Clasificarea TNM și stadializarea cancerului oral

Prima clasificare a tumorilor maligne a fost făcută în 1944 de către Pierre Denoix, fiind
bazată pe criteriile legate de: T – extinderea tumorii primare, N – afectarea ganglionilor limfatici
loco-regionali („nodes”) și M – prezența sau absența metastazelor la distanța. [1,2] Clasificarea
și stadializarea corectă a cancerului este imperativă în alegerea planului de tratament optim și
permite medicului atât evaluare mult mai eficientă a rezultatelor terapiei, cât și să includerea sau
compararea cazului particular cu statisticile raportate la nivel mondial de diversele instituții de
specialitate.
În prezent, AJCC și UICC recomanda sisteme de clasificare și stadializare a cancerului
actualizate permanent, care sunt utilizate de medici și de profesioniștii din sănătate la nivel
mondial cu scopul de a facilita descrierea uniformă și comună a bolii neoplazice, care să permită
includerea fiecărui caz într-un grup omogen. [1,2] Stadializarea cancerului este posibilă numai
ce în prealabil diagnosticul de malignitate a fost confirmat histo-patologic. [1,2] Alături de
această condiție, UICC recomandă investigarea clinică, endoscopică și imagistică pentru a evalua
amploarea cancerului. [1]
Indici descriptivi pentru clasificarea TNM (după Bucur și colab.)
• cTNM reprezintă clasificarea clinică bazată pe datele obținute înaintea stabilirii sau inițierii
unui tratament (examen clinic, investigații paraclinice);
• pTNM reprezintă clasificarea bazată pe confirmarea histopatologică post-chirurgicală;
• rTNM reprezintă indicele de reclasificare (clinică sau histopatologică) a recidivelor, după un
interval asimptomatic.