43 - Comunitate. Societate.

Deosebiri şi efecte din Jurisprudenţă civilă comentată a Înaltei Curţi de Casaţie şi

Justiţie şi a altor instanţe judecătoreşti - Tipărit de: Victor Birca      la: 20.05.2017

43
Comunitate. Societate. Deosebiri şi efecte
Interesul pentru a distinge între comunitate (coproprietate, codevălmăşie,
indiviziune) şi societate este major, atât pe planul dreptului substanţial, cât şi a
celui procesual. După cum s-a arătat în literatură1, spre deosebire de societate,
comunitatea nu este susceptibilă de a fi persoană juridică, iar bunurile sale sunt
în stare de indiviziune; datorită lui mater discordiarum este rău privită de legiuitor,
care o tolerează şi este mulţumit ori de câte ori ea încetează (rezultat accelerat
de art. 728 C.civ.); administraţia lucrurilor comune nu este reglementată, iar
actele juridice asupra acestora sunt dominate de principiul unanimităţii; în
sfârşit, „cauzele de dizolvare a comunităţii sunt numai cinci: desfiinţarea
lucrului, partajul, transformarea societăţii în comunitate, concentrarea tuturor
părţilor indivize în mâinile unui singur proprietar şi prescripţia”2.

Dimpotrivă, societatea, dacă este civilă, poate dobândi personalitate juridică, iar
dacă este comercială o are conferită prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 31/1990
(republicată)3; bunurile societăţii – persoană juridică – nu sunt indivize, ci
proprietatea exclusivă a acesteia; administraţia societăţii este reglementată şi,
în sfârşit, deoarece societatea este un contract încheiat intuitu personae, are
multiple şi variate cauze de dizolvare4, iar drepturile asociaţilor şi partajul
bunurilor societăţii între asociaţi se subsumează, obligatoriu, unei proceduri de
lichidare, legal statornicită.

Nu mai puţin pe planul dreptului procesual, litigiile privind societăţile comerciale

sunt supuse, imperativ, jurisdicţiei comerciale [art. 223 şi urm. din Legea nr.
31/1990 (republicată)].

Într-o speţă, având ca obiect partajul unor bunuri (construcţii), care affectio
societatis consemnau existenţa unei societăţi comerciale nelegal constituite,
acţiunea coasociatului în stabilirea unui drept de creanţă asupra acelor bunuri a
fost soluţionată de jurisdicţia civilă, prin admitere şi obligarea celuilalt coasociat
la plata în echivalent a dreptului1.

Acest document a fost tipărit din Legalis - www.legalis.ro - Copyright © 2017 Editura C.H. Beck
43 - Comunitate. Societate. Deosebiri şi efecte din Jurisprudenţă civilă comentată a Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie şi a altor instanţe judecătoreşti - Tipărit de: Victor Birca      la: 20.05.2017

În contextul principiilor de drept arătate mai sus, soluţia este criticabilă

deoarece încalcă, procedural, regulile de competenţă materială, iar substanţial,
dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 (republicată) care prevăd că
„obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social”. Într-adevăr, patrimoniul
social al societăţii, fiind distinct de cel al asociaţilor, reprezintă gajul general al
creditorilor societăţii. El reprezintă, ca atare, o veritabilă garanţie a creditorilor
societăţii2 care, în speţă, prin soluţia adoptată, a fost anihilată în detrimentul
acestora (dacă potenţial, ar fi existat).

(Comentariu publicat în Dreptul nr. 12/1999, p. 155,156)

Pavel Perju

Note de subsol:

1: Referitor la interesul de a distinge societatea de comunitate şi pentru un

studiu analitic complet al deosebirilor dintre cele două instituţii, a se vedea: M.
A. Dumitrescu, Codul de comerţ, vol. III, Bucureşti 1912, p. 268-316.

2: Idem, p. 313.

3: În temeiul art. X din OUG nr. 32/1997, Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale a fost republicată, cu o nouă numerotare a textelor, în M. Of. nr.
33 din 29 ianuarie 1998. Legea nr. 31/1990, în forma republicată, a fost
modificată prin Legea nr. 99/1999 (M. Of. nr. 236 din 27 mai 2005); Legea nr.
127/2000 (M. Of. nr. 345 din 25 iulie 2000); OUG nr. 76/2001 (M. Of. nr. 283 din
31 mai 2001); Legea nr. 161/2001 (M. Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003).

4: M.A. Dumitrescu, op. cit., p. 313.

1: C.A. Suceava, secţia civilă, decizia nr. 212/1999 (nepublicată).

2: S. Cărpenaru, Drept comercial român, ed. a v-a, Ed. All Beck, 2004, p. 204.

Acest document a fost tipărit din Legalis - www.legalis.ro - Copyright © 2017 Editura C.H. Beck