Despre titlurile capitolelor - ION

Titlul romanului este un nume tipic ţărănesc, astfel Ion devine un personaj
categorial, reprezentativ pentru clasa ţăranilor săraci, dornici de pământ. În
planul romanului structurat în două părţi cu 6 respectiv 7 capitole cu titluri
sugestive, personajul principal este scindat între cele două patimi ale vieţii
sale: pământul şi iubirea adevărată;

Romanul este structurat în două părţi: “Glasul pământului” şi “Glasul iubirii”,

aceste titluri cuprinzând termenii dilemei care va sfăşia protagonistul,
anunţând aşadar conflictul romanului. Substanţa narativă este foarte echilibrat
distribuită în cele două părţi, una cuprinzând şase capitole, cealaltă şapte
capitole, dintre care primul se numeşte “Începutul” iar ultimul “Sfârşitul”, ceea
ce demonstrează o tendinţă spre simetrie şi spre construcţia circulară a
romanului.

S-a remarcat geometria clasica a romanului, impartirea in capitole (prima

parte 6, a doua 7). Fiecare capitol e impartit in scene, iar fiecare scena in
momente semnificative. Daca avem in vedere si simetria inceput-sfarsit
(imaginea drumului care duce spre Pripas si care in final paraseste satul),
precum si corespondentele neasteptate, care leaga pin fire nevazute destinul
personajelor, romanul da impresia de viata adevarata, de cadru uman comun.

Proiectand in spatiul imaginar aceasta simetrie simbolica, textul romanului

prezinta o structura exemplara. Romanul are doua mari parti, cu titluri
sugestive, "Glasul pamantului" si "Glasul iubirii", care semnifica aspiratiile
personajului principal, fortele contrare ce il stapanesc: cea demonica, de
posedare a pamantului, si cea angelica, dragostea pentru Florica. in aceasta
lupta dintre contrariile ce se atrag, in finalul romanului, personajul este distrus,
sfasiat. Titlurile celor treisprezece capitole, sase in prima parte, sapte in a
doua, sunt si ele semnificative, mai ales cele ce marginesc simetric textul, cu
aer de epopee, "inceputul" si "Sfarsitul", sugerand bucla de timp in care se
inscrie actiunea si mai ales destinul personajului principal. Aceasta organizare
epica justifica si formula balzaciana de roman obiectiv, "oglinda purtata de-a
lungul unui drum", dar deschide acest solid roman, in mod neasteptat,. catre
parabola. O parabola a vietii si a mortii, ca expresie a scufundarii sale in
lumea de jos a patimilor.

Capitolul V poarta titlul "Rusinea", in acest cadru epic Vasile Baciu afland ca
fiica lui este insarcinata, nu insa cu cine i s-ar fi parut firesc, cu George, ci cu
Ion al Glanetasului:
Capitolul VI, "Nunta", descrie un adevarat triumf pentru feciorul Glanetasului
Capitolul XI, "George", scoate, dintr-o data de pe scena, nemilos, doua
personaje, pe George si pe Ion, pe antagonist si pe protagonist. Crima este
planuita cu mare grija pentru detaliu.

Cele doua titluri ilustreaza conflictul interior tragic. Cele doua parti cuprind
sase, respectiv sapte capitole cu titluri-sinteza: Iubirea", Rusinea", Copilul",
Streangul", Blestemul".

Cele două părţi ale romanului : Glasul pământului şi Glasul iubirii , împărţite în
capitole cu titluri semnificative compun un discurs epic unitar, în care
subansamblurile se ţes în două planuri principale, “care-şi încolăcesc braţele
din ce în ce mai fine, în toate părţile. Cele două ramuri se împreună apoi,
închegând aceeaşi tulpină, regenerată cu sevă nouă” (L. Rebreanu ). Setea
de pământ este mobilul întregii acţiuni.