CAPITOLUL I

1.1. Introducere

Unul din domeniile importante ale ştiinţei şi tehnicii este electronica, ce se

ocupă cu studiul bazelor fizice, cu cercetarea, elaborarea şi utilizarea aparatelor a
caror funcţionare se bazează pe dispozitive electronice. O caracteristică generală a
acestor dispozitive constă în faptul ca ele sunt elemente neliniare, această
neliniaritate determinându-le utilizările.
Electronica industrială reprezintă acea parte a electronicii care se ocupă cu
utilizarea în industrie a dispozitivelor electronice de diferite tipuri si cu principiile
generale de realizare a schemelor electronice funcţionale. Ea se împarte în două
domenii generale şi anume:
1. Electronică informaţională, care se ocupă cu studiul sistemelor de
reprezentare, prelucrare, transmitere si recepţie a informaţiei.
Caracteristica electronicii informaţionale constă în complexitatea şi diversitatea
problemelor de rezolvat, în viteza mare de lucru şi în necesitatea unei înalte
siguranţe în funcţionare. Ea este nemijlocit legată de utilizarea microschemelor
integrate, a căror dezvoltare şi perfecţionare determină în mod esenţial nivelul de
dezvoltare al domeniului în ansamblul sau.
2. Electronica propriuzisa se referă în principal la tehnica redresoarelor,
amplificatoarelor electronice şi folosirea acestora in industria electronicii industriale.
Electronica se dezvolta continuu; rezolvarea problemelor locale se poate face
cu ajutorul diferitelor variante schematice, care în final sunt determinate de analiza
economică.
Inginerul influenţează deci prin activitatea sa, asupra politicii tehnice din
domeniul său de specializare.
Electronica fizică se ocupă cu studiul fenomenelor si proceselor electronice,
legate de modificarea concentraţiei si deplasarea particulelor încărcaae electric în
medii şi în condiţii diferite.
Electronica tehnică se referă la elaborarea si exploatarea aparatelor
electronice si instalaţiilor cu diferite destinaţii. Eficacitatea aparaturii electronice este
determinată de rapiditatea, precizia si sensibilitatea elementelor sale componente. Cu
ajutorul dispozitivelor electronice se poate transforma, relativ uşor si cu eficienţă
mare în majoritatea cazurilor, energia electrică în ceea ce priveşte forma acesteia,
marimea si frecvenţa curentului sau tensiunii. Cu ajutorul dispozitivelor electronice se
poate transforma energia neelectrică în electrică şi invers. Diversele traductoare şi
aparate de măsură permit măsurarea, înregistrarea si reglarea cu mare precizie a
mărimilor neelectrice – temperatură, presiune, deformaţii elastice, transparenţă, etc.
Procesele de transformare a energiei în aparatele electronice au loc cu mare
viteză. Acest lucru este asigurat de inerţia mică, ce permite utilizarea acestora
într-un
domeniu larg de frecvenţă, de la zero până la sute de GHz. În aceste condiţii, se
asigură şi o sensibilitate mare, care nu poate fi obţinută în aparate de alt tip.
Aparatele electronice pot detecta erori în execuţia instrumentelor mecanice de
măsură de ordine foarte mici. Microscoapele electronice, care pot mări de milioane
de ori, permit pătrunderea în structurile atomice, iar instalaţii speciale de
radioastronomie sunt utilizate pentru cunoaşterea universului. Un rol important îl
ocupă electronica şi în biologie, pentru studierea proceselor în sistemul activiţătii
superioare nervoase, a problemelor codului genetic, etc. Una din caracteristicile
progresului tehnic şi ştiintific este automatizarea şi robotizarea activitaţilor
productive, pe baza tehnicii electronice.
O dezvoltare puternică în ultimul timp a căpătat microelectronica, domeniul
electronicii care se ocupă de micro-miniaturizarea aparaturii electronice, în scopul
reducerii volumului, greutaţii, preţului de cost, al creşterii fiabilitaţii, pe baza unui
complex de metode.
Dezvoltarea electronicii tehnice a cunoscut trei etape importante: electronica
cu tuburi electronice, electronica semiconductorilor si microelectronica. În anii `70 au
aparut primele microscheme integrate mari, care contin câteva mii de componente
într-un singur cristal semiconductor, cu posibilităţii funcţionale multiple.
Eficienţa utilizării acestor circuite este legată de apariţia microprocesoarelor,
care reprezintă dispozitive comandate prin programare, pentru prelucrarea
informaţiei numerice si care sunt realizate pe una sau mai multe microscheme
integrate mari.
 Progresul în domeniul tehnologiei de realizare a circuitelor integrate continua
în nanoelectronică, la care dimensiunile unui element separat din schema integrată
sunt de ordinul nm. Astfel, o plăcuţă de siliciu cu suprafata de câţiva milimetri
pătraţi, permite realizarea a zeci de milioane de elemente, cu dimensiuni de circa 0,2
 m.
Calculatoarele electronice sunt principalul beneficiar al circuitelor integrate pe
scară largă. Domeniile de dezvoltare a electronicii în perspectivă imediată se referă
la:
-scheme integrate pe scară foarte largă (VLSI – very large scale
integrated)
- dispozitive optoelectronice
- dispozitive bazate pe laseri
- dispozitive holografice
- dispozitive criogenice
- dispozitive pe pelicule magnetice
- dispozitive acustoelectronice
- dispozitive bioelectronice
Este util ca, la bază studierii mijloacelor tehnice electronice, să se aşeze
principiul analizei soluţiilor tipice, care selectează particularităţile caracteristice ale
unei anumite clase tipice de scheme, acordând atenţie sensului fizic si aspectelor
teoretice funcţionale ale acestora. Materialul trebuie de asemenea studiat sistematic
în sfera schemelor logice, astfel încât informaţia nouă să se bazeze pe cea
anterioară. Esenţialul se referă la înţelegerea sensului fizic al proceselor care au loc în
aparatura electronică. Scopul principal al studiului, al şcolii, constă în a învăţa pe
student sa lucreze independent şi creator, să recepţioneze activ informaţia primită, să
participe la rezolvarea si anticiparea problemelor tematicii.

1.2 Argument

Descoperirea si studierea legilor si teoremelor electromagnetismului in

urma cu un secol si jumatate au deschis o era noua a civilizatiei.
Mecanizarea proceselor de productie a constituit o etapa esentiala in
dezvoltarea tehnica a proceselor respective si a condus la uriase cresteri ale
productivitatii muncii. Datorita mecanizarii s-a redus considerabil efortul fizic
depus de om in cazul proceselor de productie, intrucat masinile motoare asigura
transformarea diferitelor forme de energie din natura in alte forme de energie
direct utilizabile pentru actionarea masinilor, uneltelor care executa operatiile de
prelucrare a materialelor prime si a semifabricatelor.
Dupa etapa mecanizarii, omul indeplineste in principal functia de
conducere a proceselor tehnologice de productie. Operatiile de conducere necesita
un efort fizic neglijabil, in schimb necesita un efort intelectual important. Pe de
alta parte unele procese tehnice se desfasoara rapid, incat viteza de reactie a unui
operator uman este insuficienta pentru a transmite o comanda necesara in timp
util.
Se constata astfel ca la un anumit stadiu de dezvoltare a proceselor de
productie devine necesar ca o parte din functiile de conducere sa fie transferate
unor echipamente si aparate destinate special acestui scop, reprezentand
echipamente si aparate de automatizare. Omul ramane insa cu supravegherea
generala a functionarii instalatiilor automatizate si cu adoptarea deciziilor si
solutiilor de perfectionare si optimizare.
Prin automatizarea proceselor de productie se urmareste asigurarea
tuturor conditiilor de desfasurare a acestora fara interventia operatorului uman.
Aceasta etapa presupune crearea acelor mijloace tehnice capabile sa asigure
evolutia proceselor intr-un sens prestabilit, asigurandu-se productia de bunuri
materiale la parametri doriti.
Etapa automatizarii presupune existenta proceselor de productie astfel
concepute incat sa permita implementarea mijloacelor de automatizare, capabile
sa intervina intr-un sens dorit asupra proceselor asigurand conditiile de evolutie a
acestora in deplina concordanta cu cerintele optime.
Doresc sa fac dovada cunostintelor dobandite in cadrul disciplinelor de
invatamant : ,,Bazele automatizarii’’ ,,Electronica analogica’’ ,,Electronica digitala’’.
Lucrarea cuprinde capitole conform tematicii primite. Pentru realizarea ei
am studiat materialul biografic indicat precum si alte lucrari stiintifice cum ar fi:
carti si reviste de specialitate, Electronica industriala etc.
În acest fel am corelat cunostintele teoretice si practice dobandite in timpul facultatii
cu cele intalnite in documentatia tehnica de specialitate parcursa in perioada de
elaborare a lucrarii de grad.

BIBLIOGRAFIE

1. Eelectronică Industrială - Teodor Maghiar, Mircea Călugareanu, C-tin Stănescu-

Editura Universităţii din Oradea 2001 ISBN 973-8219-76-0
2. Dispozitive şi circuite electronice. D. D. Sandu. Bucureşti, 1975
3. Dispozitive şi circuite electronice - Catălin Daniel Căleanu -Editura politehnica
2003 Timişoara
4. Electronică – G. Vasilescu, Ş. Lungu – Editura Didactică şi pedagogică Bucureşti
1981
5. Aparate electrice - Gh. Ortopan - Editura Didactică şi pedagogică Bucureşti -1984
6. Ghid metodic de evaluare – Mirela Ion- Editura Info Craiova – 1999
7. Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice - Constantin
Cucoş - Editura Polirom- 1998