Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007‐2013 
Investește în oameni! 
 
Titlu proiect: „O carieră de succes prin practică, consiliere şi orientareprofesională a tinerilor’’
Cod contract: POSDRU/161/2.1/G/137130
Beneficiar: InspectoratulŞcolarJudeţeanBrăila

Profilul psihologic al elevului fără motivaţie

Realizarea profilului motivaţional al elevilor este una dintre sarcinile cele mai importante pe
care le presupune îndeplinirea cu succes a meseriei de profesor. El indică sensul intereselor, al
aptitudinilor, al atracţiilor sau respingerilor către o disciplină sau alta. Mai mult decât atât, profilul
motivaţional al elevului relevă valoarea pe care acesta o acordă activităţii de învăţare. El este cu
atât mai mult necesar, cu cât elevul respectiv are un deficit de motivaţie, dar care poate fi reglat
prin intermediul identificării cauzelor şi remedierii situaţiei prin diferite strategii, care ţin de cel mai
multe ori, de intervenţia profesorului şi a părinţilor.

Conform cercetărilor lui R. Ames şi C. Ames, putem alcătui o listă de comportamente care
pot servi drept indicatori ai existenţei unor probleme de motivaţie. Această listă reprezintă tocmai
profilul motivaţional al elevilor care prezintă anumite probleme de motivaţie.

Putem considera drept exemplu, un elev care în majoritatea situaţiilor în care are ceva de
făcut, are tendinţa de a amâna momentul începerii lucrului. El nu este motivat să înceapă
rezolvarea temelor şi găseşte întotdeauna altceva de făcut, spunându-şi că oricum, are timp să-şi
îndeplinească sarcinile pentru următoarea zi. Tot amânând, se face târziu, intervine oboseala, iar
temele, fie vor fi rezolvate parţial, în grabă, fie nu vor fi rezolvate deloc.

O posibilă explicaţie pentru adoptarea unui asemenea comportament ar fi că elevului

respectiv îi lipseşte satisfacţia pe care o resimte atunci când îndeplineşte o sarcină. El fie nu a
cunoscut-o pentru că nu a dus niciodată o sarcină la bun sfârşit, fie nu a fost încurajat atunci când
a rezolvat o sarcină.

O altă explicaţie ar putea fi că sarcina i se pare prea dificilă şi amână începerea ei,
acordându-şi un răstimp pentru a se gândi la rezolvare. Acest lucru se poate întâmpla la fel de
bine, atunci când elevul începe deja tema, dar pentru că nu-i place foarte mult, sau i se pare
dificilă, îşi găseşte altceva de făcut, îşi mai aminteşte de o emisiune la TV, sau se gândeşte că are
deja nevoie de o pauză.

O altă caracteristică a comportamentului lipsit de motivaţie este dificultatea în a se decide. Este

vorba despre nefixarea precisă a scopurilor urmărite în desfăşurarea unei activităţi. De pildă, elevul
1/3 
Fii proactiv! Fii PRACTIS! 
  
 
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007‐2013 
Investește în oameni! 
 
îşi propune să înveţe pentru a doua zi foarte bine la geografie pentru mărirea mediei, dar este în
dificultate atunci când vin colegii lui de joacă pentru a-l scoate la o partidă de fotbal. Însă, în acest
caz, intervin şi alţi factori, precum vârsta, care influenţează tipul de motivaţie- intrinsecă sau
extrinsecă.

În cazul în care un elev alege calea cea mai facilă şi mai rapidă pentru a îndeplini o
activitate, el dă semne că este iarăşi, lipsit de motivaţie. Dacă în loc să rezolve o problemă la
matematică ce presupune un grad de dificultate ridicat şi necesită mai mult timp, elevul alege să
copieze răspunsurile de la sfârşit, el nu este motivat să descopere şi să înţeleagă singur
soluţionarea problemei. O posibilă explicaţie ar fi că elevul nu este înarmat cu suficientă răbdare,
pentru a trece de aparenţa că şansele sale de succes în rezolvarea problemei sunt reduse. Astfel,
repetând această ,,strategie”, el va deveni neîncrezător în propriile capacităţi şi se va învăţa să
aleagă mereu calea cea mai uşoară.

În strânsă legătură cu descrierea realizată mai devreme, elevul îşi face temele rapid şi fără
a fi atent. El vrea să scape cât mai repede de povara temelor şi le rezolvă superficial, gândindu-se
că aceste teme nu-l ajută la nimic, şi, oricum nu le înţelege. Există posibilitatea ca el să le
supraestimeze dificultatea, considerând că oricum sunt prea dificile pentru a le înţelege şi fie le
rezolvă superficial, fie le abandonează. Cealaltă posibilitate este de a subestima nivelul de
dificultate al temelor, considerând că sunt prea uşoare pentru el şi nu are rost să le rezolve -pentru
că ştie - şi pentru ce să mai depună efortul de a le scrie sau de a le învăţa?

Elevul poate pretinde că a încercat să lucreze, dar nu a ieşit nimic. O posibilă explicaţie ar fi
că la primul obstacol, se dă bătut, considerând că dacă nu a reuşit de prima dată, nici prin
încercările viitoare nu va avea succes. El nu este destul de motivat să persevereze prin propriile
eforturi şi îşi explică eşecurile prin propriile incapacităţi de a face lucrurile cerute. Este posibil ca el
să se autoînvinovăţească prea mult pentru eşecurile sale, deoarece pentru el, locul controlului este
intern şi îşi atribuie eşecurile propriilor eforturi depuse şi capacităţi. Această cauză este legată şi
de stima de sine a elevului.

Strategiile de intervenţie pentru creşterea nivelului motivaţional al elevului sunt legate în

primul rând de profesor şi apoi de părinţi. Dacă profesorul este el însuşi motivat să le transmită
elevilor interesul pentru materia pe care o predă şi să le fixeze cunoştinţele într-o manieră
accesibilă, cu siguranţă elevii vor fi şi ei motivaţi să fie activi în procesul de învăţare.

2/3 
Fii proactiv! Fii PRACTIS! 
  
 
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007‐2013 
Investește în oameni! 
 
În primul rând, elevul cu un deficit de motivaţie trebuie stimulat de către profesor şi acasă,
de către părinţi, să lucreze suplimentar pentru a cunoaşte satisfacţia de pe urma succesului.
Această satisfacţie susţinută de încurajări din partea adulţilor, îl va determina să persevereze.
Trebuie să i se arate ce se va întâmpla mai târziu, dacă va continua să nu-şi rezolve temele şi să
aleagă întotdeauna calea cea mai facilă, respectiv va fi un caz de insucces şcolar.

Atunci când elevul supraapreciază dificultatea sarcinilor, trebuie să i se dea explicaţii

suplimentare însoţite de o stare afectivă pozitivă, pentru a i se crea impresia că poate înţelege cu
uşurinţă, iar nivelul de dificultate nu este atât de ridicat pe cât credea el iniţial.

Elevului trebuie să i se insufle sentimentul de siguranţă de sine, pentru a-şi fixa scopuri
precise şi a urmări atingerea lor. Sunt necesare mai multe discuţii atât din partea profesorului, cât
şi din partea părinţilor, pentru ca el să înveţe să-şi stabilească priorităţile.

De asemenea, elevul trebuie stimulat de către părinţi acasă şi de către profesor la şcoală,
să fie atent şi să nu se grăbească atunci când îşi rezolvă temele. Sporirea interesului pentru
activitatea de învăţare se poate face prin acordarea de recompense, dar nu prea des, pentru că
astfel, este dezvoltată mai mult motivaţia extrinsecă.

Elevul cu probleme de motivaţie trebuie încurajat să fie stăpân pe sine, să aibă o stimă
ridicată pentru propria persoană şi să i se descrie efectele pozitive pe care le vor avea eforturile
depuse în slujba transformării sale într-un elev sârguincios.

ECP 3,

VASILE ADRIAN

3/3 
Fii proactiv! Fii PRACTIS!