CURSUL NR.

7
Metodele de analiză şi diminuare a riscurilor
investiŃionale

Cuprins
7.1. Scopul şi obiectivele cursului
7.2. Metode şi indicatori de analiză a riscurilor
7.3. Metode de diminuare a riscurilor investiŃionale
7.4. Rezumat
Bibliografie minimală

7.1. Scopul şi obiectivele cursului

Scopul acestui curs este acela de a dobândi următoarele competenŃe: cunoaşterea (distingerea,
identificarea, recunoaşterea), înŃelegerea, aplicarea, analizarea, sinteza şi evaluarea (judecarea,
argumentarea, evaluarea şi compararea: erorilor, scopurilor, mijloacelor, alternativelor) aspectelor
legate de metodele de analiză şi diminuare a riscurilor investiŃionale.
La finalul studiului acestui curs vei fi capabil:

să defineşti analiza riscurilor, analiza calitativă a riscurilor şi analiza cantitativă a riscurilor;

să identifici corect cerinŃele ce trebuie îndeplinite de metodele folosite în analiza riscurilor

să identifici corect mijloacele şi tehnicile de analiză calitativă a riscului investiŃional;

să identifici corect şi să prezinŃi principalele metode utilizate pentru analiza cantitativă a
riscurilor investiŃionale;

să identifici corect metodele de diminuare a riscurilor în funcŃie de etapele desfăşurării unui
proiect de investiŃii.

7.2. Metode şi indicatori de analiză a riscurilor

DefiniŃia 1. În sens larg, analiza riscului reprezintă orice metodă cantitativă şi/sau calitativă de
evaluare a impactului riscului asupra alternativelor decizionale printr-o mai bună cunoaştere a
rezultatelor posibile pe care le pot genera diferite variante decizionale.
DefiniŃia 2. Analiza riscurilor constă în estimarea probabilităŃii de apariŃie a riscurilor şi
efectelor acestora şi utilizarea informaŃiilor obŃinute pentru cuantificarea riscului.1
Complexul de metode folosite pentru analiza riscului trebuie să satisfacă următoarele
cerinŃe:
a)să fie bine fondate din punct de vedere ştiinŃific şi coerente logic;
b)să se soldeze cu rezultate menite să contribuie la clarificarea evidentă a caracterului riscului şi
a căilor de diminuare a acestuia;

1
Stoina Nicolae Cristian, Risc şi incertitudine în investiŃii, Ed. Teora, Bucureşti, 2008;

1
 c)să fie iterabile şi verificabile.
DefiniŃie. Analiza calitativă a riscului este procesul de realizare a unei evaluări de natură
calitativă a riscurilor identificate anterior şi stabileşte o prioritate a riscurilor, în funcŃie de efectul lor
potenŃial asupra obiectivelor proiectului de investiŃii.2
Analiza calitativă este o modalitate de determinare a importanŃei riscurilor identificate şi un ghid
pentru măsurile de răspuns la risc.
Analiza calitativă a riscului necesită estimarea probabilităŃii şi impactului riscului, utilizând
metode şi tehnici de analiză calitativă. Acest proces trebuie reluat pe parcursul ciclului de viaŃă al
proiectului, pentru a reflecta schimbările intervenite în proiect şi schimbările riscului proiectului.
Rezultatele acestui proces pot conduce la o analiză cantitativă a riscului sau direct la planificarea
răspunsului la risc.3
Principalele mijloace şi tehnici de analiză calitativă a riscului sunt:4
a)probabilitatea şi impactul riscului: acestea sunt descrise în termeni calitativi (foarte ridicate,
ridicate, moderate, scăzute sau foarte scăzute). Aceste dimensiuni ale riscului se aplică riscurilor
specifice şi nu întregului proiect. Analiza riscului ne ajută să identificăm acele riscuri cu consecinŃe
majore asupra activităŃii si asupra cărora trebuie să se acŃioneze;
b)matricea scorului riscului: aceasta este o matrice construită prin combinarea scalelor de
probabilitate şi de impact. Scala de probabilitate a riscului are valori cuprinse între 0 (probabilitatea
evenimentului imposibil) şi 1 (probabilitatea evenimentului sigur).
c)testarea ipotezelor proiectului: ipotezele identificate trebuie testate faŃă de două criterii:
stabilirea ipotezei şi impactul asupra proiectului dacă ipoteza este falsă. În această situaŃie, trebuie
identificate ipoteze alternative care să fie adevărate, iar impactul acestora asupra obiectivelor
proiectului trebuie testat în procesul de analiză calitativă;
d)clasificarea preciziei datelor: analiza calitativă a riscului necesită date precise care să vină în
ajutorul managementului proiectului. Tehnica de clasificare a preciziei datelor evaluează gradul în care
datele despre risc sunt utile pentru managementul riscului. Aceasta implică evaluarea datelor din punct
de vedere al calităŃii, integrităŃii şi fiabilităŃii acestora.
DefiniŃie. Analiza cantitativă a riscului este procesul prin care se urmăreşte evaluarea numerică
a probabilităŃii şi impactului fiecărui risc asupra obiectivelor proiectului de investiŃii şi influenŃa asupra
riscului general al proiectului.5
Acest proces utilizează tehnici cantitative cu scopul de a dezvolta modele valide pentru:6

determinarea probabilităŃii de a nu atinge obiectivele specifice ale proiectului de investiŃii;

cuantificarea expunerii la risc a proiectului de investiŃii şi determinarea mărimii rezervelor
neprevăzute pentru costuri şi pentru program care ar putea fi necesare;

identificarea riscurilor care implică o atenŃie mai mare prin cuantificarea contribuŃiei lor relative
la riscul general al proiectului de investiŃii;

identificarea realistă a costurilor, a programului şi obiectivelor ce pot fi realizate.
Principalele metode utilizate pentru analiza cantitativă a riscului sunt:
1.interviul;
2.metoda analizei de senzitivitate;

2
Rusu Costache, Diagnostic economico-financiar, Ed. Economică, Bucureşti, 2006;
3
Rusu Costache, Diagnostic economico-financiar, Ed. Economică, Bucureşti, 2006;
4
Rusu Costache, Diagnostic economico-financiar, Ed. Economică, Bucureşti, 2006;
5
Stoina Nicolae Cristian, Risc şi incertitudine în investiŃii, Ed. Teora, Bucureşti, 2008;
6
Stoina Nicolae Cristian, Risc şi incertitudine în investiŃii, Ed. Teora, Bucureşti, 2008;

2
 3.metoda punctului critic;
4.metoda scenariilor;
5.analiza riscului prin tehnica simulării.
1.Interviul
Tehnicile de intervievare sunt utilizate pentru a cuantifica probabilitatea şi impactul riscurilor
asupra obiectivelor activităŃii.7
Realizarea interviului presupune:
realizarea unor interviuri despre riscurile activităŃii cu participarea responsabililor sau a
experŃilor;
informaŃia necesară depinde de tipul distribuŃiilor de probabilitate care vor fi utilizate pentru
modelarea riscului;
stabilirea argumentelor care au stat la baza parametrilor atribuiŃi;
 stabilirea distribuŃiilor de probabilitate ale modelelor de risc care vor constitui elemente de
intrare pentru strategiile de răspuns la risc.
2.Metoda analiza de senzitivitate
DefiniŃie. Analiza de senzitivitate reprezintă o tehnică de studiu a modificărilor unor concluzii,
rezultate în urma unor cercetări, faŃă de variaŃiile posibile ale valorilor factorilor sau faŃă de erorile
diferitelor mărimi conŃinute în estimaŃiile făcute.8
Analiza de sezitivitate parcurge două etape:9

luarea în considerare a modificării fiecărui parametru, în timp ce ceilalŃi rămân neschimbaŃi;

luarea în considerare a modificării simultane a mai multor variabile, ca de exemplu capitalul
investit, preŃul de cumpărare sau de vânzare a produselor, durata de realizare a obiectivului de
investiŃii, iar apoi se recalculează indicatorii de eficienŃă.
Metoda analizei de sezitivitate constă şi în modificarea unuia sau mai multor elemente
componente ale venitului adică preŃ de vânzare, cantitate vândută sau costului, respectiv costul
materiilor prime şi materialelor, al forŃei de muncă, al utilităŃilor într-un sens favorabil sau nefavorabil
pentru un obiectiv de investiŃii, cu scopul de a stabili limitele în care acesta rămâne rentabil.
Pentru a cunoaşte limitele minime şi maxime (exprimate procentual) între care pot varia diferiŃi
factori sau variabile ce stau la baza calculului veniturilor şi costurilor astfel încât profitul să fie nul, se
poate calcula indicele de sensitivitate.
Cu cât valoarea procentuală este mai redusă, cu atât riscul este mai ridicat, deoarece aceasta
semnifică faptul că la o creştere mică a cheltuielilor (respectiv la o scădere mică a veniturilor),
proiectul devine ineficient (profitul este egal cu zero).
3.Metoda punctului critic
În proiectarea oricărui obiectiv de investiŃii este important să se cunoască de la ce nivel
(încărcarea capacităŃii) activitatea de exploatare a proiectului devine rentabilă. Acest lucru se poate
determina pe baza analizei punctului critic sau pragului de rentabilitate
DefiniŃie. Punctul critic (pragul de rentabilitate) reprezintă acel nivel al producŃiei sau
activităŃii firmei pentru care veniturile sunt egale cu cheltuielile. Acesta se poate calcula atât fizic cât, şi
valoric, dacă se pot delimita cheltuielile în fixe şi variabile.

7
Stoina Nicolae Cristian, Risc şi incertitudine în investiŃii, Ed. Teora, Bucureşti, 2008;
8
Stoina Nicolae Cristian, Risc şi incertitudine în investiŃii, Ed. Teora, Bucureşti, 2008;
9
Ciocoiu Nadia, Managementul riscului în afaceri şi proiecte, Ed.ASE, Bucureşti, 2006;

3
 Cunoscând valoarea punctului critic şi a estimărilor privind nivelul producŃiei ce va fi vândută
după punerea în funcŃiune a proiectului se poate măsura distanŃa dintre acestea şi, cu cât aceasta este
mai mică, cu atât proiectul de investiŃii este mai riscant.
Analiza pragului de rentabilitate liniar oferă informaŃii de gestiune interesante din punct de
vedere al calculului economic, dar mai puŃin pertinente sub aspectul realităŃii economice, datorită
următoarelor limite: presupune o cerere limitată, la preŃ fix, randamente şi costuri (fixe şi variabile)
constante pe perioada de analiză; orizontul pe care îl are în vedere este scurt şi nu determină modificări
în structura producŃiei.
Cu toate aceste limite, calculul pragului de rentabilitate poate fi utilizat în analiza riscului la
dimensionarea activităŃii unui obiectiv de investiŃii deoarece furnizează informaŃii cu privire la nivelul
minim de activitate necesar pentru a obŃine profit şi oferă explicaŃii privind abaterile dintre previziuni şi
realizări.
Aceste considerente îl recomandă ca pe un instrument ce ajută la luarea deciziei privind
investiŃiile pentru produsele noi, investiŃiile de modernizare sau de dezvoltare a întreprinderii.
4.Metoda scenariilor
În analiza investiŃiei pe baza scenariilor, analistul financiar cere managerilor să imagineze:10
a)un set de circumstanŃe nefavorabile sau un scenariu pesimist, de exemplu: un număr mic de
unităŃi vândute, intrarea unui nou competitor reflectată în scăderea procentului de vânzări, costuri mai
mari de exploatare a noii investiŃii în extindere, etc.
b) un set de circumstanŃe favorabile sau un scenariu optimist.
La acestea se adaugă o variantă de mijloc, considerată scenariul cel mai probabil.
Se calculează indicatorii pentru situaŃia favorabilă şi cea nefavorabilă şi se compară cu indicatorii
pentru situaŃia de bază. DiferenŃele mari între scenariul pesimist şi varianta de bază reflectă un nivel
ridicat al riscului asociat afacerii sau proiectului.
Dacă în cazul instrumentelor cantitative de estimare a riscului una dintre probleme era
disponibilitatea datelor, în cazul de faŃă această limită poate fi eliminată utilizând, alături de alte surse
de date şi de informare, tehnica „Delphi” pentru obŃinerea datelor de intrare necesare elaborării
scenariilor.
5.Analiza riscului prin tehnica simulării
DefiniŃie. Simularea este o tehnică de realizare a experimentelor cu calculatorul şi implică
utilizarea unor modele matematice sau logice, care descriu comportarea unui sistem real de-a lungul
unei perioade mari de timp.11
Scopul acestei analize este de a înlătura inconvenientul utilizării unei singure valori (pesimiste,
optimiste sau cea mai probabilă) prin luarea în calcul a aspectului probabilistic al variaŃiei elementelor
fluxurilor de costuri şi/sau venituri.
Cele mai importante etape pentru conducerea cu succes a simulării pot fi grupate în patru
domenii majore:12

stabilirea problemei de rezolvat;

construirea modelului de simulare;

realizarea experimentelor de simulare;

analiza rezultatelor.

10
Stoina Nicolae Cristian, Risc şi incertitudine în investiŃii, Ed. Teora, Bucureşti, 2008;
11
Naylor T.H., Balintfy J.L., Burdick D.S., Chu K., Computer Simulation Technique, John Wiley, New York, 1996;
12
RaŃiu-Suciu C., Luban F., Hîncu D., Ciocoiu N., Modelare economică, Ed. ASE, 2007;

4
 Considerată ca una dintre cele mai complexe şi eficiente metode de analiză a riscului în
proiectele de investiŃii, tehnica simulării are o aplicabilitate mai redusă în special în firmele de
dimensiuni mici şi mijlocii datorită faptului că necesită cunoştinŃe de specialitate şi produse informatice
specializate.

7.3. Metode de diminuare a riscurilor investiŃionale

Odată adoptată decizia de investiŃii şi aleasă o variantă de realizare a proiectului, se pot identifica
riscurile ce pot să intervină pe durata de viaŃă a proiectului.13
Metodele de diminuare a riscurilor investiŃionale pot fi grupate în funcŃie de etapele desfăşurării
unui proiect de investiŃii astfel:14
a)etapa de pregătire a proiectului cuprinde activităŃile ce compun proiectul, resursele necesare,
participanŃii şi competenŃele lor în cadrul proiectului şi se identifică factorii interni şi externi de
influenŃă.
Riscuri specifice acestei etape sunt riscurile care apar la stabilirea specificaŃiilor de proiect şi a
necesarului de resurse.
Metodele de diminuare a riscului specifice acestei etape sunt:

utilizarea unor instrumente economico – matematice de calcul şi previziune a necesarului de
resurse, precum şi de alocare a acestora: tehnici de prognoză, tehnica simulării, analiza sensibilitătii
rezultatelor, planificarea activităŃilor cu metoda analizei drumului critic (CPM), metode de programare
matematică pentru alocarea de resurse, metode de dimensionare a stocurilor, etc.;

utilizarea unor proceduri formalizate de identificare a riscurilor: arborele erorilor, realizarea
unei liste a riscurilor posibile (checklist), realizarea unui profil de risc, stabilirea riscurilor pe baza
experienŃelor precedente şi compararea riscurilor cu cele survenite în cadrul proiectelor similare,
identificarea riscurilor ce pot surveni în derularea activităŃilor şi a bugetului proiectului prin detalierea
profundă a acestora.
b) etapa de execuŃie a proiectului - în această etapă factorii de risc sunt determinaŃi de
caracteristicile tehnice ale proiectului, experienŃa şi modul de lucru al echipei de execuŃie, parametrii
exogeni (în principal macro-economici) ce pot să afecteze sumele necesare finanŃării în această etapă.
Principalele riscuri ce apar sunt:

riscul tehnologic care apare în cazul unor investiŃii cu grad ridicat de noutate tehnologică. În
general, investitorii se simt mai în siguranŃă dacă tehnologia a fost probată în alte proiecte, folosirea
unei tehnologii probate fiind o condiŃie de a se acorda un împrumut.

riscul de depăşire a costurilor ce apare în situaŃia în care nu s-au specificat în contractul de
execuŃie sau în bugetul investiŃiei actualizări ale costurilor sau cheltuieli neprevăzute.

riscul de întârziere (depăşire a duratei stabilite) poate conduce, pe de o parte la creşterea
nevoii de finanŃare, inclusiv a dobânzilor aferente, iar pe de altă parte la întârzierea intrării în
exploatare cu efecte negative asupra respectării clauzelor faŃă de furnizori şi de clienŃi.

riscul de interfaŃă este generat de intercondiŃionarea dintre diferiŃi executanŃi pe care participă
la realizarea proiectului şi derivă din coordonarea executanŃilor sau din incoerenŃa între clauzele
diferitelor contracte de execuŃie.

riscul de subcontractanŃi este asumat de titularul de contract când tratează lucrări în
subantrepriză.

13
Stoian Marian, Gestiunea investiŃiilor, Ed. ASE, Bucureşti, 2003;
14
Stoian Marian, Gestiunea investiŃiilor, Ed. ASE, Bucureşti, 2003;

5

riscul de indexare a costurilor proiectului apare în situaŃia în care nu se prevăd în contract
clauze ferme privind finalizarea proiectului la costurile prevăzute la momentul semnării acestuia,
beneficiarul fiind nevoit să suporte modificările de preŃ.
Metodele de diminuare a riscului specifice acestei etape sunt:

transferul riscului, către o terŃă parte ce poate prelua gestiunea acestuia precum companiile de
asigurări şi firmele specializate în realizarea unor părŃi din proiect (outsourcing);

diminuarea riscului prin programarea corespunzătoare a activităŃilor, instruirea personalului sau
prin reducerea efectelor în cazul apariŃiei acestuia formarea de rezerve de costuri sau de timp;

selectarea ştiinŃifică a subcontractorilor (folosind informaŃii din derularea unor contracte
anterioare) şi negocierea atentă a contractelor.
c) etapa de exploatare a proiectului cea mai frecventă problemă ce apare este legată de
capacitatea beneficiarului de proiect de a exploata în mod corespunzător obiectivul fizic realizat, adică
de a fi capabil să atingă nivelul de performanŃă stabilit fără a depăşii costurile planificate, iar în această
etapă apar riscuri de depăşire a costurilor de exploatare, de aprovizionare, de forŃă majoră, politice sau
legislative.
Metodele de diminuare a riscului specifice acestei etape sunt:

instruirea corespunzătoare a personalului în exploatarea echipamentelor sau tehnologiilor
realizate prin proiect;

utilizarea unor furnizori care au o bună reputaŃie în indeplinirea obligaŃiilor contractuale;

cunoaşterea şi respectarea reglementărilor legislative în domeniu;

studierea cu anticipaŃie a cardului politic şi crearea unor alianŃe care să permită protejarea
investiŃiei şi a firmei.
Dimensionarea riscului investiŃional are un rol informativ, arătând celor interesaŃi cât de mari
vor fi eventualele pierderi în afacerea pe care o preconizează, dar decizia revine conducerii firmei şi
este puternic influenŃată de atitudinea decidenŃilor faŃă de risc.15
Strategiile manageriale de reducere a gradului de expunere la risc aplicabile de investitorii
naŃional şi internaŃionali cuprind:
a) în faza pre - investiŃională:

obŃinerea mai multor informaŃii despre Ńara gazdă;

evitarea Ńărilor cu risc ridicat;

încheierea unor poliŃe de asigurare;

negocierea cadrului de acŃiune;

adaptarea proiectului de investiŃii;

diversificarea sectorială sau geografică a investiŃiei.
b) în faza post - investiŃională:

monitorizarea permanentă a nivelului de risc;

adaptarea investiŃiei la schimbările ulterioare de mediu;

promovarea unor relaŃii bune cu operatorii sau instituŃiile locale;

dezinvestirea;

maximizarea profitului.
Mecanismul intern de neutralizare a riscurilor investiŃionale reprezintă un sistem de metode de
minimizare a consecinŃelor negative, selectate şi realizate de însăşi investitor. Scopul investitorului este
de a examina şi prezenta cele mai importante mecanisme de minimizare şi neutralizare a riscului.

15
Al Sibaai Ibrahim, Studies in Economic Feasibility Study of New Project, Al-Shabab Library, 2000;

6
Obiectivul de bază de utilizare a mecanismelor interne de neutralizare, de regulă, sunt toate formele
riscurilor investiŃionale.
Întrebări facultative
1. Ce reprezintă analiza riscurilor, analiza calitativă a riscurilor şi analiza cantitativă a riscurilor?
2. Care sunt cerinŃele ce trebuie îndeplinite de metodele folosite în analiza riscurilor?
3. Care sunt mijloacele şi tehnicile de analiză calitativă a riscului investiŃional?
4. Care sunt principalele metode utilizate pentru analiza cantitativă a riscurilor investiŃionale?
5. PrezentaŃi fiecare metodă utilizată în analiza cantitativă a riscurilor investiŃionale.
6. Care sunt metodele de diminuare a riscurilor în funcŃie de etapele desfăşurării unui proiect de
investiŃii?

7.4. Rezumat
Acest curs abordează în mod unitar principalele aspecte privind metodele de analiză şi
diminuare a riscurilor investiŃionale.
În prima parte a cursului prezintă s-au definit conceptele de analiza riscurilor, analiza calitativă
a riscurilor, analiza cantitativă a riscurilor, analiza de senzivitate, punctul critic şi simularea. De
asemenea au fost prezentate mijloacele şi tehnicile de analiză calitativă a riscului, metodele utilizate în
analiza cantitativă a riscurilor investiŃionale şi anume: interviul, metoda analizei de senzivitate,
metoda punctului critic, metoda scenariilor.
În partea a doua a cursului au fost prezentate metodele de diminuare a riscurilor investiŃionale
corespunzătoare fiecărei etape de derulare a unui proiect de investiŃii.
Structura acestui curs v-a permis înŃelegerea şi asimilarea graduală a cunoştinŃelor referitoare
la metodele de analiză şi diminuare a riscurilor investiŃionale.

Bibliografie minimală

1. Ciocoiu Nadia, Managementul riscului în afaceri şi proiecte, Ed.ASE, Bucureşti, 2006;

2. HorobeŃ Alexandra, Managementul riscului în investiŃiile internaŃionale, Ed. All Beck, Bucureşti,
2005, pag.14;
3. Prunea Petru, Riscul în activitatea economică, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pag.63;
4. Rusu Costache, Diagnostic economico-financiar, Ed. Economică, Bucureşti, 2006, 229;
5. Stoina Nicolae Cristian, Risc şi incertitudine în investiŃii, Ed. Teora, Bucureşti, 2008, pag.113.

Data viitoare vei studia... Analiza principalelor categorii de riscuri în asigurări

Cuprins
8.1. Scopul şi obiectivele cursului
8.2. Aspecte generale privind riscul în asigurări
8.3. Analiza riscului obiectiv şi riscului subiectiv
8.4. Analiza riscurilor statice şi dinamice
8.5. Analiza riscurilor fundamentale şi particulare
8.6. Analiza riscurilor pure şi speculative
8.7. Rezumat
Bibliografie minimală