PLANTAREA MURULUI

Pentru cultura murului sunt corespunzătoare terenurile adăpostite natural de păduri,

dealuri, perdele de protecţie, ferite de curenţii reci şi vânturi puternice.

Pregătirea terenului înainte de plantare se va face după aceleaşi criterii folosite şi la

celelalte specii pomicole.

Rândurile vor fi orientate pe direcţia N-S, pentru ca plantele să beneficieze de cât mai
multă lumină, iar pe terenurile în pantă vor fi orientate pe curbele de nivel.

Distanţa cea mai potrivită de plantare este de 2,5m între rânduri şi de 1,5-2m pe rând.

Plantarea se efectuează primăvara, după ce pericolul de îngheţ a trecut, în gropi de

30/30/30cm sau de 50/50/50cm, dacă solul a fost arat superficial. În ziua plantarii, materialul
săditor se fasonează, se mocirlesc rădăcinile şi se distribuie la groapă. La fiecare groapa se pot
administra 5kg mraniţa sau gunoi de grajd bine fermentat, 20-30g superfosfat, 10-15g, sare
potasica şi 20g azotat de amoniu. Plantarea se face la fel ca şi la celelalte specii pomicole.
(Botez M., Gh. Bădescu, A. Botar 1984).

3.3 AGROTEHNICA ÎN PLANTAŢII

Murul este o specie precoce, cu un mare potenţial de producţie. În plină perioada de rodire
se pot obţine în mod curent 16-20 t/ha fructe. Pentru a susţine şi simplifica aceasta mare
capacitate de rodire a murului, trebuie ca de la înfiinţarea plantaţiei să se aplice în întregime şi
corect toate verigile agrotehnice.

3.4 SISTEME DE CONDUCERE

Majoritatea soiurilor de mur au tulpini lungi şi foarte lungi care, sub propria lor
greutate sau datorită rodului, se apleacă şi în lipsa unui sistem de susţinere, se culcă pe
pământ. Sistemele de conducere au evoluat, iar printre factorii care au contribuit la
diversificarea lor au fost: habitusul diferit al soiurilor, extinderea suprafeţelor cultivate,
posibilităţile materiale şi inventivitatea cultivatorilor. Indiferent de formele de conducere,
toate se bazează pe principiul separării tulpinilor fructifere de cele de înlocuire.

Conducerea pe un singur tutore. Sistemul presupune prezenţa unui tutore înalt de 2,3-2,4m,
gros de 7-10cm, fixat în pământ la adâncimea de 35-40cm, la distanţa de 25-30cm de plantă în
lungul rândului şi în jurul căruia se conduc tulpinile de doi ani, în formă de spirală, până în
vârful tutorelui, unde se scurtează. Creşterile ce apar de la baza tufelor, respectiv tulpinile de
un an, se conduc pe pământ în lungul rândurilor, toate în aceeaşi direcţie. Sistemul prezintă
dezavantajul ca prin aglomerarea tulpinilor pe tutore, lăstarii fructiferi vor fi şi ei înghesuiţi,
favorizând atacul de Botrytis cinerea.

Conducerea murului pe doi tutori. Tehnologia de lucru este asemănătoare cu precedentă, cu

deosebirea că se folosesc doi tutori plasaţi de o parte şi alta a tufei, la distanţa de 25-30cm în

1
direcţia randului. Pe unul se conduc tulpinile de 2 ani, iar pe celalt tulpinile de un an. În
această situaţie, lucrările solului se execută mai uşor.

Conducerea murului pe spalier cu 2 sârme. Sârmele se fixează de spalier la înălţimea

de 1m şi 1,7m. Tulpinile de 1 şi 2 ani se palisează la nivele diferite şi se dirijează în una sau în
amândouă părţile.

Conducerea pe spalier cu ondularea tulpinilor se foloseşte mai rar şi numai la soiurile

de mur cu număr redus de tulpini, însă foarte lungi. Pentru a se asigura numărul necesar de
muguri de rod, tulpinile se taie mai lungi şi se conduc între 2 sârme, sub formă de curbe
sinusoidale, ondulându-se într-o singură direcţie sau în două.

Conducerea pe spalier sub formă de evantai este sistemul adoptat tot mai mult în
producţie şi care răspunde mai bine cerinţelor biologice ale murului. Plantele sunt mai bine
laminate, aerisite, iar lucrările ce se execută pe planta se fac mult mai uşor. La acest sistem se
folosesc 3 sârme la 0,6m, 1,1m şi 1,7m, fixate pe stâlpi (h=1,8m), amplasaţi din 10 în 10
metri. Tulpinile de rod se palisează în poziţie oblică în ambele direcţii, fixându-se una câte
una de sârmele spalierului. Lăstarii se conduc în poziţie verticală, palisându-se cu legături
largi de cele 3 sârme. În momentul când creşterile au depăşit şi ultima sârmă, se dirijează în
lungul ei cu direcţia sud.

Cultura murului în benzi se foloseşte foarte rar. Se aseamănă foarte mult cu aceea a
zmeurului. Soiurile de mur fiind mai viguroase şi cu ţepi, întreţinerea unui asemenea gard
fructifer se face foarte greu. (Botez M., Gh. Bădescu, A. Botar 1984).