Sistemul Bancar în România

Sistemul bancar românesc a suferit schimbări enorme în ultimul deceniu, soliditatea

financiară și performanța sa fiind esențiale pentru realizarea unei creșteri economice stabile și
durabile. Analizând băncile după anumiți factori am obținut rezultate care evidențiază punctele
forte și vulnerabilitățile băncilor, subliniind necesitatea de a consolida preocupările factorilor de
decizie din partea băncilor de a-și îmbunătăți și de a spori soliditatea.

Pe baza unui set important de indicatori care exprimă soliditatea și sănătatea financiară a
băncilor, cercetarea reflectă o distribuție destul de eterogenă a băncilor din eșantionul nostru.
Astfel, cea mai mare bancă din eșantionul nostru și, în același timp, din sistemul bancar
românesc, Banca Comercială Română s-a clasat printre cele mai bune cinci bănci numai în cazul
indicatorilor privind calitatea managementului și a celor privind câștigurile și rentabilitatea. În
schimb, banca menționată a înregistrat rezultate slabe în acest caz din indicatorii de lichiditate. În
ceea ce privește adecvarea capitalului, se pare că toate băncile selectate sunt bine capitalizate și
au crescut capacitatea de a absorbi pierderile potențiale rezultate din activitatea desfășurată.
Analiza indicatorilor de calitate a managementului arată că cele mai slabe rezultate au fost
înregistrate de Banca Românească, MKB Romexterra, Banca Comercială Carpatică, OTP Bank
România și ProCredit Bank. Indicatorii privind câștigurile și rentabilitatea evidențiază faptul că
cele mai slabe performanțe financiare au fost înregistrate de MKB Romexterra și OTP Bank
România. Analiza lichidității subliniază vulnerabilitățile, în special în cazul ProCredit Bank. Cu
toate acestea, din punctul de vedere al sensibilității sporite față de riscul de piață, băncile care se
remarcă sunt în special MKB Romexterra și ProCredit Bank. Valoarea cercetărilor respective
constă, în special, în sublinierea punctele forte, dar mai ales vulnerabilitățile băncilor selectate,
subliniind astfel segmentele principale ale activității bancare pe care banca trebuie să se
concentreze pentru a înregistra o ameliorare și o creștere a solidității financiare.

Criza globală a demonstrat că lipsa de lichiditate a băncilor a fost principalul declanșator

al tuturor evenimentelor negative. Multe bănci profitabile s-au confruntat cu dificultăți în
gestionarea fondurilor proprii din cauza neînțelegerii riscului de lichiditate. Factorii, care
influențează lichiditatea băncilor printr-un model de regresie multiplă, sunt diferiți pentru cele
două rate de lichiditate analizate și sunt în concordanță cu literatura de specialitate anterioară pe
această temă. Anii de dinainte de criză se observă separat de perioada de criză (2008-2010). Un
indicator important pentru stabilitatea băncii, scorul Z, are o influență semnificativă asupra
lichidității bancare în anii de criză.

Sistemul bancar din România a cunoscut un șoc de lichiditate în octombrie 2008, în urma
colapsului Lehman Brothers. Impactul turbulențelor externe asupra lichidităților a fost o oprire
bruscă a investițiilor externe, scăderea activității de creditare și volatilitatea mai mare a pieței
monetare. Analizând capacitatea operațiunilor de piață deschisă ale băncii centrale de a restabili
stabilitatea sistemului bancar după eșecul Lehman Brothers, rezultatele confirmă că politicile
băncii centrale au îmbunătățit lichiditatea sistemului bancar românesc și au împiedicat o scădere
a dobânzii. Cu toate acestea, datorită severității puternice a crizei financiare și economice globale
prelungite, rata de creștere a creditelor nu a revenit la nivelul înregistrat înainte de octombrie
2008.
 Într-o economie modernă, instituțiile bancare îndeplinesc un rol dublu, pe de o parte oferă
resurse financiare investitorilor, iar pe de altă parte reprezintă un organism de încredere pentru
deponenți. Riscul de lichiditate poate apărea din cauza incapacității unei bănci de a furniza
lichidități, așa cum se prevede în contracte, fie investitorilor, fie deponenților, lucru extrem de
bine subliniat în contextul crizei financiare globale recente. Ascensiunea la membri a Uniunii
Europene a Bulgariei și a României cu normă întreagă a avut un efect extraordinar asupra
sistemelor bancare din aceste țări, determinând o serie de schimbări atât în strategiile de operare,
cât și în dinamica pieței. Pentru a evalua riscul de lichiditate al băncilor care operează în
Bulgaria și România în contextul procesului de ascensiune din UE, a fost investigat rolul și
impactul pe care o serie de indicatori financiari pentru adecvarea capitalului, calitatea activelor,
calitatea managementului și profitabilitatea îl au asupra riscului de lichiditate al instituțiilor
bancare, perioada analizată fiind perioada 2003-2011 . Rezultatele obținute subliniază faptul că
rata de adecvare a capitalului și raportul creditelor depreciate la împrumuturile brute au un
impact semnificativ din punct de vedere statistic asupra riscului de lichiditate al băncilor care
operează în Bulgaria și România.

Rezultatele studiului ilustrează influența agregată a guvernanței corporative interne

componentele sunt negative în ceea ce privește ROA, ROE și Z-scorul, subliniind nevoia de
relaxare în timpul perioadele de recesiune economică și înăsprirea în timpul creșterii economice.
În ceea ce privește caracteristicile membrilor consiliului de administrație, concluziile susțin ideea
creșterii numărul de membri ai altor naționalități (PRV) și cei independenți (BI), care ar trebui să
li se permită să ia decizii independente și obiective. DwHS are, de asemenea, o influență
considerabilă asupra riscului. Influența negativă asupra performanțelor CNG și DUR sprijină
recomandarea EBA privind existența unei politici clare privind numirea, reținerea și succesiunea
membrilor consiliului de administrație. Influența pozitivă privind performanța financiară susține
cerința de a include mai mulți experți financiari în circumscripția electorală din MB, dar
condiționate pentru a remedia comportamentul de afaceri în ceea ce privește expunerea la riscuri.
Această recomandare se aplică și în cazul OUT și proprietății. În ansamblu, rezultatele ilustrează
importanța guvernanței corporative interne în cadrul băncilor, calitatea influențează cursul
normal al operațiunilor și stabilitatea financiară.

Evoluția sistemului bancar din România în perioada 2000 - 2012, a fost caracterizată
printr-o cercetare teoretică și empirice conform bazei de date colectată din rapoartele lunare ale
Băncii Naționale a României. Pentru categoria indicatorilor prudențiali cheie, apariția crizei a
fost vizibilă prin scăderea ratei capitalului propriu, a ratei de solvabilitate, a raportului
lichidităților, a creșterii creditelor acordate clienților nebancari, a ratei riscului de credit, creșteri
ale ratei riscului general și scăderi ale creditelor interbancare. Toți indicatorii categoriei de
informații privind riscul bancar au evidențiat creșteri accelerate în anii 2007-2009.
Împrumuturile acordate și angajamentele asumate de bănci au evidențiat schimbări mari în
perioada post-criză în structura proprietății, structura valutară, sectorul de activitate, tipul de risc
și termenul de acordare. Potrivit OCDE și BNR, România se situează pe locul trei în țările
europene puternic afectate de împrumuturi neperformante, ponderea lor în portofoliul total de
credite în ultimii trei ani și jumătate fiind triplă și ajungând la un procent de 18,2% la sfârșitul
anului 2012 . Analiza evidențiază, de asemenea, creșterea expunerilor față de clienții nebancari și
creșterea dispozițiilor, care reprezintă o constrângere pentru rentabilitatea sistemului bancar. O
altă consecință prudențială a fost creșterea naturală a rezervei minime obligatorii deținute la
Banca Națională a României pentru valută străină. Capitalizarea adecvată a sistemului bancar
reprezintă o măsură cheie pentru prevenirea și atenuarea riscurilor din sectorul bancar din
România. Gradul de solvabilitate al sectorului bancar a rămas peste nivelul de 11,85% încă din
2007, nivel care depășește pragul de 8% și peste pragul reglementat de UE până la nivelul minim
prudențial de 10% stabilit de BNR. Situația de lichiditate a băncilor a rămas adecvată. În acest
context, perspectivele sistemului bancar din România sunt incerte și sunt supuse unor riscuri
considerabile. Soluțiile trebuie direcționate spre o monitorizare permanentă a sistemului bancar.
Utilitatea de cercetare constă în identificarea vulnerabilităților și a amenințărilor, a căror
adăugare în măsurile de politică poate contribui la diminuarea costurilor apărute în sistemul
economic, financiar și bancar al României.

Modernizarea sectorului bancar a fost o tendință definitorie în noile economii ale statelor
membre ale UE în ultimul deceniu. În special, inovațiile financiare au oferit băncilor
instrumentele necesare pentru a obține avantaje competitive. În acest context, scopul cercetării
noastre este de a analiza modul în care inovația financiară reprezentată de serviciile de Internet
banking poate contribui la creșterea eficienței globale a băncilor din România. Aplicăm DEA
pentru a calcula scorul total de eficiență pentru fiecare dintre cele 24 de bănci din eșantionul
nostru și, în plus, folosim PCA pentru a clasifica băncile în diferite grupuri de strategii
operaționale pe baza scorurilor lor relative de eficiență. Rezultatele arată că în eșantionul nostru
există foarte puține bănci care au utilizat serviciile bancare prin Internet în procesul de producție
pentru a-și crește nivelul de eficiență și, prin urmare, cercetarea propune o serie de soluții și
recomandări.

Finanțarea bancară joacă un rol esențial în promovarea creșterii economice în țările în

curs de dezvoltare. Politica monetară este un element-cheie în determinarea ofertei de credite a
băncilor. Cu toate acestea, conform literaturii de specialitate, efectele schimbărilor de politică
monetară asupra ofertei de împrumut depind de țara analizată. Dovezile empirice pentru
economiile în curs de dezvoltare tind să sprijine canalul de creditare bancară. Deoarece canalul
de creditare bancară operează prin intermediul sistemului financiar, eficacitatea acestui canal
depinde de dezvoltarea sistemului financiar.

Folosind un eșantion de 693 de bănci din 31 de țări în curs de dezvoltare în perioada 2000
- 2012, apreciem că oferta de împrumut a țărilor în curs de dezvoltare cu sisteme financiare mai
dezvoltate este afectată negativ și semnificativ de contracțiile politicii monetare (afectate în mod
pozitiv de expansiunea politicii monetare) după criza financiară. Aceste rezultate ar putea indica
faptul că, în aceste țări, depozitele bancare reprezintă principalul activ financiar deținut de
gospodării și principala sursă de finanțare bancară, ceea ce sporește eficiența canalului de
creditare bancară. Cu toate acestea, înainte de criză, schimbările de politică monetară nu
afectează aprovizionarea cu împrumuturi a băncilor în aceste țări, probabil datorită faptului că
băncile au acces facil la finanțare. În plus, oferta de împrumut a băncilor care operează în
economiile emergente cu sisteme financiare dezvoltate reduse nu este afectată de schimbările de
politică monetară înainte sau după criza financiară. Acest lucru ar putea reflecta faptul că, în
aceste țări, împrumuturile bancare sunt adesea constrânse, iar majoritatea oamenilor și
întreprinderilor mici și mijlocii au acces limitat la împrumuturile bancare. Băncile centrale din
țările în curs de dezvoltare ar trebui să ia în considerare evoluția sistemelor financiare atunci
când își desfășoară politica monetară pentru a stimula oferta de împrumuturi.
 În cadrul regimului de politică monetară care vizează inflația, prognozele variabilelor
macro centrale, în special inflația, joacă un rol important. Deoarece inflația reacționează la
măsurile monetare cu un decalaj considerabil, politica băncii centrale trebuie să fie orientată spre
viitor. Pe baza măsurilor univariate ale performanței prognozate, se arată că modelul VAR cu
modelul DSGE produce în prealabil previziuni care se îmbunătățesc față de cele obținute
utilizând un model VAR nerestricționat și populația Minnesota populară în prealabil în caz de
inflație, rata de schimb reală și rata nominală a dobânzii. În plus, modelul DSGE-VAR este
informativ cu privire la structura economiei și poate ajuta "povestirea" în băncile centrale.

Pe baza datelor din România, relația dintre ratele dobânzilor și ratele de schimb într-o
mică economie emergentă, folosind metodologii bazate pe wavelet, confirmă predicțiile teoretice
privind relația dintre rata dobânzii și cursul de schimb în timpul turbulențelor sau al schimbărilor
de politică. Pe termen scurt, relația este negativă, confirmând modelele lipsite de preț și, pe
termen lung, relația este pozitivă, confirmând teoria parității puterii de cumpărare. La începutul
turbulențelor, mișcările cursului de schimb, în general, preiau conducerea față de ratele
dobânzilor pentru prima lună, dar autoritățile monetare își preiau conducerea după aceea. Într-o
mică economie emergentă deschisă, cu o inflație directă orientată spre regimul de politică
monetară, relația dintre cursul de schimb și rata dobânzii este fundamental diferită de cea a unei
economii avansate. Astfel, este necesar ca banca centrală să acorde o atenție simultană ambelor
variabile pentru a-și atinge obiectivele de politică monetară.

Băncile cooperative sunt instituții de credit cheie pentru dezvoltarea durabilă a

economiilor locale. În ciuda importanței lor, doar câteva studii au evaluat relația dintre
concurență și stabilitatea financiară individuală a băncilor cooperative europene. Mai mult,
aceste instituții de credit merită un tratament specific pentru caracteristicile distinctive care
caracterizează modelul lor de afaceri. Concurența scade stabilitatea băncii individuale, dar există
o legătură, probabil determinată de puterea de piață pe piața creditelor. Puterea de piață pe piața
depozitelor pare a fi legată liniar și pozitiv de solvabilitatea băncii. Măsurile de diversificare sunt
în mod semnificativ și pozitiv legate de stabilitatea băncii individuale. În ansamblu, este
echivalentă cu luarea în considerare cu atenție a caracteristicilor specifice ale băncilor
cooperative, evaluând în același timp relația dintre puterea de piață și stabilitatea în sectorul
cooperativelor bancare.

În primul rând, se constată că eficiența băncii este în mod pozitiv și semnificativ legată de
creșterea economică în ceea ce privește valoarea adăugată reală pentru industriile dependente
financiar în timpul crizei. Rezultatele rămân robuste pentru utilizarea mai multor măsuri de
dependență financiară externă și utilizarea variabilelor de control. Controlăm în special nivelul
de dezvoltare financiară, concentrarea și concurența bancară, sectorul bancar transfrontalier,
datoria publică internă și internațională, supravegherea bancară, marja de dobândă netă, nivelul
de dezvoltare economică măsurat prin rata de creștere a PIB-ului real, inflația și comerțul.
Controlăm, de asemenea, rezultatele noastre privind rata de schimb, schimbările în politica
monetară și oportunitățile de creștere, măsurate prin nevoile Q al lui Tobin și nevoile de capital
de lucru ca măsuri alternative de dependență financiară. Eficiența face ca băncile să fie mai
rezistentă la șocuri, afectând pozitiv și semnificativ rata de creștere a industriilor care depind mai
mult de finanțarea externă.
 În ceea ce privește recomandările politice, se subliniază importanța calității sectorului
financiar, adică a eficienței sale, în timpul crizelor financiare. Acesta încurajează guvernele și
factorii de decizie să-și reformeze sectoarele bancare prin creșterea eficienței bancare pentru a
atenua impactul negativ al crizei asupra economiilor lor. Acest lucru face economiile lor mai
rezistente la șocurile externe, favorizează creșterea economică și sporesc prosperitatea.

Analizând rentabilitatea băncilor interne și străine înainte și în timpul crizei financiare

recente pe un eșantion ce cuprinde 170 de bănci comerciale care operează pe piața franceză în
perioada 2000-2012, arătăm că băncile străine sunt mai profitabile decât băncile naționale, în
special în timpul crizei financiare. Analiza de robustețe confirmă această constatare, în special
pentru băncile străine din "economiile avansate" în comparație cu băncile din "economiile
emergente". Investigând persistența profitabilității bancare, observăm că, în timpul crizei
financiare, profitabilitatea scăzută are un efect negativ asupra băncilor interne și un efect pozitiv
asupra băncilor străine.

Analizând principalii factori determinanți ai rentabilității băncilor în cinci țări selectate

din Europa Centrală și Estică, constatările empirice sunt în concordanță cu rezultatele așteptate.
Eficiența managementului și creșterea adecvării capitalului influențează profitabilitatea băncii
pentru toate proxy-urile de performanță atunci când se utilizează o variabilă falsă de criză, în
timp ce riscul de credit și inflația determină numai ROA și ROE. Băncile cu o adecvare mai
mare a capitalului sunt mai profitabile. Dimensiunea băncilor are un impact negativ asupra INM,
sugerând că cu cât este mai mare banca, cu atât este mai mic raportul marjei dobânzii nete.Ca o
recomandare politică pentru autorități, este necesară supravegherea riscului de credit și a
adecvării capitalului. Pentru managementul băncilor este recomandat, de asemenea,
monitorizarea indicatorilor de risc de credit și optimizarea costurilor.

După analizarea principalilor factori determinanți ai rentabilității băncilor, putem

concluziona că constatările empirice sunt în concordanță cu rezultatele așteptate. Astfel, riscul de
credit și de lichiditate, eficiența managementului, diversificarea afacerilor,
concentrarea/concurența pe piață și creșterea economică au influență asupra rentabilității băncii,
atât pe ROAA, cât și pe ROAE. Un rezultat interesant și valoros este cel al influenței pozitive a
concurenței asupra rentabilității bancare în. Acest lucru validează obiectivul integrărilor
europene de a îmbunătăți concurența pe piețe. În conformitate cu impactul asupra concurenței
asupra profitabilității băncilor, mărimea băncilor nu are importanță în cazul ROAE și are un efect
semnificativ și redus în cazul ROAA. Ca recomandare politică pentru autorități, sugerăm o mai
bună supraveghere a riscului de creditare și de lichiditate al băncilor și încurajarea concurenței
bancare. Pentru factorii de decizie ai băncilor recomandăm, de asemenea, monitorizarea
indicatorilor de risc de credit și de lichiditate, diversificarea surselor de venituri și optimizarea
costurilor.

Bibliografie:

Analiza solidității financiare a băncilor comerciale din România: o abordare bazată pe

Cadrul Camelor; Angela Roman, Alina Camelia Șargu

Implicațiile politicilor băncii centrale asupra lichidității sistemului bancar românesc;

Horațiu Lovin
 Lichiditatea băncilor și determinanții acesteia în România; Ionica Munteanu

Analiza riscului de lichiditate al băncilor în noile state membre ale Uniunii Europene:
Dovezi din Bulgaria și România; Angela Roman, Alina Camelia Șargu

Influența guvernanței corporative interne asupra performanței băncii - o analiză empirică

pentru România; Vasile Dedu, Gheorghe Chitan

Evoluția sistemului financiar și bancar din România; Ionita Rodica-Oana

Internet Banking și impactul acestuia asupra performanței băncilor din România:

abordarea DEA și PCA; Ovidiu Stoica, Seyed Mehdian, Alina Sargu

Dezvoltarea financiară și canalul de creditare bancară în țările în curs de dezvoltare;

Sergio Sanfilippo-Azofra, Begoña Torre-Olmo, María Cantero-Saiz, Carlos López-Gutiérrez

Un model DSGE-VAR la scară mică pentru economia românească; Raluca-Elena Pop

Relația dintre cursurile de schimb și ratele dobânzilor într-o mică economie emergentă:
cazul României; Marius Andrieș, Bogdan Căpraru, Iulian Ihnatov, Aviral Kumar Tiwaric

Băncile cooperante: Ce știm despre concurență și preferințele de risc?

Ephraim Clark, Davide Salvatore Mare, Nemanja Radić

Eficiența bancară și creșterea industriei în timpul crizelor financiare; Boubacar Diallo

Rezultatul băncii în timpul și înainte de criza financiară: băncile interne și externe;

Houssam Bouzgarrou, Sameh Jouida, Wael Louhichi

Rezistența băncilor în țările din Europa Centrală și de Est; Bogdan Căpraru, Iulian
Ihnatov

Determinanții profitabilității băncilor: dovezi provenite din sistemele bancare din UE 27;
Nicolae Petria, Bogdan Capraru, Iulian Ihnatov