Punctul 1.

1 pe ordinea de zi – Prezentarea Politicii de Coeziune

Economică şi Socială a Uniunii Europene

Politica de Coeziune Economică şi Socială a

Uniunii Europene

1. Conceptul şi necesitatea Politicii de Coeziune Economică şi

Socială a Uniunii Europene

Uniunea Europeană este una dintre cele mai prospere şi competitive zone din
lume, atât din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare economică, cât şi al
potenţialului de dezvoltare. Cu toate acestea, disparităţile privind prosperitatea şi
productivitatea dintre statele membre şi regiunile acestora reprezintă o slăbiciune
structurală majoră.

Coeziunea reprezintă procesul de reducere a disparităţilor de dezvoltare

economică şi socială.

Coeziunea economică şi socială reprezintă unul din obiectivele prioritare ale

Uniunii Europene, alături de la Piaţa Unică şi Uniunea Economică şi Monetară
(Tratatul de la Maastricht).

Politica de coeziune economică şi socială cuprinde toate acţiunile Uniunii

Europene care vizează realizarea dezvoltării economice armonioase şi echilibrate a
acesteia, în special prin promovarea reducerii disparităţilor de dezvoltare între
diferitele regiuni/state ale Uniunii Europene, a egalităţii şanselor şi a dezvoltării
durabile.

1
 Aceasta va conduce la creşterea competitivităţii Uniunii Europene şi va genera
creşterea veniturilor, aducând astfel beneficii pentru economia întregii Uniuni
Europene.

Politica de coeziune economică şi socială a Uniunii Europene este o politică

axată pe solidaritate. Scopul său este să creeze locuri de muncă şi să crească nivelul
competitivităţii, oferind sprijin statelor din regiuni mai puţin dezvoltate, precum şi
celor care se confruntă cu dificultăţi structurale.

Disparităţile de dezvoltare au crescut în mod semnificativ odată cu integrarea

celor 10 noi state membre în mai 2004.

Extinderea Uniunii Europene la 27 de membrii, începând cu anul 2007,

reprezintă o provocare fără precedent pentru competitivitatea şi coeziunea internă a
Uniunii Europene.

Extinderea a condus la creşterea diferenţelor de dezvoltare economică între

vechile şi noile statele membre, al căror nivel de dezvoltare e mult mai scăzut. Odată
cu intrarea în Uniunea Europeană (UE) a noilor membrii, Produsul Intern Brut (PIB)
mediu/locuitor al UE a scăzut cu 12.5%. De asemenea, una din patru regiuni de nivel
NUTS II ale Uniunii Europene are PIB/locuitor mai mic decât 75% din media
comunitară.

PIB/locuitor în anul 2004( UE 27)

Cele mai bogate regiuni -PIB/loc Cele mai sărace regiuni -PIB/loc

1 Inner London (UK) 303 1 Nord-Est (RO) 24

2 Luxembourg (LU) 251 2 Severozapaden (BG) 26

Yuzhen tsentralen
3 Bruxelles(BE) 248 3 (BG) 26

Severen tsentralen
4 Hamburg (DE) 195 4 (BG) 26

5 Wien (AT) 180 5 Sud-Muntenia (RO) 28

2
 Sud-Vest Oltenia
6 Île de France (FR) 175 6 (RO) 29

Berkshire,
Buckinghamshire & Severoiztochen (BG)
7 Oxfordshire (UK) 174 7 29

8 Oberbayern (DE) 169 8 Yugoiztochen (BG) 30

9 Stockholm (SE) 166 9 Sud-Est (RO) 31

10 Utrecht (NL) 158 10 Nord-Vest (RO) 33

11 Darmstadt (DE) 157 11 Lubelskie (PL) 35

12 Praha (CZ) 157 12 Podkarpackie (PL) 35

Southern & Eastern

13 (IE) 157 13 Centru (RO) 35

14 Bremen (DE) 156 14 Podlaskie (PL) 38

North Eastern
15 Scotland (UK) 154 15 Vest (RO) 39

Sursa: Eurostat, 19.02.2007

Dincolo de statisticile PIB, există totuşi inegalităţi complexe între statele

membre şi celelalte regiuni, datorate diferenţelor în ceea ce priveşte:

 Infrastructura

 Calitatea mediului înconjurător

 Şomajul şi abilităţile forţei de muncă relevante pentru dezvoltare

 Mărimea şi diversitatea afacerilor

 Nivelurile de inovare şi utilizarea tehnologiei în afaceri

3
 În acest context, pentru perioada de programare 2007-2013, politica de
coeziune este considerată principalul instrument prin care se va realiza modernizarea
economiei Uniunii Europene.

2. Scurt istoric al Politicii de Coeziune Economică şi Socială a

Uniunii Europene

Cu excepţia unei referinţe generale la necesitatea consolidării unităţii

economice dintre statele membre, tratatul fondator de la Roma (1957) nu oferă un
mandat explicit pentru adoptarea unei politici CE de coeziune.

În anul 1957, ţările semnatare ale Tratatului de la Roma se referă în preambulul

acestuia la necesitatea de „a consolida unitatea economiilor lor şi de a asigura
dezvoltarea lor armonioasă prin reducerea diferenţelor existente între diversele
regiuni şi a decalajelor cu care se confruntă regiunile mai puţin favorizate”.

În anul 1958 se constituie două Fonduri sectoriale: Fondul Social European

(FSE) şi Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA).

A fost nevoie de 18 ani ca politica de coeziune economică şi socială să avanseze

pe agenda politică a CE, datorită primei extinderi care includea state membre (Marea
Britanie şi Irlanda) cu probleme considerabile de dezvoltare economică şi socială,
cuplate cu o încetinire a dezvoltării economice datorate crizei petroliere din anii '70.

La început, politica de coeziune economică şi socială avea un caracter explicit

redistributiv. În 1975 a fost înfiinţat un Fond European de Dezvoltare Regională
(FEDR) care să contribuie la proiectele de dezvoltare lansate de guvernele naţionale.
S-a înţeles repede că acest concept minimalist avea deficienţe serioase. Numeroase
proiecte erau cofinanţate de FEDR în baza unui sistem de cote naţionale fără priorităţi
explicite de dezvoltare pe termen lung şi fără efect de multiplicare.

4
 Necesitatea unei reforme radicale a sistemului de distribuţie s-a cristalizat după
extinderea sudică, prin includerea Greciei (1981), a Spaniei şi a Portugaliei (1986),
toate considerabil în urmă faţă de media PIB-ului CE de atunci.

Grecia a negociat cu Comisia introducerea unor instrumente economice

specifice Sudului pentru a contrabalansa presiunile economice şi concurenţiale
datorate aderării Spaniei şi Portugaliei, ambele cu o orientare economică similară a
sectoarelor primare şi secundare ale economiei lor.

Introducerea Programelor Integrate Mediteraneene (PIM) pentru perioada

1986-1992 a oferit Comisiei prima oportunitate de a experimenta abordări inovatoare
privind atât conţinutul politicilor, cât şi metodele şi cerinţele ataşate punerii lor în
aplicare.

În 1986 Actul Unic European creează bazele unei politici reale de coeziune
menite să compenseze constrângerile pieţei unice pe care le resimt ţările meridionale
şi alte regiuni mai puţin favorizate.

Adoptarea Programului Pieţei Unice Europene în 1986 şi semnarea Actului

Unic European în 1986 au semnificat o nouă eră pentru politica de coeziune
economică şi socială din CE. Eliminarea barierelor în calea comerţului şi libera
circulaţie a persoanelor, capitalului şi serviciilor au fost însoţite de preocupări privind
capacitatea regiunilor defavorizate de a face faţă presiunilor concurenţiale ale pieţei.

Consiliul European de la Bruxelles din februarie 1988 revizuieşte modul de

funcţionare a fondurilor de solidaritate (cunoscute acum sub denumirea de Fonduri
Structurale) şi le alocă 68 miliarde de ECU (la preţurile din 1997).

Tratatul de la Maastricht, care a intrat în vigoare în 1993, desemnează

coeziunea ca fiind, împreună cu uniunea economică şi monetară şi piaţa unică, unul
dintre principalele obiective ale Uniunii. De asemenea prevede crearea Fondului de
Coeziune, pentru sprijinirea proiectelor în domeniul mediului şi transporturilor în
statele membre cel mai puţin prospere.

5
 Consiliul European de la Edinburgh (decembrie 1993) hotărăşte alocarea a
aproximativ 177 miliarde de ECU (la preţurile din 1999), adică o treime din bugetul
comunitar, pentru politica de coeziune. Pe lângă Fondurile Structurale se creează un
nou Instrument Financiar de Orientare pentru Pescuit (IFOP).

Tratatul de la Amsterdam (1997) confirmă importanţa coeziunii şi de asemenea

include un Titlu privind Ocuparea Forţei de Muncă care subliniază necesitatea
colaborării în vederea reducerii şomajului.

Consiliul European de la Berlin (martie 1999) iniţiază reforma Fondurilor

Structurale şi ajustează funcţionarea Fondului de Coeziune. Aceste Fonduri vor primi
peste 30 de miliarde de Euro pe an în perioada 2000 -2006, adică 213 miliarde de Euro
în decurs de şapte ani. Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare (ISPA) şi
Programul Special de Aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (SAPARD)
completează programul PHARE în vederea promovării dezvoltării economice şi
sociale a ţărilor candidate din Europa Centrală şi de Est.

Politica de Coeziune economică şi socială a Uniunii Europene trebuie văzută ca

parte integrantă a Strategiei de la Lisabona (2000), care îşi propunea să transforme
Europa până în anul 2010, ”în cea mai dinamică şi mai competitivă economie bazată
pe cunoaştere”. Strategia de la Lisabona a fost completată în anul 2001, în cadrul
Consiliului European de la Gotheburg cu noi obiective, printre care cel mai
important este asigurarea dezvoltării durabile.

De asemenea, în 2 februarie 2005, Comisia Europeană a prezentat Liniile

Strategice Integrate pentru Creştere şi Ocupare, în care se afirmă că UE trebuie să
creeze o economie bazată pe creştere durabilă şi pe ocupare. În conformitate cu Liniile
Strategice Integrate pentru Creştere şi Ocupare, se stabileau 3 priorităţi pentru UE
pentru perioada 2007-2013, priorităţi cuprinse în Orientările Strategice Comunitare
2007-2013:

1. Europa - un loc mai atractiv pentru investiţii şi muncă

2. Îmbunătăţirea cunoaşterii şi inovării pentru creştere

6
 3. Locuri de muncă mai multe şi mai bune

Cu alte cuvinte, politica de coeziune trebuie să încorporeze obiectivele de la

Lisabona şi Gotheburg, să răspundă strategiei de creştere şi ocupare şi să devină un
vector-cheie pentru realizarea lor prin intermediul programelor naţionale şi
regionale de dezvoltare.

Având în vedere noul context european, marcat de extinderea Uniunii

Europene şi de provocările de la nivel global, începând cu anul 2007, a avut loc o nouă
reformă a politicii de coeziune. Reforma urmăreşte să implementeze un nou cadru de
programare a politicii de coeziune, să simplifice procedurile şi să descentralizeze
procesul de programare, implementare şi de luare a deciziei. Astfel:

A) s-a adoptat un Nou Cadru Legal al Politicii de Coeziune 2007-2013,

B) s-au stabilit noi obiective de intervenţie pentru principalele instrumente

financiare prin care se realizează politica de coeziune.

3. Cadrul Legal al Politicii de Coeziune Economică şi Socială 2007-

2013

Modul de funcţionare şi implementare a Politicii de Coeziune Economică şi

Socială şi a Fondurilor Structurale şi de Coeziune ale Uniunii Europene în perioada
2007 – 2013 a fost stabilit prin Regulamentele Fondurilor Structurale şi de Coeziune a
Uniunii Europene.

 Regulamentul nr. 1080/2006 al Parlamentului European şi Consiliului

European asupra Fondului European de Dezvoltare Regională

 Regulamentul nr. 1081/2006 al Parlamentului European şi Consiliului

European asupra Fondului Social European

 Regulamentul nr. 1082/2006 al Parlamentului European şi Consiliului

European asupra Cooperării Teritoriale

7
  Regulamentul Consiliului European nr. 1083/2006 care stabileşte principiile
generale ale Fondului European de Dezvoltare Regională, Fondului Social
European şi Fondului de Coeziune

 Regulamentul Consiliului European nr. 1084/2006 asupra Fondului de

Coeziune

 Regulamentul Consiliului European nr. 1828/2006 privind Implementarea

Fondurilor Structurale

 Liniile Directoare ale Comunităţii Europene cu privire la coeziunea

economică, socială şi teritorială

4. Ce finanţează politica de coeziune economică şi socială a

Uniunii Europene în perioada 2007 – 2013 (Obiectivele politicii de
coeziune)

Experienţa arată că politica de coeziune poate fi o reuşită numai dacă îşi

concentrează eforturile asupra unui număr limitat de domenii relativ ample.

Obiectivele prioritare ale politicii de coeziune economică şi socială pentru

perioada 2007-2013 sunt reglementate prin Regulamentul Consiliului Nr. 1083/2006 din
11 Iulie 2006.

(a) Obiectivul de Convergenţă

Obiectivul de Convergenţă urmăreşte accelerarea convergenţei statelor

membre şi a regiunilor celor mai puţin dezvoltate, prin creşterea economică şi a
numărului locurilor de muncă, prin sporirea şi îmbunătăţirea calităţii investiţiilor în
capitalul fizic şi uman, dezvoltarea inovaţiei şi a societăţii informaţiei, adaptabilitatea
la schimbările economice şi sociale, protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului,
precum şi a eficienţei administrative. Acest obiectiv constituie prioritatea Fondurilor
Structurale şi de Coeziune ( FEDR, FSE şi FC)

8
 Regiunile eligibile pentru finanţarea din Fondurile Structurale în temeiul
Obiectivului de Convergenţă, sunt regiuni „NUTS 2” în sensul Regulamentului
(CE) nr. 1059/2003, al căror produs intern brut pe locuitor, este mai mic de 75% din
PIB mediu din Uniunea Europeană cu 25 de membri.

Statele membre eligibile pentru finanţarea din Fondul de Coeziune sunt cele al
căror venit intern brut (VIB), este mai mic de 90% din VIB mediu din Uniunea
Europeană cu 25 de membri .

Regiuni eligibile pentru obiectivul Convergenţă

Sursa: Eurostat

9
 (b) Obiectivul de Competitivitate Regională şi Ocupare a Forţei de
Muncă

Obiectivul de Competitivitate Regională şi Ocupare a Forţei de Muncă

urmăreşte, în afara regiunilor celor mai puţin dezvoltate, consolidarea competitivităţii
şi atractivităţii regiunilor, precum şi sporirea locurilor de muncă, pentru a se pregăti şi
adapta la schimbările economice şi sociale, prin sporirea şi îmbunătăţirea calităţii
investiţiilor în capitalul uman, inovaţia şi promovarea societăţii informaţiei, spiritul
întreprinzător, protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului, îmbunătăţirea
accesibilităţii, adaptabilitatea lucrătorilor şi a întreprinderilor, precum şi dezvoltarea
pieţelor de muncă; (FEDR şi FSE)

Regiunile eligibile pentru finanţarea din Fondurile structurale în temeiul

competitivităţii regionale şi a numărului locurilor de muncă sunt cele care nu sunt
incluse în cadrul Obiectivului Convergenţă.

(c) Obiectivul de cooperare teritorială europeană

Obiectivul de cooperare teritorială europeană urmăreşte consolidarea

cooperării la nivel transfrontalier prin iniţiative comune locale şi regionale,
consolidarea cooperării transnaţionale prin măsuri favorabile dezvoltării teritoriale
integrate legate de priorităţile Comunităţii şi consolidarea cooperării interregionale şi
a schimbului de experienţă la nivelul teritorial adecvat(FEDR).

Zonele eligibile acoperă nivele NUTS III (nivel-judeţ) ce sunt graniţe interne ale
UE, precum şi anumite graniţe externe.

5. Finanţarea Politicii de Coeziune Economică şi Socială.

Instrumentele Structurale şi domeniile de intervenţie ale acestora.

Instrumentele Structurale reprezintă instrumentele financiare prin care

Uniunea Europeană acţionează pentru eliminarea disparităţilor economice şi sociale
între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice şi sociale.

10
 Politica de coeziune economică şi socială este finanţată din trei fonduri:

1. Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)

2. Fondul Social European (FSE)

3. Fondul de Coeziune(FC)

Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul Social European formează

Fondurile Structurale ale UE şi împreună cu Fondul de Coeziune formează
Instrumentele Structurale.

1) Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR) reglementat prin

Regulamentul nr. 1080/2006 al Consiliului Uniunii Europene şi al Parlamentului European,
susţine dezvoltarea economică durabilă la nivel regional şi local prin mobilizarea
capacităţilor locale şi diversificarea structurilor economice în domenii precum:
cercetare şi dezvoltare tehnologică, inovare şi antreprenoriat, societatea
informaţională, IMM-uri, protecţia mediului, turism, energie;

Pentru obiectivul „convergenţă” FEDR îşi concentrează intervenţia asupra:

- cercetarea şi dezvoltarea tehnologică (CDT), inovaţia şi spiritul de

întreprindere,

- societatea informaţională, inclusiv elaborarea unei infrastructuri de comunicaţii

electrice, de conţinut local, de servicii şi aplicaţii, îmbunătăţirea accesului sigur
la serviciile publice on-line şi dezvoltarea lor; ajutor şi servicii pentru IMM-uri
în scopul adoptării şi utilizării eficiente a tehnologiilor informaţiei şi ale
comunicaţiei (TIC) sau exploatarea de idei noi;

- mediul, inclusiv investiţiile legate de aprovizionarea cu apă, precum şi de

gestionarea deşeurilor şi a apei; tratarea apelor uzate şi calitatea aerului;
prevenirea şi controlul deşertificării precum şi combaterea acestui fenomen;
prevenirea şi controlul integrat al poluării; ajutoarele care urmăresc să atenueze
efectele schimbărilor climatice; reabilitarea mediului fizic, inclusiv locuri şi

11
 terenuri contaminate şi necultivate; promovarea biodiversităţii şi protecţia
naturii, inclusiv investiţii pentru siturile Natura 2000;

- turismul, inclusiv promovarea resurselor naturale ca potenţial pentru

dezvoltarea turismului durabil; protecţia şi valorificarea patrimoniului natural
în sprijinul dezvoltării socio-economice; ajutorul care urmăreşte îmbunătăţirea
ofertei de servicii turistice prin intermediul a noi servicii cu o valoare adăugată
mai considerabilă şi facilitarea trecerii la noi modele de turism mai durabile;

- investiţiile culturale, inclusiv protecţia, promovarea şi păstrarea patrimoniului

cultural; dezvoltarea de infrastructuri culturale în sprijinul dezvoltării socio-
economice,

- investiţiile în transporturi,

- investiţiile legate de energie,

- investiţiile în favoarea educaţiei, în special a formării profesionale, care

contribuie la creşterea calităţii vieţii;

- investiţiile în infrastructurile sanitare şi sociale care contribuie la dezvoltarea

regională

Pentru obiectivul de competitivitate regională şi de ocupare a forţei de

muncă, FEDR îşi concentrează intervenţia având în vedere următoarele trei priorităţi:

- inovaţia şi economia cunoaşterii, în special prin crearea şi consolidarea unor

economii regionale eficiente ale inovaţiei şi a unor relaţii generalizate între
sectoarele privat şi public, universităţile şi centrele tehnologice, ţinând seama
de necesităţile locale

- mediul şi prevenirea riscurilor

- accesul la serviciile de transport şi de telecomunicaţii de interes economic

general

Pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană, FEDR îşi focalizează

asistenţa asupra următoarelor priorităţi:

12
 - dezvoltarea de activităţi economice, sociale şi de mediu transfrontaliere prin
intermediul strategiilor comune în favoarea dezvoltării teritoriale durabile

- instituirea şi dezvoltarea cooperării transnaţionale, inclusiv a cooperării

bilaterale între regiunile maritime prin intermediul finanţării de reţele şi de
acţiuni propice dezvoltării teritoriale integrate

- consolidarea eficienţei politicii regionale

2) Fondul Social European (FSE), reglementat prin Regulamentul nr. 1081/2006

al Consiliului Uniunii Europene şi al Parlamentului European sprijină acţiunile statelor
membre în sensul priorităţilor enumerate în continuare:

- creşterea capacităţii de adaptare a lucrătorilor, a întreprinderilor şi şefilor de

întreprinderi, în scopul de a îmbunătăţi anticiparea şi gestionarea pozitivă a
schimburilor economice,

- îmbunătăţirea accesului la un loc de muncă şi inserţia durabilă pe piaţa muncii

a persoanelor în căutarea unui loc de muncă şi a persoanelor inactive,
prevenirea şomajului, în special şomajul de lungă durată şi şomajul în rândul
tinerilor, încurajarea îmbătrânirii active, prelungirea vieţii active şi creşterea
participării pe piaţa muncii.

- intensificarea asimilării sociale a persoanelor defavorizate în vederea integrării

lor durabile pe piaţa locurilor de muncă şi combaterea tuturor formelor de
discriminare pe piaţa muncii

- consolidarea capitalului uman, promovarea parteneriatelor, pactelor şi

iniţiativelor prin intermediul sistemului de reţea dintre părţile beneficiare în
cauză, precum partenerii sociali şi organizaţiile neguvernamentale, la nivel
naţional, regional, local şi transnaţional, în scopul realizării unei mobilizări în
favoarea reformelor din domeniul ocupării forţei de muncă.

3) Fondul de Coeziune, reglementat prin Regulamentul nr. 1084/2006 al

Consiliului Uniunii Europene, finanţează proiecte majore în domeniile:

13
 - reţelele transeuropene de transport, în special proiectele prioritare de interes
comun enumerate în Decizia nr. 1692/96/CE;

- Fondul poate să intervină în domenii legate de dezvoltarea durabilă care

prezintă avantaje clare pentru mediu, precum eficacitatea energetică şi energiile
regenerabile, iar în ceea ce priveşte transportul care nu are legătură cu reţelele
transeuropene, transportul feroviar, transportul pe căile navigabile interne,
transportul maritim, sistemele de transport intermodal şi interoperabilitatea
lor, gestiunea traficului rutier, maritim şi aerian, transporturile urbane specifice
şi transporturile publice

Obiectivele politicii de coeziune şi finanţarea din Instrumentele Structurale

Fonduri structurale si
Obiective Instrumente

Convergenţă FEDER FSE FC

Competitivitate
regională şi
ocupare FEDER FSE

Cooperare
teritorială FEDER

În termeni financiari, aceste instrumente însumează 308,04 Miliarde €, ocupând

locul trei ca pondere în bugetul Uniunii Europene destinat politicilor europene.

Resursele financiare alocate Obiectivului de Convergenţă se ridică la 81.54%

din totalul sumei alocate Politicii de Coeziune, pentru Obiectivul de Competitivitate
regională şi ocupare a fost alocat la 15.95% din bugetul politicii de coeziune economică
şi socială, iar pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană s-au alocat 2,52%.

14
 Alocare financiară Fonduri Structurale şi de Coeziune pe obiective prioritare

Fonduri Structurale şi de Alocări

Zone eligibile
Coeziune financiare

Obiectiv “Convergenţă” 81.54% 251.16 Mld euro

FEDER Regiuni PIB/loc< 75%

PIB/loc UE 25; 75.5%
FSE Regiuni "Phasing Out" 189.6 Mld euro

24.5%
FC SM cu VNB<90% EU-25 61.55 Mld euro

Obiectiv " Competitivitate şi ocuparea forţei de muncă “ 15,95% 49.13

Mld euro

FEDER SM propun o lista de

regiuni NUTS I sau NUTS II 15.95%
FSE Regiuni "Phasing in" 49.13 Mld euro

Obiectiv "Cooperare teritorială europeană" 2.52% 7.75

Mld euro

Regiuni de granita si
regiuni de cooperare 2.52%
FEDER transnationala 7.75 Mld euro

6. Principiile de intervenţie ale Fondurilor Structurale şi de Coeziune

 Principiul complementarităţii, coerenţei, coordonării şi conformităţii

– Fondurile Structurale intervin împreună cu măsurile naţionale

– Comisia şi statele membre asigură coerenţa intervenţiilor Fondurilor

Structurale cu măsurile, politicile şi priorităţile Comunităţii şi
complementaritatea cu celelalte instrumente financiare comunitare.

15
 – Comisia şi statele membre asigură cordonarea dintre intervenţiile din
fonduri Structurale, FEADR, FEP, intervenţia BEI şi celelalte instrumente
financiare existente.

– Operaţiunile finanţate din Fonduri sunt în conformitate cu dispoziţiile

Tratatului şi din actele adoptate în temeiul acestuia.

 Principiul programării multianuale: obiectivele Fondurilor Structurale sunt

urmărite în cadrul unei programări multianuale efectuate în mai multe etape,
care include identificarea priorităţilor, finanţarea şi sistemele de gestiune şi
control.

 Principiul parteneriatului: obiectivele Fondurilor structurale trebuie realizate

printr-o strânsă consultare între Comisie şi Statele Membre, împreună cu
autorităţi şi organisme numite de Statele Membre (autorităţile regionale şi
locale; partenerii economici şi sociali; orice alt organism adecvat care reprezintă
societatea civila). Parteneriatul include elaborarea, implementarea,
monitorizarea şi evaluarea programelor operaţionale.

 Nivelul teritorial al aplicării: implementarea programelor operaţionale este

responsabilitatea statelor membre la nivelul teritorial adecvat, în conformitate
cu sistemul instituţional propriu fiecărui stat membru.

 Gestiunea împărţită: Bugetul Uniunii Europene alocat Fondurilor Structurale

este executat în cadrul gestiunii împărţite între statele membre şi Comisie

 Principiul adiţionalităţii: Ajutorul Comunitar nu poate înlocui cheltuieli

structurale publice echivalente ale Statelor Membre. Bugetele Programelor
Operationale includ atât fonduri UE cât şi fonduri naţionale

 Egalitatea între bărbaţi şi femei şi nediscriminarea: Statele membre şi Comisia

asigură promovarea egalităţii între bărbaţi şi femei şi integrarea principiului de
egalitate de şanse în fiecare dintre diferitele etape ale aplicării Fondurilor.

16
 Dezvoltarea durabilă: obiectivele Fondurilor sunt urmărite în cadrul
dezvoltării durabile şi a promovării, de către Comunitate, a obiectivului de
protejare şi îmbunătăţire a mediului înconjurător

17