Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Zelul
Zelul
Bestiile care i-au bătut, i-au torturat şi i-au ucis în închisori pe „duşmanii
poporuui“ erau români, nulităţile care s-au cocoţat în academii şi universităţi
erau români, activiştii şi militarii care îi băteau şi adesea îi împuşcau pe ţăranii
care nu vroiau să intre în colectivă erau români, aparatul de partid şi de stat era
format din români. Din români a fost constituit Securitatea, dintre români au fost
recrutaţi turnătorii. Au fost şi mulţi români care au rezistat şi şi-au păstrat
verticalitatea? Aşa este, din fericire, însă acest lucru nu trebuie să ne facă să
uităm amploarea şi gravitatea complicităţilor. Să mergem mai departe. Sigur,
Ceauşescu a fost un dement megaloman (ştiu bine că mulţi compatrioţi m-ar
linşa pentru aceste cuvinte, dar asta e, îmi asum riscul…), un cizmar înzestrat cu
destulă şiretenie încât să urce, ajutat de şansă, până în vârful ierarhiei.
Dar cine a declanşat şi a întreţinut nebunia cultului lui Ceauşescu, cine le băga în
cap oamenilor că trăim cea mai frumoasă, mai fericită, mai prosperă epocă din
istorie, cine îl prezenta pe omul din Scorniceşti drept lider mondial („pământul e
masa de lucru a preşedintelui“, titra gazeta unui lăudător emerit), de care depind
viitorul omenirii şi pacea în lume? Cum s-a putut ca mii de intelectuali (scriitori,
artişti, profesori etc.) să participe la această escaladă grotescă şi să facă exces de
zel, plusând şi întrecându-se în omagii deşănţate? Ce riscau dacă refuzau să
participe la mascarada orchestrată de partid? Să piardă o călătorie în străinătate?
Să nu fie primiţi la Academie? Să li se scoată cartea din planul editorial? Erau
toate astea preţuri din cale-afară de mari, ce inhibau orice impuls de a-ţi păstra
demnitatea?
Iată că istoria se repetă. Avem astăzi un partid care este pe cale să acapareze toată
puterea, să-şi subordoneze complet justiţia şi să instaureze un regim autoritar, pe
model Erdogan, sau Chavez, mă rog, referinţele nu lipsesc. Sau chiar mai rău,
pentru că acest partid este urmaşul direct al partidului care a stăpânit România
vreme de 45 de ani, eliminându-i sau reducându-i la tăcere pe toţi cei care se
încumetau să i se opună. Despre Dragnea, Iordache, Nicolicea, Codrin
Ştefănescu, Dăncilă, Manda ş.a.m.d. nu am - aici - nimic de spus: ei îşi fac
treaba, mint, promit, trişează, sunt agresivi, îşi duc la îndeplinire - sub
conducerea lui Dragnea, marele maestru al combinaţiilor - planul. Dar dacă vor
reuşi, este graţie complicităţilor. Ne îngrozeşte ce se întâmplă în justiţie? E
„meritul“ lui Tudorel Toader, care nici măcar nu mai e un simplu complice
întrucât a devenit regizorul şi protagonistul ticăloşiilor pe care le pune în scenă,
dovedind o malefică inventivitate în operaţiunea de demolare a justiţiei.
Promovat într-un rol principal, Toader se bizuie pe mai mulţi actori şi actoraşi
care fac figuraţie: penibila Adina Florea, apoi nişte doamne de prin CSM, apoi
alte doamne - precum Dana Gârbovan, ieşită acum din peisaj - care au prestat
mult timp, temeinic, la Antena 3, şi cu siguranţă alte personaje, din Bucureşti şi
din provincie, care - din convingere sau de frică - se vor plia ordinelor lui Toader
şi voinţei PSD. Pentru că partidul a învăţat ceva din istorie: ştie ce poate face
frica, teama de repercusiuni, cum inhibă conştiinţe şi îndoaie spinări. Mai putem
spera într-o reacţie sănătoasă, o reacţie de orgoliu a breslei? Bine ar fi, mai ales
ţinând cont de amorţeala generală: protestele publice s-au stins, partidul nu uită
să repete până la saţietate că a mărit salariile şi pensiile, iar pentru tot ce nu e în
regulă, dar absolut tot, dau vina pe guvernul Cioloş. Anesteziind publicul,
partidul pregăteşte în linişte fraudarea alegerilor. Ca să fie siguri.