteptarea actiunii adversarului sau direct, aparatorul departeaza
picioarele cu 40-50 cm. unul fata de celalalt, avand genunchii usor indoiti, spatele rotund, bratele
indoite din coate si putin departate de corp privirea indreptata inainte, spre adversar, greutatea

5
corpului este egal repartizata pe ambele picioare, asigurandu-se astfel un echilibru stabil
corpului.
Metodica invatarii
Pozitia fundamentala pentru jocul in aparare se invata usor de catre incepatori inca de la primele
lectii, prin folosirea urmatoarelor exercitii:
• jucatorii se deplaseaza in mers, in alergare cu joc de glezne sau in alergare usoara, la semnalul
antrenorului ei se opresc brusc si adopta pozitia fundamentala de aparare.
• jucatorii executa sarituri ca mingea, iar la semnal se opresc in pozitia fundamentala de
aparare.
• jucatorii se deplaseaza in alergare inainte, inapoi sau lateral, orientati fiind cu fata spre
antrenor. Acesta indica prin ridicarea bratului in sus momentul opririi jucatorilor din deplasare si
luarea imediata a pozitiei fundamentale, dupa care, printr-un alt semn conventional facut cu
bratul, indica jucatorilor noua directie de deplasare.

3.2. POZITIA FUNDAMENTALA PENTRU JOCUL IN ATAC

In atacul pozitional se observa o pozitie specifica de lucru pe care o numim pozitia fundamentala
pentru jocul de atac. Aceasta pozitie nu difera prea mult de cea specifica jocului de aparare, fiind
si ea usor de invatat.
Jucatorul care asteapta sa primeasca mingea se gaseste orientat cu fata catre coechipierul de la
care o va primi. Piciorul opus bratului de aruncare este departat de celalalt la aproximativ 30-40
cm. si dus inainte.
Genunchii sunt usor indoiti si impinsi din glezne inainte. Trunchiul este putin flcxat pe bazin, iar
spatele rotunjit. Bratele sunt indoite din coate si indreptate in directia de primire a mingii.
Aceasta pozitie, cu mici modificari este pastrata si dupa prinderea mingii, ea constituind pozitia
de plecare (de baza) in vederea pasarii ulterioare a acesteia.
Metodica invatarii
Pentru invatarea pozitiei fundamentale de atac, se pot utiliza exercitiile prin care se invata pozitia
fundamentala de aparare, iar perfectionarea ei se face odata cu invatarea prinderii, tinerii si
pasarii mingii.

4. MISCAREA IN TEREN
Miscarea in teren cuprinde procedeele tehnice pe care jucatorul Ic foloseste pentru a se deplasa
in vederea manuirii mingii, pentru a initia si finaliza atacurile cit si pentru realizarea fazei de
aparare.

6
Astfel exista procedee de deplasare in teren specifice jocului de atac sau jocului de aparare, cat si
comune celor doua faze.
Dintre cele mai importante amintim:
Alergarea tropotita
Acest procedeu de alergare serveste jucatorului pentru intrarea in cel mai scurt timp in viteza
maxima de deplasare. Se foloseste la pornirile de pe loc si la accelerarile bruste efectuate din
alergare ceva mai lenta.
Alergarea lansata
Acest procedeu de miscare in teren reprezinta o alergare cu pas intins, executata in mod relaxat si
economic. Ea urmeaza de obicei unei alergari tropotite.
Alergarea cu spatele
Este intrebuintata de catre jucatorii echipei care se retrag in aparare. Ea ofera aparatorilor
posibilitatea pastrarii permanente a contactului vizual cu adversarii, permitand observarea
intentiilor de atac ale acestora, anticipand planul lor tactic, evitand astfel situatii neprevazute.
Deplasarea cu pasi adaugati, lateral, oblic inainte si inapoi.
Miscarea de translatie a aparatorilor pe semicercul de la 6 metri se efectueaza de cele mai multe
ori cu ajutorul acestui procedeu tehnic.
Jucatorul din pozitie fundamentala executa deplasarea cu pasi adaugati lateral, in felul urmator:
mai intai deplaseaza lateral piciorul din directia deplasarii, apoi aduce in pozitia initiala celalalt
picior si asa mai departe.
In timpul deplasarii laterale cu pasi adaugati intreaga greutate a corpului trebuie sa fie mentinuta
pe partea anterioara a labei piciorului, pe pingea.
Talpile picioarelor se vor deplasa cat mai aproape de sol. in acest fel deplasarea centrului de
greutate a corpului aparatorului este aproape rectilinie.
Deplasarea laterala ofera aparatorului posibilitati optime de oprire, accelerare si schimbare a
directiei de deplasare in functie de actiunile derutante ale atacantului.
O cerinta obligatorie este evitarea incrucisarii picioarelor, deoarece la o miscare neprevazuta sau
la o fenta a adversarului aparatorul are posibilitati ceva mai reduse de a reactiona in timp util.

Opririle
Opririle din alergare sunt necesare atat atacantului care doreste sa actioneze cu scopul de a se
demarca, cat si aparatorului care-1 marcheaza. Oprirea ca procedeu tehnic nu reprezinta o
dificultate in sine, fiind usor de insusit. Dezvoltarea musculaturii picioarelor pentru ca acesta sa
fie capabil sa franeze brusc, viteza de deplasare este singurele probleme metodice care se ivesc in

7
legatura cu acest procedeu tehnic. Oprirea se poate executa printr-o franare cu un picior, pus de
obicei pe sol, oblic si lateral, si printr-o franare pe ambele picioare. Oprirea pe ambele picioare
este precedata de obicei de o usoara saritura.
Schimbarile de directie
Schimbarile de directie pot fi facute cu scopul derutarii aparatorului sau pentru simpla
modificare a directiei de deplasare in teren a atacantului. Exista mai multe procedee tehnice de
schimbare de directie. Toate sunt necesare jucatorului aflat in lupta directa cu adversarul, mai
ales cand este marcat strans de acesta. Acestea pot fii simple sau duble.
Schimbarea simpla de directie - se executa in felul urmator: jucatorul care se
deplaseaza in linie dreapta face la un moment dat un pas oblic lateral, lasand aparatorului
impresia ca se va deplasa in continuare in aceasta noua directie. in realitate atacantul se va opri
scurt pe piciorul cu care a facut pasul oblic lateral si va impinge din el in directie opusa, directie
in care isi va continua de fapt deplasarea.
Schimbarea dubla de directie - are o executie asemanatoare cu cea descrisa mai sus, cu
deosebirea ca dupa primul pas lateral (sa presupunem ca s-a facut spre stanga) urmeaza un mic
pas oblic lateral spre dreapta, dupa care jucatorul porneste decis din nou spre stanga, incercand
sa-si depaseasca adversarul direct.
Aceste procedee tehnice se invata la inceput de pe loc, apoi din alergare usoara.
Sariturile
Sariturile sunt procedee tehnice de mare importanta atat in jocul de aparare, cat si in cel de atac.
Prinderea mingilor inalte, unele aruncari la poarta, blocarea aruncarilor si alte actiuni de joc cer
din partea jucatorului sa execute sarituri inalte. Aceste sarituri se pot executa de pe loc si din
deplasare cu bataie pe un singur picior,
sau pe ambele picioare.

5. TINEREA MINGII

Tinerea mingii este elementul tehnic cu ale carui procedee un jucator de handbal isi asigura
posesia mingii pe timpul celor trei secunde regulamentare sau pe durata de timp dintre o prindere
si o aruncare. Tinerea mingii se poate efectua cu doua maini si cu o mana.
Tinerea mingii cu doua maini
Mingea este tinuta cu doua maini in dreptul abdomenului, uneori in dreptul pieptului. Jucatorul
de handbal pentru a-si asigura posesia mingii pe timpul dintre o prindere si o aruncare o tine cu
doua maini in dreptul abdomenului, adaposlind-o de adversari.

8
Acesta o cuprinde cu palmele, cu degetele mult rasfirate (cele mari sunt apropiate si orientate
inapoi spre corp). Mingea nu este stransa prea tare cu degetele, iar podul palmei nu se lipeste de
ea. Din aceasta pozitie de tinere a mingii cu doua maini, jucatorul poate executa cu usurinta toate
procedeele tehnice, in mod simetric, cu mana dreapta si cu cea stanga.
Tinerea mingii cu o mana
Cele mai utilizate procedee de tinere a mingii cu o mana sunt: prin apucare si tinerea echilibrata
a mingii, intre palma si antebrat si sprijinita pe coapsa, piept sau abdomen. La jocul modern de
handbal, procedeul de tinere a mingii cu o mana prin apucare s-a raspandit foarte mult. Datorita
acestuia s-au dezvoltat numeroase alte procedee tehnice de fentare executate cu mingea ca:
fentele de pasare, si fentele de aruncare la poarta. Acest procedeu tehnic este indispensabil pentru
pasarea mingii din pronatie, ca si pentru executarea diferitelor fente de pasare si fente de
aruncare la poarta. Avand in vedere faptul ca tinerea mingii cu o mana prin apucare ofera
jucatorilor largi posibilitati de formare si dezvoltare a unor procedee tehnice complexe, apreciem
ca absolut necesara invatarea ei inca de timpuriu.
In afara acestui procedeu tehnic trebuie amintita si tinerea echilibrata a mingii. Ea este
caracteristica jocului in miscare, jocului de circulatie in viteza. Mingea este tinuta in echilibru in
timpul miscarii pregatitoare pentru aruncare, precum si in timpul executarii aruncarii. Echilibrul
de care este vorba se realizeaza datorita impulsului dinspre inainte spre inapoi, dat mingii de
mana stanga si rezistentei mainii drepte care se opune acestui impuls.
Tinerea echilibrata a mingii nu poate dura multa vreme; ea coincide cu timpul necesar bratului
pentru pregatirea aruncarii si a aruncarii propriu-zise.
Procedeele tehnice de tinere a mingii cu o mana se invata impreuna cu cele de prindere si pasare.
Demonstrarea de catre antrenor a procedeelor de tinere a mingii, explicarea amanuntita a
executiei lor, ca si a importantei invatarii lor corecte in vederea efectuarii altor procedee tehnice,
si exersarea lor analitica sau globala in timpul exercitiilor de prindere si pasare, sunt suficiente
pentru a se asigura baza acestor deprinderi motrice.

6. PRINDEREA MINGII
Prinderea este elementul tehnic cu ale carui procedee jucatorul de handbal intra in posesia mingii
trimisa de un coechipier sau interceptata de la un adversar. Prinderea mingii este un element de
baza in jocul de handbal. Astazi viteza si precizia actiunilor de joc au crescut atat de mult, incat
nu se mai poate concepe ca un jucator sa comita greseli in prinderea mingii. E bine stiut ca
prinderea poate fi usurata sau ingreuiata de anumiti factori, de care trebuie sa se tina seama atat
in joc, cat si la antrenamente. Cei mai importanti factori sunt:
• viteza de zbor si traiectoria mingii;
• pozitia jucatorului care prinde mingea fata de cea a coechipierului care paseaza;
• viteza si directia de deplasare in teren a jucatorilor;
• marcajul si incercarile adversarului de a intra in mod regulamentar in posesia mingii.

9
Prinderea mingii se realizeaza cu numeroase procedee executate cu doua maini si cu o mana, de
pe loc, din alergare si din saritura. invatarea procedeelor tehnice de prindere a mingii se
realizeaza concomitent cu a celor de pasare. Principalele procedee de prindere a mingii sunt:
Prinderea mingii cu doua maini in dreptul pieptului
Acesta este un procedeu tehnic de baza. Cu el se incepe de fapt invatarea prinderii mingii.
Jucatorul adopta pozitia fundamentala specifica jocului de atac si isi indreapta privirea si bratele
in directia din care va primi mingea. intreaga tinuta a corpului, a bratelor si a degetelor trebuie sa
fie relaxata in faza de asteptare a mingii. Pe masura ce mingea se apropie de jucator, acesta va
intinde bratele in intampinarea ei.
Palmele sunt orientate cu fata in jos si foarte putin inainte. Degetele sunt rasfirate. Degetele mari
sunt apropiate formand impreuna cu palmele si celelalte degete o cupa in care va intra mingea.
Prinderea mingii cu doua maini deasupra capului
Prinderea mingilor care vin din lateral
Prinderea mingii la piept;
Prinderea mingilor joase;
Prinderea mingilor care sarpe sol;
Culegerea mingilor rostogolite;
Prinderea mingii cu o mana;
Prinderea mingii de deasupra umarului;
Prinderea mingii cu o mana din lateral.

7. PASAREA MINGII
Aruncarea mingii unui coechipier si prinderea ei de catre acesta poarta denumirea de pasa.
Asadar, pasa este compusa dintr-o aruncare si o prindere. Aceasta transferare a mingii de la un
jucator la altul realizata cu ajutorul procedeelor tehnice de aruncare se mai numeste si pasarea
mingii.
Jocul modern de handbal impune cerinte extrem de mari in ceea ce priveste precizia, siguranta,
lungimea si viteza paselor, deoarece apararile din ce in ce mai bine organizate nu mai pot fi
depasite decat printr-un joc colectiv al carui element principal de legatura il constituie pasarea
mingii.
Procedeele tehnice de pasare a mingii trebuie subordonate strict tuturor principiilor de tactica
individuala si colectiva si in special principiului asigurarii mingii. in functie de situatia tactica
respectiva pasa poate fi data direct, cu bolta, cu pamantul sau precedata de o fenta, prin
urmatoarele procedee de pasare a mingii:

10
Pasa cu o mana de deasupra umarului:
Acesta este procedeul tehnic cel mai des folosit in jocul de handbal, deoarece el corespunde
integral cerintelor de precizie, viteza, forta si usurinta de pasare din orice pozitie.
Pentru realizarea pasei cu o mana de deasupra umarului, jucatorul foloseste aruncarea zvarlita.
Pentru a executa pasa de pe loc, jucatorul va adopta in prealabil pozitia fundamentala specifica
jocului de atac. Acei jucatori care arunca mingea cu mana dreapta vor avea in fata piciorul stang,
iar stangacii piciorul drept.
Pasa lansata inainte pe langa sold
Aceasta aruncare este asemanatoare miscarii de lansare a bilei in jocul de popice.
Pasa prin impingere
Sunt numeroase situatiile de joc cand mingea transmisa cu repeziciune de la un coechipier la
altul pentru crearea unei faze decisive, de gol. La aruncarea prin impingere faza de pregatire este
redusa la maximum, de cele mai multe ori confundandu-se chiar cu amortizarea prinderii mingii.
Pasele prin impingere se folosesc in mod deosebit pentru angajarea pivotilor si pentru
transmiterea mingii la distante scurte la atacul in circulatie.
Pasa cu doua maini de la piept
Pasa cu doua maini de la piept este de fapt realizata tot printr-o aruncare prin impingere. Ea este
intalnita in mod curent in jocul de baschet. Cu ajutorul acestei aruncari mingea poate fi pasata
repede precis si sigur.
Pasa cu doua maini de la sold
Aceasta pasa se executa in mod asemanator cu cea intalnita in mod frecvent in jocul de rugby.
Pasa cu doua maini de la sold se foloseste in handbal pentru transmiterea mingii la mica distanta
si mai ales in timpul incrucisarilor, a circulatiei in opt si in sarja rapida. Este o pasa precisa si
sigura.
Pasa cu doua maini de deasupra capului
Sunt anumite situatii cand dupa prinderea mingilor inalte este necesar sa se execute imediat o
pasa. Pentru a nu se intarzia transmiterea mingii coechipierului, prin ducerea mai intai a mingii
deasupra umarului sau lateral langa sold se foloseste pasa cu doua maini pe deasupra capului.
Pasele speciale
Jocul de handbal prin specificului sau isi imbogateste permanent numarul de procedee tehnice.
Marirea numarului de procedee tehnice o consideram normala, daca tinem seama de faptul ca
handbalul impune cerinte extrem de ridicate, de viteza, actiuni spontane pline de neprevazut, sau
actiuni de fentare a adversarilor aglomerati in fata spatiului de poarta.
Pasa din pronatie

11
Acest procedeu tehnic se executa usor de catre jucatorii care au degetele lungi si pot tine mingea
cu o mana prin apucare. Pasa din pronatie reprezinta cea mai buna solutie pentru transmiterea
rapida a mingii unui coechipier apropiat, care se gaseste in partea bratului de aruncare a
posesorului mingii, mai ales in situatiile cand acesta a facut in prealabil o fenta de pasare sau
aruncarea la poarta. Procedeul isi gaseste o larga intrebuintare si in angajarea pivotilor la
semicerc.
Pasa laterala din articulatia pumnului
Jucatorii care au degete foarte lungi si pot cuprinde cu usurinta mingea pot angaja pivotii
trimitand mingea printr-o miscare de extensie a palmei pe antebrat. Procedeul acesta se executa
numai din tinerea apucata si nu poate avea ca urmare aruncari prea puternice.

Pasa inapoi pe deasupra umarului


Mingea este dusa deasupra umarului ca in miscarea pregatitoare pentru executarea unei aruncari
zvarlite.
Pasa pe la spate
Acest procedeu tehnic este precedat de o fenta de aruncare la poarta si se realizeaza prin ducerea
bratului cu mingea oblic-inapoi la nivelul soldului, mingea fiind pasata pe la spate.
Pasa pe sub picior
Acest procedeu tehnic este precedat de o fenta de aruncare la poarta pe langa genunchi si se
executa de asemenea pentru angajarea surprinzatoare si eficace a pivotilor la semicerc.

Metodica invatarii prinderii si pasarii mingii


Procedeele tehnice de prindere si pasare se invata concomitent, cu ajutorul unor exercitii
executate de pe loc, din deplasare, in grupuri mai mici sau mai mari de jucatori, in functie de
conditiile de lucru existente si de specificul echipei.
La inceputul etapei de invatare a procedeelor de prindere si pasare se vor crea conditii mai usoare
de executie. Pasele se vor executa de pe loc, apoi din deplasare in mers sau in alergare usoara.

8. DRIBLINGUL

Driblingul este un element tehnic care a aparut in jocul de handbal odata cu introducerea regulii
celor trei pasi si a celor trei secunde.
Cu ajutorul procedeelor de dribling, jucatorul se poate deplasa cu mingea in teren, poate actiona
ca varf de contraatac, se poate incadra in diferite actiuni colective de atac, poate patrunde spre
poarta sau actiona in vederea pastrarii mingii, atunci cand coechipierii sai sunt marcati.

12
Folosirea exagerata a driblingului in joc franeaza construirea fazelor de atac si da posibilitatea
apararii adverse sa se organizeze.
Driblingul simplu
Acest procedeu tehnic se executa, in limitele permise de regulament, in felul urmator: sa
presupunem ca jucatorul prinde mingea cand se gaseste in sprijin pe piciorul stang, el are voie sa
faca in continuare trei pasi cu mingea in mana, dupa care, inainte de a face cel de-al patrulea pas
va trebui sa impinga mingea spre pamant. Mingea care va ricosa din pamant va fi prinsa de j
ucator.
Din clipa prinderii el poate face din nou cel mult trei pasi cu mingea in mana, dupa efectuarea
carora va fi obligat s-o paseze unui coechipier sau sa o arunce la poarta.
Daca o va impinge din nou spre pamant si o va reprinde sau o va juca intr-un alt fel inainte ca ea
sa fi fost atinsa de un coechipier, adversar sau instalatia portii, inseamna ca a comis greseala
'dublu dribling', greseala care se sanctioneaza de arbitru cu aruncare libera.
Este bine ca jucatorii sa fie obisnuiti sa execute impingerea mingii in pamant oblic inainte, in
functie de viteza de deplasare, si lateral, in afara planului de miscare a picioarelor, pentru a nu se
frana viteza si pentru a se evita greseala numita 'picior' (atingerea mingii cu piciorul considerat
de la genunchi in jos).
Driblingul multiplu
Acest procedeu tehnic permite o deplasare nelimitata a jucatorului in teren. Conceptia moderna
de joc accepta folosirea driblingului multiplu atunci cand un jucator a scapat liber pe contraatac
si se indreapta spre poarta adversa, nestingherit de aparatori, precum si in acele cazuri cand nu
gaseste pentru moment nici un coechipier liber pentru a-i pasa mingea.
Driblingul multiplu consta dintr-o serie de impingeri succesive a mingii spre sol, executate prin
apasari cu palma pe suprafata acesteia.
Daca driblingul se executa din alergare, atunci, ca si driblingul simplu, mingea este impinsa spre
sol in partea laterala a corpului, sub un unghi care este proportional cu viteza de deplasare a
jucatorului
Metodica invatarii driblingului
Insusirea driblingului simplu nu ridica greutati de ordin metodic pentru antrenor. Dupa o sumara
explicare si demonstrare a driblingului simplu, jucatorii sunt lasati sa se deplaseze liber in teren,
in grupe de cate doi-trei sau mai multi jucatori, sa-si paseze mingea unul altuia, dupa ce in
prealabil a executat dribling simplu.
Driblingul multiplu cere buna indemanare si coordonare a miscarilor. invatarea driblingului
multiplu incepe prin executarea de pe loc a unor impingeri repetate asupra mingii. Dupa aceea,
jucatorul este lasat sa se deplaseze inainte, lateral si inapoi, la inceput in mers, mai tarziu in
alergare usoara in linie dreapta, in linie serpuita si cu schimbari de directie. Pe masura ce
jucatorul obtine siguranta in conducerea mingii, va creste si viteza de deplasare in teren.

13
Perfectionarea driblingului se va face prin exercitii de deplasare variata in teren, in conditii de
viteza cu schimbari de directie, cu serpuiri printre obstacole, in lupta cu adversarul semiactiv si
activ, in concursuri de intrecere sub forma de stafete si in timpul jocurilor de antrenament.

9. FENTELE SAU MISCARILE INSELATOARE


Fentele sunt miscari facute de un jucator cu corpul sau cu segmentele lui, cu si fara minge, pe loc
si din deplasare, cu scopul de a induce in eroare pe adversar asupra adevaratelor intentii viitoare.
Sistematizarea procedeelor tehnice de fentare este destul de dificila, deoarece miscarile sunt
complexe, constituite de cele mai multe ori din inceputul unei miscari, intrerupte la un moment
dat si reluate cu alta executie tehnica, care la randul ei poate fi inlocuita cu executia in final a
altui procedeu tehnic.
Schimbarile de directie
Sunt procedee ale miscarii in teren care pot constitui elemente derutante pentru aparatori sau care
se asociaza cu alte miscari facute cu bratele si corpul, dand astfel nastere unui procedeu de
fentare mai complicat si mai eficace. Schimbarile de directie urmaresc in principal eliberarea
atacantului de aparatorul care-1 marcheaza strans. Mentionam in plus ca impotriva apararii om la
om pe tot terenul, schimbarile de directie, urmate de sprinturi scurte, opriri bruste si alergari de
viteza presarate mereu de alte schimbari de directie sunt mijloace de baza pentru realizarea
demarcajclor, a depasirilor aparatorilor si a patrunderilor spre poarta.
Fentele executate in atac urmaresc fie crearea unor situatii de aruncare la poarta sau de angajare
surprinzatoare a pivotilor, fie adunarea a doi aparatori in zona unui singur atacant, fapt care are
ca urmare crearea unui raport supranumeric favorabil coechipierilor acestuia in alta portiune de
teren.
Fenta simpla de pornire Acest procedeu tehnic este folosit de jucatorii din linia a doua, atunci
cand actioneaza impotriva unei aparari agresive circuland in 'opt' sau efectuand incrucisari
simple. Fenta simpla de pornire se executa de pe loc sau din usoara deplasare inainte. Pentru a
actiona decisiv spre dreapta, atacantul face mai intai un pas oblic inainte cu piciorul stang,
simuland pornirea in aceasta directie. Aparatorul va schita si el o miscare de aparare, deplasandu-
se spre dreapta. Atacantul franeaza inaintarea cu piciorul stang, din care se impinge apoi puternic
catre dreapta, directie in care isi va continua alergarea.
Fenta dubla de pornire
Pentru a deruta mai mult un aparator se foloseste fenta dubla. Se executa asemanator cu cea
simpla, cu deosebirea ca primul pas cu stangul urmeaza un nou pas cu dreptul oblic spre dreapta
dupa care pornirea se va face spre stanga, adica in directia primului pas.
Sistematizarea procedeelor tehnice de fentarc este destul de dificila, deoarece miscarile sunt
complexe, constituite de cele mai multe ori din inceputul unei miscari, intrerupte la un moment
dat si reluate cu alta executie tehnica, care la randul ei poate fi inlocuita cu executia in final a
altui procedeu tehnic.
Fenta de pasare
14
Tinerea apucata a mingii a favorizat aparitia a numeroase fente de pasare. Ele se executa fie
premeditat, fie ca urmare a situatiei create. in toate cazurile se cere multa indemanare si un bagaj
bogat de procedee tehnice de pasare.
Jucatorul simuleaza miscarea de aruncare a mingii spre un coechipier. Prin strangerea degetelor
pe minge, el o retine inainte ca aceasta sa paraseasca mana. Apoi, dupa ce aparatorii s-au miscat,
reactionand la fenta facuta, atacantul paseaza mingea in alta directie, folosind unul din
procedeele tehnice de pasare, adecvat rezolvarii momentului tactic respectiv. Fenta de pasare
poate fi urmata de o pasa simpla din pronatie, o pasa lansata, o pasa pe la spate sau pe deasupra
umarului etc.
Fenta de aruncare la poarta
Atacantul aflat in patrundere simuleaza aruncarea la poarta cu pas incrucisati, cu pas adaugat sau
cu pas saltat, dupa care, sesizand blocajul apararii, opreste miscarea bratului, retine mingea,
franeaza inaintarea corpului cu piciorul stang si paseaza imediat coechipierului liber.
Fenta de aruncare la poarta poate fi urmata de o pasa de angajare a pivotului, de o pasa laterala
sau de o aruncare la poarta cu procedeul initial sau cu un alt procedeu. Aceasta poate fi inceputa,
de exemplu, prin simularea unei aruncari pe langa sold si continuata, daca blocajul aparatorului
advers a fost prompt, cu o alta aruncare la poarta executata pe deasupra umarului, prin evitare cu
cadere laterala etc.
Metodica invatarii fentelor
Invatarea fentelor presupune stapanirea perfecta in conditii de joc, a procedeelor tehnice cu care
se incearca inducerea in eroare a adversarului.
Nu se poate incepe invatarea unei fente de aruncare la poarta armata, de exemplu, de o angajare a
pivotului cu o pasa data pe sub picior, pana ce procedeele componente nu sunt bine insusite si
utilizate in joc.
Cand procedeele tehnice componente sunt cunoscute, se poate trece la imbinarea lor intr-o fenta.
Acest lucru se face in cadrul antrenamentelor individualizate, la inceput fara adversar, apoi cu
adversar semiactiv si coechipier activ, cu adversar sau adversari activi si coechipieri activi. in
conditii apropiate dejoc.

10. ARUNCAREA LA POARTA


Numeroase procedee tehnice de aruncare la poarta care pana nu demult au fost considerate
executii personale sau 'stiluri' ale unor jucatori cu calitati fizice deosebite, au intrat astazi in
arsenalul jucatorilor obisnuiti si sunt observate tot mai des chiar la juniori si copii.
Astazi nu se mai poate concepe un jucator de handbal care sa nu cunoasca cel putin 4-5 procedee
diferite de aruncare la poarta specifice postului ocupat in echipa. Aruncarea la poarta, ca si
pasarea mingii, poate fi realizata, sub aspectul miscarii si actiunii bratului aruncator, prin
zvarlire, lansare si prin impingere.

15
Aruncarea zvarlita
Este procedeul care corespunde cel mai bine executarii aruncarilor la poarta. Cu acest procedeu
de aruncare se imprima cel mai bine mingii o mare viteza de zbor, se obtine o buna precizie si se
creeaza conditii de derutare a portarului, ca si al aparatorilor, prin fentele de aruncare la poarta
sau de pasare, care sunt favorizate de aruncarea zvarlita.
Aruncarile la poarta, indiferent de modul de aruncare folosit (zvarlit, lansat sau prin impingere),
pot fi executate de pe loc, din alergare, din saritura, din plonjon, cu elan cu pasi incrucisati,
adaugati si cu pas saltat.
Alegerea procedeului de aruncare este determinata de mai multi factori, dintre care citam: pozitia
jucatorului fata de poarta, relatia in care se gaseste fata de aparatori, distanta fata de semicerc,
postul ocupat in echipa ctc.
Situatiile de joc mereu schimbatoare, ca si pozitiile de aruncare care cer anumite executii tehnice,
impun cunoasterea de catre fiecare jucator a procedeelor tehnice enumerate mai sus.
Astfel vom enumera:
• aruncarea prin evitare;
• aruncarea pe la spate;
• aruncarea cu prinderea si aruncarea mingii din saritura;
• aruncarile de pe extreme din saritura si plonjon;
• aruncarea din plonjon sarit;
• aruncarea din saritura precedata de pas saltat;
• aruncarea cu fandare sau cadere laterala spre bratul de aruncare;
• alte tipuri de aruncari.
Aruncarea la poarta din saritura
Acest procedeu tehnic a aparut din necesitatea de a executa aruncari la poarta peste aparatorii
masati in fata semicercului, pentru marirea unghiului de aruncare, pentru evitarea calcarii
semicercului si pentru micsorarea distantei dintre aruncator si poarta.
Aruncarea la poarta din saritura poate fi executata cu intarziere, dand posibilitatea de a fi
observate mult mai bine miscarile portarului de catre atacant, lucru care ii ofera acestuia mari
posibilitati de derutare.
Jucatorul care se afla in patrundere spre poarta va prinde mingea, pasata de un coechipier sau
retinuta din dribling, pe piciorul drept. Aceasta ii favorizeaza aruncarea fie dupa un pas, fie dupa
trei pasi facuti cu mingea in mana.

16
Bataia pentru saritura se face pe piciorul stang, cu o tehnica asemanatoare sariturilor din atletism.
in urma bataii, in care laba piciorului ruleaza dinspre calcai spre varf si piciorul se destinde din
articulatii, corpul este aruncat in sus si inainte, inaltarea corpului este ajutata si de pendularea
piciorului drept, care in timpul bataii se ridica in sus cu genunchiul indoit spre piept. in timpul
inaltarii corpului, mingea se duce deasupra umarului drept, fiind sprijinita la inceput si de mana
stanga, apoi tinuta in mana dreapta, echilibrat sau prin apucare.
Cand jucatorul atinge momentul maxim al inaltarii, corpul se blocheaza in aer pentru a oferi un
punct de sprijin bratului care efectueaza miscarea propriu-zisa de aruncare. Piciorul drept
penduleaza in jos si inapoi, in timp ce bratul drept (bratul aruncator) trece inainte. Aterizarea din
saritura se face tot pe piciorul stang, adica pe piciorul de bataie.
Metodica invatarii aruncarii la poarta din saritura
Rularea labei piciorului si ridicarea bratului opus in sus se deprind cu ajutorul pasului saltat.
Pentru dezvoltarea fortei in picioare se pot face urmatoarele exercitii:
• sarituri succesive cu bataie si cadere pe acelasi picior, fara si sub forma de concurs;
• sarituri peste o banca cu bataie si aterizare pe acelasi picior;
• acelasi exercitiu, cu ridicarea bratului drept in sus;
• apoi cu ridicarea mingii deasupra umarului drept.
Pentru executarea propriu-zisa a aruncarii din saritura se vor folosi la inceput exercitii de pasare
din saritura intre coechipieri dispusi in diferite formatii. Dupa ce jucatorii au invatat sa paseze
din saritura, sunt trecuti in fata portii, unde vor arunca la inceput actionand individuali din
dribling, pe urma primind mingea de la coechipieri.
Aruncarea la poarta cu pas incrucisat
Acesta este un procedeu tehnic care permite realizarea unor aruncari puternice de la distanta. EI
trebuie sa apartina bagajului motric al jucatorilor care actioneaza la linia de 9 metri, adica al
aruncatorilor de la distanta.
Aruncarea la poarta cu pas incrucisat se executa cu o tehnica asemanatoare cu cea folosita de
atleti in aruncarea sulitei.
Jucatorul, pregatindu-se de aruncare, efectueaza o incrucisare a piciorului drept peste sau prin
spatele celui stang, dupa care isi fixeaza piciorul stang pe sol. in timpul acestor miscari facute cu
picioarele, mingea este dusa deasupra umarului, iar corpul se rasuceste spre dreapta, privirea
ramanand insa atintita inainte.
Aruncarea cu pas incrucisat poate folosi cu succes procedeele de aruncare zvarlita de deasupra
umarului, lateral pe langa umar, lateral pe langa sold si pe langa genunchi.
Aruncarea la poarta cu pas adaugat

17
La acest procedeu tehnic miscarile pregatitoare pentru aruncare se executa in felul urmator:
jucatorul face un pas cu stangul inainte, aduce printr-o saritura piciorul drept langa cel stang, pe
care-l muta din nou cu un pas inainte. in acest timp mingea a fost dusa deasupra umarului drept
si pregatita pentru aruncare.
Fata de aruncarea cu pas incrucisat prezinta avantajul ca in timpul pregatirii pentru aruncare axul
umerilor este paralel cu linia portii, deci procedeul ofera mari posibilitati de observare a
portarului; in schimb aruncarile nu sunt chiar asa de puternice.
Metodica invatarii aruncarilor la poarta cu pas incrucisat si pas adaugat
Invatarea acestor procedee de aruncare impune insusirea miscarilor care preced aruncarea
propriu-zisa. lata cate exercitii pregatitoare:
• alergarea cu incrucisarea picioarelor drept peste cel stang si invers.
• mers normal cu schimbarea pasului, adica cu saritura de pe stangul pe dreptul si invers;
• din mers normal, schimbarea pasului sau incrucisarea picioarelor, cu ducerea mingii deasupra
umarului drept;
• acelasi lucru cu simularea aruncarii la poarta;
• dribling, aruncare la poarta cu pas adaugat sau pas incrucisat;
• pasarea mingii in doi ,trei, din deplasare, cu aruncare la poarta cu pas adaugat, sau pas
incrucisat.
Alte tipuri de aruncari la poarta:
• aruncarea la poarta pe langa sold;
• aruncarea la poarta pe langa genunchi;
• aruncarea la poarta prin evitare;
• aruncarea la poarta din saritura cu evitare;
• aruncarea la poarta prin evitare cu plonjon;
• aruncarea la poarta pe la spate;
• aruncarea inapoi pe langa sold;
• aruncarea zvarlita prin lateral;
• aruncarea pe la spate cu pirueta;
• aruncarea la poarta cu prinderea mingii in saritura;
• aruncarea la poarta cu fandare sau cu cadere laterala spre partea bratului de aruncare;
• aruncarea cu doua maini printre picioare.

18
11. TEHNICA PORTARULUI
Cu tot jocul bun tehnic si tactic al apararii, echipa adversa isi creeaza pozitii de aruncare la
poarta. Daca poarta este bine pazita de un portar cu calitati si antrenat in mod corespunzator,
multe din mingile aruncate de adversar vor fi respinse.
Calmul portarului, siguranta lui in interventii, curajul si spiritul sau de sacrificiu pentru echipa
influenteaza favorabil starea de spirit a celorlalti jucatori, ii mobilizeaza la lupta.
Calitatile fizice cerute unui portar sunt: viteza sub toate formele ei de manifestare si in mod
special viteza de reactie, rezistenta specifica, indemanarea, coordonarea buna a miscarilor, forta
generala si in special forta in picioare (detenta), forta in brate si abdomen.
Calitatile morale si de vointa au un rol deosebit la portarul de handbal. Cea mai importanta
calitate este curajul. Portarul trebuie sa fie calm, sa dea dovada de multa liniste, siguranta si
stapanire de sine.Datorita faptului ca in handbal aruncarile la poarta se executa din apropiere, cu
procedee tehnice variate, portarul si-a format o tehnica speciala.
Unele procedee sunt identice cu cele analizate la tehnica jucatorilor de camp. Altele insa sunt
specifice portarului si aceste procedee sunt: pozitia fundamentala; deplasarea in poarta; prinderea
mingii; respingerea mingii cu bratul; respingerea mingii cu piciorul; plonjonul; miscarile
inselatoare; degajarea mingii.
Pozitia fundamentala
Aceasta este o necesitate, deoarece faciliteaza executarea in cel mai scurt timp a altor miscari in
vederea apararii portii.
Poate fi descrisa astfel: picioarele departate cam la latimea umerilor, greutatea corpului fiind
repartizata in mod egal pe ambele picioare si pe toata suprafata talpilor, varfurile picioarelor
orientate putin in afara, genunchii usor indoiti si impinsi inainte clin glezna, trunchiul putin
arcuit in fata iar privirea indreptata inainte spre minge, bratele indoite din coate, usor departate
de corp, palmele orientate inainte.
Deplasarea in poarta
Deplasarea se face cu pasi adaugati, in dreptul barei, adoptandu-se pozitia fundamentala
specifica apararii mingilor aruncate de pe extrema.
Prinderea mingii - se face ca la jucatorii de camp.
Degajarea mingii - se face prin aruncare zvarlita de deasupra umarului, executand o usoara
fandare pe piciorul opus bratului de aruncare.
Respingerea mingilor inalte - se face prin intinderea bratelor in directia respectiva si
lovire cu palma, concomitent cu bratele se deplaseaza si corpul in directia mingii prin impingere
puternica in piciorul opus directie de deplasare.

19
Mingile trimise la inaltime medie - se resping cu un brat, putand fi ridicat si piciorul de
pe acea parte.
Mingile aruncate in colturile de jos ale portii - se resping printr-o fandare laterala, iar bratul
si mana cu palma deschisa trebuie sa insoteasca piciorul pentru a acoperi cat mai mult zona.
Plonjonul si miscarile inselatoare - sunt folosite numai in situatii speciale de joc, dar nu
trebuie abuzat de aceste procedee.

20