Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice

Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu

Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane
Departamentul de Jurnalism, Relaţii Publice, Sociologie şi Psihologie

Limitele de variabilitate la nivelul credințelor și opiniilor maselor

Specializare: Psihologie
Anul: II
Grupa: III

Psihologie sociala-dinamica grupurilor.

2017

1
 Masele se pot definii astfel: mulțime compactă de oameni considerată ca o unitate sau o grupare
mare de oameni cu anumite caractere comune, cercuri largi ale populatiei. Dupa cum spune Gustave
Le Bon, masele sunt impulsive, versatile și iritabile. Cu alte cuvinte masele pot trece într-un
moment de la o stare sau o emoție la una total opusă fără a avea vreo explicație foarte pertinentă
pentru aceasta, iar prin faptul că sunt impulsive se poate explica și atitudinea lor profund irascibilă.

Intre caracteristicile anatomice și particularitățile psihologice există o paralela

strânsă. Caracteristicile anatomice cuprind elemente invariabile ce necesită mult timp pentru a fi
schimbate. Pe lângă aceste caracteristici stabile, se află și mediul și priceperea educatorilor ce pot
modifica, pentru observatorul foarte puțin atent, caracteristicile fundamentale. Elementele
psihologice ireductibile cuprind de asemenea elementele mobile, schimbatoare.

In momentul în care studiem credințele și opiniile unui popor, se constată un fond foarte puternic pe
care sunt grefate opiniile “miscatoare”.

1. Credintele stabile

Credintele se împart în două clase distincte, și anume:

a. Marile credințe perene pilonii civilizatilor, se referă la mentalitatea feudală, ideile

creștine, cele ale Reformei, iar în zilele noastre avem conceptul de naționalitate, idei
democratice și sociale.

b. Ce-a de-a două clasa cuprinde opiniile punctuale și schimbatoare.

Marile credințe generale sunt restrânse, formarea și dispariția reprezentând pentru fiecare popor un
punct culminant din istoria sa. În momentul în care o opinie a pătruns ușor în spiritul maselor este
dificil de stabilit o convingere durabilă, însă este la fel de dificil de înlăturat în cazul în care aceasta
s-a cristalizat deja.

O convingere nu poate fi schimbată decât cu prețul unor violente revoluții, asta în cazul în care
credința nu mai are dominantă asupra poporului. Prin revoluții se resping complet credințele parțial
abandonate, dar împiedicate de tradiție să fie părăsite. Convingerile generale sunt suportul necesar
al civilizațiilor, ele imprimă orientarea ideilor și pot insufla credința și pot impune datoria.

O credință fiind doar ficțiune, se menține atâta timp cât nu este supusă analizei. În momentul în care
o credință este puternic lovită, instituțiile care se reclamă din ea își conservă puterea și dispare lent.
Popoarele au resimțit nevoia de a dezvolta convingeri generale și au înțeles în timp că dispariția
acestora va avea să le marcheze timpul decandentei. Un bun exemplu este menționat de Le Bon care
ne spune despre cultul fanatic al Romei, convingere pe care și-au întemeiat romanii stăpânirea supra
lumii, dar în momentul în care această convingere a scăzut, Roma a trebuit să piară. Numai când au
2
 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice
Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu
Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane
Departamentul de Jurnalism, Relaţii Publice, Sociologie şi Psihologie

ajuns la convingeri comune, distrugătorii Romei au atins aceea coeziune care i-a scos din anarhie.
Popoarele și-au aparat dintotdeauna convingerile în mod intolerant, fapt criticat din punct de vedere
filozofic, intoleranța reprezentând în viață națiunilor o virtute.

După cum am menționat și mai sus, în calea întăririi unei convingeri pot apărea mai multe obstacole,
dar odată ce este integrată, puterea acesteia rămâne multă vreme de neînvins, chiar dacă se dovedește
a fi falsă din punct de vedere filosofic, ajunge să se impună și celor mai înalte spirite. In momentul în
care este integrată o nouă învățătură în spiritul maselor, această devine o sursă de inspirație pentru
instituții, morală și artă, înstăpânirea ei fiind absoluta. Putem spune că dintr-o mare convigere
fundamentală, pot să se ivească, la un moment dat, idei adiacente, dar acestea poartă întotdeauna
autenticitatea credinței care le-a dat naștere. Un bun exemplu îl constituie civilizația egipteană,
civilizația Evului Mediu, civilizația musulmană a arabilor ce derivă dintr-un număr restrâns de
credințe religioase care au marcat până în cele mai mici elemente respectivele civilizații și se
constituie în semne distinctive. Din cauza convingerilor generale, oamenii fiecărei epoci se află într-
o capcană a tradițiilor și obiceiurilor de a căror constrângere nu pot scapa. Aceasta le conferă o
asemănare, fiind puternic acaparate chiar și spiritele independente. Lideri ca Iisus, Moise sau Buddha
au avut o influență mai mare asupra spiritelor maselor decât lideri extrem de adorati ca Napoleon,
Tiberiu și Ginghis Han, deoarece primii le insuflau oamenilor gânduri mult mai profunde, ce aveau o
natură religioasă, mistică. Absurditatea unor credințe, ce este văzută din punct de vedere filosofic, nu
este neapărat o piedică în calea succesului credinței respective, ci mai degrabă o treaptă ce conduce
credința respectivă spre triumf, deoarece orice credință generală presupune o anumită absurditate
misterioasă. Chiar dacă anumite convingeri socialiste implică slăbiciuni, ele tot pot fi implementate
în sufletul maselor. Credințele religioase susțin faptul că idealul de fericire absolută va fi atins într-o
viață viitoare, în timp ce socialismul promite fericirea în timpul vieții pe pământ. Avantajul religiei
este faptul că nimeni nu poate contesta împlinirea fericirii în viața următoare, în timp ce la socialism,
odată cu trecerea la punerea în practică, va apărea ambiția neîntemeiată a promisiunii, iar convingerea
își va pierde prestigiul.

2. Opiniile schimbătoare ale maselor

Am menționat mai sus că schimbările survenite la nivelul credințelor sunt mai degrabă superficiale
decât reale, purtând întotdeauna pecetea calităților rasei.

3
Marile credinţe generale nu sunt foarte multe, însă sunt reprezentative pentru fiecare popor, pe când
cele schimbătoare se nasc şi dispar în mod constant, fără a dura mai mult decât o generaţie. Spre
exemplu: între ani 1720-1820 masele monarhiste au devenit relvolutionare apoi imperialiste pentru a
redevenii monarhiste. În aceea vreme s-a trecut de la catolicism la ateism, apoi la deism, revenind la
formele severe de catolicism. Schimbările de acest fel s-au produs nu numai în rândul maselor ci și
in randul celor care le conduceau. Opiniile ce nu au legătură cu credințele generale ale unui popor,
nu sunt de lungă durata și sunt lăsate în voia celor mai neînsemnate schimbări ale mediului.

În zilele noastre, totalitatea opiniilor schimbătoare la nivelul maselor este din ce în ce mai
mare. Acestea din urmă există din trei cauze: vechile credinţe îşi pierd tăria, puterea crescandă a
maselor îşi găseşte din ce în ce mai greu o contrapondere, dezvoltarea presei care vehiculează cele
mai contradictorii păreri. Legat de aceste cauze, Le Bon ne vorbește despre un anume simptom al
zilelor noastre, acela în care papii, regii și împărații se supun mecanismului de intervievare pentru a-
și exprima gândurile și ideile pe o anumită tema. Presa era considerată formatoare de idei, însă pusă
sub constrângerea forței maselor a fost nevoită să se retragă, devenind o simplă agenție de informații.
Lipsa direcționării opiniei publice și ruperea credințelor generale au rezultat o fărâmițare a
convingerilor și creșterea indiferenței maselor față de ceea ce nu are legatura directă cu interesele lor.
Opiniile aveau o orientare generală, rezultand din adoptarea unei credințe fundamentale. Spre
exemplu, simplu fapt de a fi monarhist impunea anumite idei acceptate, iar faptul de a fi republician
conferea convingeri contrare. Monarhistul vorbea despre revoluție cu oroare, iar republicianul cu
venerație. Pusă sub analiză, orice opinie își pierde pestigiul, încât rămân foarte puține idei care să ne
acapareze. Omul modern este tot mai mult acaparat de indiferență. Mobilitatea opiniilor şi indiferenţa
maselor faţă de credinţele perene ar putea deveni o salvatoare a civilizaţiei, dat fiind caracterul pacifist
dar şi capricios al maselor.

4
 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice
Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu
Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane
Departamentul de Jurnalism, Relaţii Publice, Sociologie şi Psihologie

Bibliografie

1. Le Bon G., Psihologia multimilor,1895,ANTET XX PRESS, Bucuresti.