Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Cluj-Napoca

Student: Suciu Andreea

Anul: III

PIPP, IDD

PROTECȚIA COPILULUI

Tema 2

PETRECEREA TIMPULUI DE CALITATE ALĂTURI DE COPII

Într-o societate în care majoritatea oamenilor nu-și urmăresc decât propriile interese
și câștiguri, într-o societate în care violența de orice tip este considerată ca ceva normal și
chiar necesar, într-o societate în care aderarea la "principiile" democrației occidentale
devansează respectarea individului ca entitate umana, copilul nu-și găsește locul ce ar trebui să-l
ocupe,atât în familie, cât și în societate.

Neglijarea este o formă non-fizică a violenței, și este reprezentată de incapacitatea sau

refuzul adultului de a asigura dezvoltarea copilului în toate aspectele vieții sale, precum
creșterea, educarea și îngrijirea copilului. Această neglijare pune în pericol dezvoltarea fizică,
spirituală, mentală, morală, integrarea socială, până și sănătatea psihică a copilului. Neglijarea
poate fi de mai multe feluri. Neglijarea alimentară presupune hrănirea necorespunzătoare a
copilului. Neglijarea vestimentară constă în îmbrăcarea nepotrivită și murdară a copilului.
Neglijarea igienei presupune lipsa igienei corporale. Neglijarea de tip educațioanl constă în
neînscrierea copilului la o instituție de învățământ, lipsa preocupării părinților pentru stimularea
intelectuală a copilului, inconsecvența sistemului de pedepse și recomense și lipsa de urmărire a
pregreselor școlare. Neglijarea emoțională, este poate cea mai fecventă si cea mai insidioasa
forma de neglijare – lipsa atentiei din partea adultului pentru copil, lipsa contactelor fizice, a
semnelor de afectiune, a cuvintelor de apreciere. Și cea mai gravă formă de neglijare o reprezintă
părăsirea copilului sau abandonul.

De aceea, în afară de faptul că stai cu cel mai drag om de pe lume, prezența ta îi

oferă foarte multe beneficii copilului.

Psihologul american Michael Thompson, în cadrul unei conferinţe (de la Cluj) a

spus:„Quality time comes from junk time"; adică momentele speciale cu copiii noştri apar
atunci când te aştepţi mai puţin. În maşină, la cumpărături, în parc, atunci când sunteţi blocaţi
în trafic în drum spre şcoală sau grădiniţă, în casă. Oriunde și oricând. Atunci când copilul
doreşte să vorbească cu tine despre ceva ce îl frământă sau să vă împărtășească o bucurie de-a
lui. Și uite-așa, timpul petrecut alături de copil se poate transforma în „quality time", fără
planificări. Tot Michael Thompson arată că de multe ori copiii, și mai ales copiii mici, preferă să
stea 2-3 ore alături de părinţi, chiar dacă nu fac nimic special împreună, decât să petreacă doar
20-30 de minute pe zi cu ei, chiar dacă acel timp ar fi deosebit de calitativ.

În ceea ce privește copilul mic, putem spune că este permanent atent la persoane și
lucruri. Părinții îl privesc, îl mângâie, îi fac declarații de dragoste încă de la primele lui
zâmbete.Aceste sentimente de dragoste și încredere stau la baza viitoarelor relații ale copilului cu
alte persoane.

Pe la 2-3 ani, copilul are nevoie de răspunsuri la întrebări are nevoie să fie provocat,
ajutat să descopere anumite lucruri cu dragoste și afecțiune. În ideea de a fi lângă copiii lor, de
cele mai multe ori părinții se străduiesc să-și aranjeze programul la serviciu de așa manieră, încât
unul dintre ei să fie cu copilul.

Copilul preșcolar poate fi lăsat să se culce seara ceva mai târziu, astfel că poate petrece
timp cu părinții lui. Dar dacă ești în același loc cu copilul tău și totuși aveți preocupari diferite nu
înseamnă că-i acorzi timp. Dacă urmărești o emisiune TV și în același timp vorbești cu copilul
înseamnă că ești absent și el te simte. Îl repezi cu replici de tipuli: "M-ai mai întrebat asta de o
sută de ori!", sau "Lasă-mă acum, am treabă!". Pentru copilul tău, toate acestea sunt respingeri.
 Mai există cazul părinților foarte ocupați, care se simt vinovați pentru faptul că nu sunt
alături de copilul lor mai mult timp. Ei fac o greșeală destul de des întâlnită: acoperă copilul de
daruri și favoruri și-i trec cu vederea orice faptă. Dar să nu uiți că afecțiunea nu poate fi
cumpărată! Copilul va specula această greșeală și va deveni răsfățat, leneș, mereu nemulțumit și
va considera că totul i se cuvine.

"Timpul de calitate" este orice moment în care parinții și copiii sunt prietenoși, apropiați
sufletește, atenți la bucuriile sau la supărările celuilalt. Copilul vrea să fie auzit, ascultat, aprobat,
încurajat, vrea să îi arăți că ai încredere în el.
Bibliografie:

1. Maria Roth S. (2005). Femei si copii, victime ale violentei. Editura Presa Universitara
Clujeana.
2. http://www.gradinite.com/site/Articole/detalii/1335-timp-de-calitate-cu-copilul-----cea-
mai-placuta-datorie-parinteasca-educatie.html
3. http://www.qbebe.ro/psihologie/dezvoltare_emotionala/ce_inseamna_timp_de_calitate_al
aturi_de_copilul_tau