UNIVERSITATEA "POLITEHNICA" BUCUREŞTI

DEPARTAMENTUL DE FIZICĂ

LABORATORUL DE FIZICĂ ATOMICĂ ŞI NUCLEARĂ

BN - 031 B

⎛e⎞
DETERMINAREA SARCINII SPECIFICE ⎜⎝ ⎟ A
m⎠
3
ELECTRONULUI DIN DIN "LEGEA " A DIODEI
2
 ⎛e⎞
DETERMINAREA SARCINII SPECIFICE ⎜ ⎟ A ELECTRONULUI
⎝ m⎠
3
DIN "LEGEA " A DIODEI
2
1. Scopul lucrării
e
În această lucrare se determină raportul dintre sarcina electrică şi masa unui
m
electron, raport numit sarcina specifică a electronului folosind caracteristica curent-tensiune a
unei diode cu vid.

2. Teoria lucrării
Câmpul electric care acţionează asupra unui electron într-un tub electronic cu vid se
compune din câmpul electric exterior corespunzător diferenţei de potenţial dintre electrozi şi
din câmpul electric creat de ceilalţi electroni care formează sarcina spaţială.
La diferenţe mici de potenţial între electrozi din cauza sarcinii spaţiale curentul anodic
este mult mai mic decât curentul de emisie al catodului. Curentul anodic creşte odată cu
creşterea tensiunii anodice.
Studiul teoretic al dependenţei intensităţii curentului anodic de valoarea tensiunii
anodice pentru cazul unei diode cu vid înaintat se face ţinându-se seama de următoarele
ipoteze simplificatoare:
- viteza iniţială a electronilor emişi de catod este atât de mică încât poate fi
considerată nulă;
- curentul anodic este mult mai mic decât curentul de saturaţie;
- sarcina spaţială din interiorul tubului creează o astfel de distribuţie a potenţialului
dintre anod şi catod încât în imediata vecinătate a catodului câmpul electric poate fi
considerat nul.
Se obţine următoarele relaţie între intensitatea curentului anodic I A şi tensiunea
anodică U A :
I A = K ⋅U 3A/ 2 (1)
unde coeficientul de proporţionalitate K depinde atât de forma şi de dimensiunile electrozilor
cât şi de masa şi sarcina electronului.
Relaţia (1) care stabileşte că intensitatea curentului anodic este proporţională cu
tensiunea anodică la puterea 3/2 se numeşte "legea 3/2" sau legea Langmuir.
Pentru o diodă cu electrozi coaxiali relaţia (1) devine:
e l
I A = 3, 49 ⋅10−11 ⋅ ⋅ U 3A/ 2 (2)
m rβ 2

e
unde = sarcina specifică a electronului;
m
l = lungimea catodului;
r = raza anodului;
β = coeficient care depinde de raportul dintre raza anodului şi cea a catodului.
Reprezentând grafic variaţia curentului anodic, I A , în funcţie de puterea 3/2 a
tensiuniianodice, U 3A/ 2 , se obţine o dreaptă a cărei pantă este factorul K.
e l
K = 3, 49 ⋅10−11 ⋅ (3)
m rβ 2

1
 Determinarea experimentală a acestui factor permite calcularea sarcinii specifice a
electronului:
2
e ⎛ 1011 rβ2 ⎞
=⎜ ⋅ ⋅K ⎟ (4)
m ⎜⎝ 3, 49 l ⎟
⎠

3. Descrierea instalaţiei experimentale şi a aparaturii utilizate

Dispozitivul experimental a cărui schemă este reprezentată în fig. 1 cuprinde:
- un redresor (alimentat la reţeaua de 220 V c.a.) care furnizează tensiunea anodică şi
tensiunea de încălzire a filamentului (catodului);
- o diodă cu vid având r = 0,55 cm, l = 0,95 cm, β ≈ 1,1;
- un reostat R1 şi un ampermetru A pentru reglarea, respectiv măsurarea intensităţii
I f a curentului prin filamentul diodei;
- un potenţiometru R2 şi un voltmetru V pentru reglarea, respectiv măsurarea tensiunii
anodice U A ;
- un miliampermetru mA pentru măsurarea intensităţii curentului anodic I A .

4. Modul de lucru
4.1. Se conectează redresorul la priza de 220 V c.a.
4.2. Se fixează o anumită valoare a curentului de filament (de ex. I f1 = 216 mA) şi se
măsoară curentul anodic în funcţie de tensiunea anodică variind tensiunea anodică din 10 în
10 V în intervalul 0÷100V.
4.3. Se repetă măsurătorile pentru alte valori ale curentului de filament, indicate in
tabelul de mai jos.

Fig. 1

4.4 Rezultatele experimentale se trec într-un tabel de forma:

I A (mA) I A (mA) I A (mA)

U A (V ) (
U 3A/ 2 V 3 / 2 ) I f1 = 216 mA I f 2 = 208 mA I f 3 = 200 mA
10
20
30

2
 5. Indicaţii pentru prelucrarea datelor experimentale
5.1. Se trasează pe hârtie milimetrică caracteristicile curent-tensiune ale diodei, adică
funcţiile I A = f (U A ) , pentru fiecare valoare a curentului de filament.
5.2. Se reprezintă pe hârtie milimetrică dependenţa intensităţii curentului anodic I A
de puterea 3/2 a tensiunii anodice pentru fiecare filament. Se obţin 3 drepte şi se calculează
pantele lor care sunt de fapt factorii K1, K 2 , K3 (în domeniul tensiunilor mici, < 40 ÷ 50 V ).
5.3. Cu fiecare valoare Ki ( i = 1, 2,K) se calculează sarcina specifică a electronului
⎛e⎞ ⎛e⎞
⎜ ⎟ folosind formula (4) apoi se calculează media aritmetică a acestora, ⎜ ⎟ .
⎝ m ⎠i ⎝m⎠
5.4. Se compară valoarea experimentală a sarcinii specifice a electronului cu cea
"teoretică" (considerând e = 1, 6 ⋅10−19 C şi m = 9,1⋅10−31 kg) şi se analizează sursele de
erori.

6. Întrebări

1. Cum se explică apariţia sarcinii spaţiale şi care este rolul ei în funcţionarea

diodei cu vid?
2. Care sunt ipotezele simplificatoare folosite în deducerea "legii 3/2"?
3. Indicaţi şi alte metode de determinare a sarcinii specifice a electronului.