Controversa europeana: Avem nevoie de rosiile cu gust de apa?

de Magor Csibi HotNews.ro

Luni, 4 februarie 2008, 21:27 Actualitate | Opinii

Magor Csibi
Foto: Hotnews

Acum cateva zile, lucrand la un raport in comisia mea, am remarcat urmatoarea

fraza: „ne exprimam regretul ca Executivul European a ratat ocazia de a rezolva
problema importurilor de mancare si mancare pentru animale, care nu corespund
standardelor UE”. Aceasta propozitie m-a pus pe ganduri si m-a facut sa ma intreb
care este standardul UE in agricultura si daca acest standard serveste oare, cu
adevarat, interesele consumatorilor.

Prima mea legatura cu protectia mediului s-a produs in copilarie, dar numai datorita faptului
ca eram un impatimit al desenelor animate, iar singurul post de atunci, TVR-ul, transmitea, in
fiecare seara, „Captain Planet”. Probabil ca acest erou este deja depasit de eroii din desenele
de azi.

Dar, pentru mine, a ramas unul dintre personajele cele mai indragite si imi aduc aminte, chiar
si acum, multe dintre sfaturile despre protectia mediului inconjurator promovate de aceste
desene animate. Ca sa-l chemi la viata pe eroul principal, era nevoie de cele cinci elemente,
care in natura creeaza si sting viata: pamantul, apa, focul, cerul si, nu in ultimul rand,
dragostea.

Pe de alta parte, imi mai aduc aminte din copilarie, cand, la orele de religie, preotul ne spunea
o predica despre taranul care, incercand sa aiba o recolta bogata, ii cere lui Dumnezeu puterea
de a controla vremea. Ca urmare, tot anul are ploi abundente, soare din belsug, dar, cand
ajunge sa culeaga recolta, observa cu surprindere ca spicurile sunt goale. Drept explicatie,
Atotputernicul ii spune harnicului agricultor ca a uitat vantul, care mangaie si polenizeaza
spicele. Mai mult, divinitatea il avertizeaza ca oricat de simpla pare la prima vedere, natura
este un organism complex, imposibil de controlat de oameni.

V-am amintit de aceste doua exemple pentru ca, pana acum catva timp, mi se parea de-a
dreptul inimaginabil sa putem creste plante fara apa, fara pamant, fara soare si fara vant. Dar
se pare ca am reusit sa inventam chiar si acest lucru. Dar oare viata noastra a devenit
instantaneu mai usoara si mai roza?. Sau suntem martorii unui revers al medaliei?

Am citit acum cateva zile o relatare despre vizita colegului si prietenului meu din PE, Peter
Olajos, intr-o ferma care respecta standardele UE. Curios fiind, Olajos a ales o ferma dintr-o
zona cu pamant fertil de secole, care corespunde standardelor si rezista competitiei de pe
piata europeana. Numai ca amicul meu a ramas foarte surprins sa gaseasca o ferma care
arata, mai degraba, ca o fabrica.

Mai mult, plantele nu intrau in contact nici cu pamantul, nici cu apa, nici cu soarele si nici cu
vantul. Toata productia se decurgea „civilizat” si controlat. Se poate controla culoarea si forma
rosiilor prin calculator, de unde poti seta, de altfel, cum sa arate si cat de rezistente sa fie
legumele. La vanzare, cele mai importante caracteristici, atat pentru producator, dar si pentru
supermarketul care cumpara, sunt forma, culoarea si lungimea perioadei cat planta rezista pe
raft, toate celelalte caracteristici fiind secundare.

Sunt un consumator care nu este interesat in mod deosebit de forma, culoarea, sau nici macar
rezistenta produsului la timp. Ma intereseaza, mai degraba, pretul si, in mod special, gustul
produsului. Pe langa aceste doua lucruri, incerc sa fiu atent ca produsul sa aiba un impact bun
asupra sanatatii mele. Asa ca, de obicei, incerc sa cumpar produse naturale, chiar daca acest
lucru devine din ce in ce mai greu de realizat.

Oare viitorul nostru inseamna sa uitam notiunea de „natural” si sa o inlocuim cu cea de „bio”
sau cea de „organic”? Oare este in beneficiul nostru sa acceptam si sa ne obisnuim ca toate
produsele sa fie din ce in ce mai artificiale, iar cei care cumpara alimente numai din
magazinele bio sa fie considerati niste ciudati de restul societatii?

Probabil ca aceste intrebari inca par indepartate de noi. Zambim, pentru ca stim ca nu avem o
agricultura performanta, dar macar e „bio” si inca se mai gasesc pe rafturile magazinelor
noastre produse naturale. Dar, la aceste intrebari, trebuie sa gasim urgent raspunsuri, pentru
ca schimbarile se produc rapid chiar si fara sa le observam. Iar, daca se produc, ne va fi cel
putin straniu ca produsele noastre sa mai aiba gust sau ceva cu adevarat hranitor in ele. Deja,
in Olanda a crescut o generatie de consumatori care nu stiu ca rosiile pot avea si gust si nu
trebuie sa fie neaparat numai niste „wasserbomben” (bombe de apa).

Ca intodeauna, si in acest caz, raspunsul la aceste intrebari este la indemana noastra. Putem
sa fim activi, in conformitate cu optiunea noastra pentru viitor, sau putem sa ramanem
inactivi. Dar pasivitatea are un pret de cele mai multe ori, pentru ca aceste schimbari prind
radacini mai ales in mediile inactive, unde totul este acceptat fara impotrivire, fara dezbateri.
Trebuie sa stim ca, odata petrecute schimbarile, este foarte greu sa ne intoarcem. Si Stern, in
raportul lui faimos despre incalzirea globala, a zis ca uneori pierdem mult mai mult daca
decidem sa nu facem nimic.

Insa, in ciuda tuturor elementelor negative, noi trebuie sa continuam sa credem in UE. Am fi
absurzi daca am presupune ca o constructie internationala de marimea Uniunii poate functiona
fara greseli. Frumusetea constructiei consta exact in faptul ca Uniunea incerca sa construiasca
un viitor real intr-un mod argumentat, contructiv si bazat pe compromis, dar acceptand
intodeauna critica, reformele si schimbarile, in conformitate cu asteptarile cetatenilor
europeni.

Dar, ca sa si fim auziti de UE ca simpli cetateni, totul depinde numai de noi. De noi depinde sa
avem o Europa in care consumatorul stie exact ce consuma, in care agricultorul nu este limitat
de tot felul de standarde birocratice (cateodata absurde) sau in care producatorii si furnizorii
se gandesc si la beneficiul consumatorilor si nu numai la profit. Trebuie sa ne implicam in
procesul de luare a acestor decizii, pentru ca doar actiunile si parerile noastre vor structura
viitorul nostru pe termen mediu si indepartat.

Deci? Ce viitor ne dorim?

Magor Csibi este europarlamentar din partea PNL. In virsta de 27 de ani, este cel mai tanar
membru al Parlamentului European. Ocupa functia de vice-presedinte al Comisiei pentru
Mediu, Sanatate Publica si Siguranta Alimentara din PE.

51 comentarii
-Mi-aduc aminte de Mircea Dinescu, care cu breo 15 ani in urma povestea la TVR despre rosiile
olandeze, pe care poti sale tii ca bibelou pe televizor, ca nu se strica niciodata. Credeam ca, gura-
mare cum il stiam, Dinescu fabuleaza. Uite ca acum am ajuns sa cumpar, citeodata, astfel de
mizerii
Dinescu folosea expresia: "Cresc ca proastele! Le picura apa la radacina si cresc ca proastele..."
O rosie naturala nu poate ajunge pe rafturile unui supermarket din simplul motiv ca logistica
aducerii acestei rosii dureaza prea mult.
-Trebuie eliminata mentalitatea plimbarii marfii dintr-un colt in altul al continentului, si la nivel de
logistica a supermarketului si la nivelul consumatorului.
-Daca oamenii ar fi invatati sa strambe din nas la castravetii din cutare tzara si sa prefere produsele
locale atunci am castiga mult mai mult. Fireste , sunt interese mari in spate care nu o sa accepte
usor lucrurile aceastea. Poate cand se termina petrolul iar transporturile fiind foarte scumpe va
renta sa cumperi "locale".
-Pentru babe si copii. Articol demn de gazeta de perete sau de prezentat la scolile de varã-iarnã ale
tinerilor politicieni dâmboviteni.
-Ar trebui sa ne gandim serios la problema supusa discutiei prin acest articol.
In agricultura "bio" Romania ar avea o mare sansa .... daca politicienii si guvernantii si-ar da nitel
interes pentru tara. Ca taranii pun ingrasaminte cu galeata, ca sa fie primii pe piata, nu e bine, dar
asta s-ar putea reglementa printr-un control serios. Nu asta e problema. Dupa minre e grav ceea ce
se intampla cu alimentatia noastra. Imi amintesc de povestea cu "vaca nebuna" : in Franta, unde
mai bine de jumatate din suprafata tarii e in pârloaga (proprietarii sunt despagubiti de UE sa NU
cultive), vacile, devenite "carnivore" erau hranite cu un amestec in care intra cenusa de oase de
cadavre ... Absurd ! Alt mic detaliu : de cativa ani, legumele obtinute prin metode industriale sunt
toate mai mult sau mai putin dulci (chiar si fasolea, dovlecelul, varza). Prima iluzie de gust e
agreabila, dar apoi iti dai seama ca toate legumele seamana si te sumti ca si cum ai manca acelas
lucru. Ma gandesc la bietii diabetici care nu au atatia bani sa se hraneasca bio .... ma gandesc si la
ceilalti consumatori care acumuleaza in prostie zahar , fara sa-l fi cerut. Senzatia e ca producatorii,
din dorinta nebuna de castig rapid si consistent se joaca cu noi. Noi suntem buni numai sa
consumam si mai ales sa platim. Nu, rosia de curte, branza de la stâna, nu trebuie sa dispara !
Primii pagubiti suntem noi si copiii nostri, mai ales !
Nu lasati sa moara pietele noastre, toti vom regreta. Cumparati de la tarani cu mainile negre si
muncite, si multumiti-le cu voce tare!
-In tara noastra mancarea sanatoasa era ceva normal,nu un lux...Asta era lucru cel mai important
pe care trbuia sa-l pastram!Trebuia sa fie incurajati taranii sa produca in continuare !Dar au intrat
pe piata tot felul de alimente cu multe chimicale si chiar prea multe chimicale pe care taranii nostrii
nu stiu in ce cantitati sa le foloseasca....uneori ma gandesc ca poate e periculos sa cumperi chiar si
de la taranii care au mai ramas!Nu e vorba sa traga la jug,sau sa dea cu sapa toata ziua,exista
masinarii care pot face asta,dar sa fie aajutati si informati...pentru ca globalizarea asta ne
omoara...lent.Sigur,mai e si stresul mult prea mare....dar poate cu o hrana normala...ar fi mai bine.
Asa este, producatorul si comerciantul stabilesc caracteristicile produsului conform propriilor
interese, iar consumatorul nu prea are de ales. Este in natura umana sa fii atras de forma si
culoare, dai banu, iei marfa, si cand sa apreciezi si gustul este deja prea tarziu, nu-i mai intereseaza
pe primii doi, care si-au luat deja banii. Eu (vechi consumator pasionat de rosii cu branza) cand vad
rosii perfecte in raft simt ca ceva nu este in regula cu gustul, dinainte de a cumpara. Trebuie sa caut
foarte mult prin piata pana gasesc o babuta stinghera cu cateva rosii de care stiu eu ca sunt bune,
si sincer, nu ma uit la pret. Am fost vara trecuta la cineva apropiat la tara si era mandru de rosiile
din gradina, frumoase, multe, dar cu gust cam de supermarchet. Mi-a explicat ca a facut rost foarte
convenabil de rasaduri si sunt foarte bune. Intr-un colt de gradina am vazut cateva plante cu rosii
"clasice" dupa al caror gust sunt innebunit, si mi-a explicat jenat ca au crescut din gunoi cu rosii
stricate pe care le semanase anii trecuti, dar la care acum a renuntat.
Raspunsul la aceasta problema, si la multe altele este sa avem o societate civila inchegata si
puternica: organizatii nonguvernamentale, in care sa activam. Noi, acestia care ne exprimam aici, si
altii ca noi, pentru a ne proteja si promova interesele noastre si pe ale copiilor nostri.
Raspunsul nu poate fi nici o solutie per5sonala, individuala, de genul " daca nu-ti place, cumpara de
la tarani, ca nu te opreste nimeni", nici sa ne balacarim intre noi, pe principiul " eu sunt mai destept
ca tine".
-Ce nu avem noi, romanii, este un efort coerent, adica sa stim ce vrem sa obtinem, si sa luptam
pentru asta. dra trebuie sa ne deranjam, sa punem osul, nu sa asteptam sa ne rezole altii
problemele ( cam cumplite, de altfel ), si noi sa stam la bere si la televizor, injurandu-i pe altii.
-Nu modificarea genetica este problema ci faptul ca sunt culese inainte de a fi coapte ca sa reziste
mai mult pe raft.
Chiar si 'cea mai organica' rosie va fi fara gust daca e culeasa verde si se coace pe raft sau intr-un
depozit, la intuneric.
-Va semnalez un articol interesant despre o problema conexa, dar importanta in contextul in care
orice produs alimentar trebuie sa ajunga la consumator: abuzul de piata practicat de
hypermarketurile din intreaga Europa, abuz care va fi investigat de Comisia Europeana. Actiunile
hypermarketurilor lezeaza si furnizorii (nu rezista decat cei "industriali", care produc cantitate, si nu
calitate) si consumatorii - care platesc din ce in ce mai mult pentru produse din ce in ce mai
proaste. Iata linkul: http://www.prezentonline.ro/article_detail.php?idarticle=5208
Mie mi se pare ca faza cu “organic food” e cam umflata cu pompa.
“Organic food” este in primul rand o afacere de proportii si un excelent concept de marketing. Este
si un concept politic. A consuma hrana organica inseamna sa arati ca iti pasa de soarta planetei, si
ca esti impotriva marilor corporatii care intoxica poporul cu pesticide si ingrasaminte sau cu
organisme modificate genetic. Consumi hrana organica ca si cum ai vota. N-am nimic impotriva
celor ce prefera sa dea o multime de bani pe mancarea organica. E o optiune politica liber aleasa.
Doar sa inteleaga si ei asta.
Pentru ca diferenta de pret intr-un supermarket intre o rosie organica si una din asta cu pesticide si
ingrasaminte nu se justifica. Ca in cazul oricarui produs, nu cumparam hrana mai sanatoasa ci un
concept de marketing bine ticluit. Reziduurile de ingrasaminte si pesticide din hrana normala nu au
imbolnavit pe nimeni, iar o coasta de porc prajita pe zi, oricat ar fi porcul de tinut pe langa casa, e
la fel de riscanta ca una de porc “industrializat”.
Puteti parcurge site-ul Food Standard Agency – agentia britanica de siguranta a alimentatiei - si sa
cititi zecile de referinte la organic food. Nu veti gasi nici o propozitie de genul, mancarea organica e
mai sanatoasa decat cealalta.
Se spune ca mancarea organica este mai gustoasa decat cea ne. Asa e. Nimic nu se compara cu
rosia din gradina, naturala. Problema se pune cand o cumparam din supermarket unde de obicei isi
pierde prospetimea mai repede decat cea “normala”.