Natura contradictorie a psihicului

Problema naturii psihicului a dat naştere multor controverse conturându-se astfel

puncte de vedere foarte variate atât în psihologie cât şi în rândul altor ştiinţe precum
filosofie, religie.
Aceste puncte de vedere diferite se datorează naturii contradictorii a psihicului care
prezintă o serie de polarităţi:

1.​P​sihicul este obiectiv şi subiectiv

Obiectivitatea psihicului se datorează faptului ca psihicul unei persoane este
independent de psihicul altei persoane. Acesta s-a format şi a evoluat independent avand
influente diferite.
Psihicul este subiectiv din punct de vedere al cunoasterii, fiecare persoana se implică
în cunoaştere într-un mod subiectiv, personal, fiind influenţat de insuşirile şi
particularităţile sale proprii
Un exemplu relevant în acest caz ar fi să ne imaginam două studente aflate la
facultate,participând la disciplina Introducere în psihologie. Cele două studente se află în
aceeaşi situaţie, în acelaşi mediu. Ele pot fi amândouă atente la ceea ce le explică
profesorul, sau una poate să se gândească la problemele de familie cu se confrunta acasă. În
ambele cazuri în mintea celor două studente au loc procese de prelucrare a unor informatii:
fie legat de cursul la care participă, fie legat de problemele de familie. Cele două studente
prelucrează informaţiile independent una de cealaltă. Ceea ce se petrece în mintea uneia
nu are nici o legătură cu ceea ce se petrece în mintea celeilalte. La aceasta se referă latura
obiectivă a psihicului.
Referitor la aceeaşi situaţie una dintre studente poate fi o persoana pasionată de
psihologie şi de materia pe care o învaţă, iar cealată studentă poate fi indiferenta la
explicaţiile profesorului. Astfel, aflate în aceeaşi situaţie şi primind aceleaşi informaţii, cele
două studente vor percepe într-o manieră diferită cursul de Introducere în psihologie şi îşi
vor forma impresii diferite, personale, filtrate prin interesele şi cunoştinţele fiecareia. La
aceasta se referă aspectul subiectiv al psihicului.

1
 2​. ​Psihicul este material şi ideal
Psihicul este material deoarece apare din materie şi evolueaza odata cu ea, având la
bază activitatea materială a creierului. Exista o relaţie de identitate între psihic şi creier,
psihicul fiind aspectul formal al proceselor creierului. Activitatea psihică se bazează pe
procese fiziologice care se produc în creier. Anumite leziuni ale creierului produc tulburari
ale proceselor psihice. Influenţa substanţelor halucinogene sau a alcoolului asupra
sistemului nervos se manifestă în tulburări ale imaginilor perceptive sau ale motricităţii.
Aceste fapte demonstrează ca suportul material al psihicului este activitatea nervoasă din
creier.
Psihicul este ideal deoarece posedă un conţinut de idei şi imagini dobândite prin
cunoaştere individuală sau socială.
De pildă ​orice imagine sau idee, orice concept există în psihicul nostru în urma unei
experienţe proprii. Un anumit cuvânt nu are nici o semnificaţie pentru noi dacă nu l-am
auzit înainte, ramanem indiferenţi sau ne atrage prin sonoritate. Dacă aflăm ce înseamnă
cuvântul respectiv, îl vom lega de o semnificatie, va căpăta sens pentru noi.

3. Psihicul apare atât în calitate de proces cât şi de produs

Procesualitatea se referă la desfăşurarea în timp, serială a fenomenului psihic, la
succesiunea transformărilor produse la nivelul subiectului. Produsul este rezultatul obţinut
în urma interacţiunii dintre subiect si obiect. Procesul şi produsul interacţionează în sensul
că produsul conditionează dinamica viitoare a procesului, iar un nou proces poate modifica
structura produselor realizate anterior.
De pildă, pe măsură ce învăţăm informaţii noi, ele reorganizează cunoştinţele pe
care le-am acumulat anterior. De exemplu învăţăm în copilarie că există patru anotimpuri:
primăvară, vară, toamnă şi iarnă. Ştim că Moş Crăciun vine iarna, iar iepuraşul vine
primăvara. Mai târziu, la şcoală, la geografie, învăţăm de ce apar aceste anotimpuri şi
caracteristicile acestora. Vom păstra informaţiile obţinute în copilărie, dar le vom
restructura pentru a se potrivi cu informaţiile nou învăţate.
Pentru a ilustra mai bine calitatea de proces şi cea de produs a psihicului şi relaţiile
dintre ele voi folosi exemplul rezolvării unei probleme. N. Maier a realizat un experiment
semnificativ în acest sens: într-o încăpere, atârna de plafon o frânghie, de un perete era
fixată o alta, se cerea subiecţilor să lege cele două frânghii. Franghiile erau în aşa fel

2
aşezate, încât o persoană nu putea ajunge la frânghia verticala ţinând în mână franghia
fixata de perete şi invers. Soluţia era să imprime o oscilaţie pendulară franghiei verticale, ca
sa poată fi prinsă în timp ce se ţine cealaltă frânghie. Pentru aceasta, trebuia să se atârne
de ea un obiect greu. În cameră erau puse două asemenea obiecte: un electromotor şi un
întrerupător mare. În prealabil, subiecţii erau puşi să facă o experienţă, într-un laborator
alăturat. Unii au folosit electromotorul în această experienţă, alţii au folosit întrerupătorul.
Introduşi în camera cu frânghiile s-a observat că cei care au lucrat cu electromotorul au ales
ca greutate întrerupatorul, evitat însă de cei care îl folosiseră în experienţa anterioara.
Persoanele care nu participaseră la experienţa anterioara au ales electromotorul sau
întrerupatorul la intamplare, fără preferinţe. S-a dovedit că funcţia anterioara face ca un
obiect să pară mai puţin disponibil pentru alta.
Psihicul, ca proces se manifestă în rezolvarea problemei: observarea frânghiilor ce
trebuie legate, observarea faptului că nu se poate ajunge la cele două frânghii în acelaşi
timp, apariţia ideii de a imprima o oscilaţie franghiei verticale, apariţia ideii de a utiliza un
obiect greu pentru aceasta, alegerea unui obiect din cele două disponibile. Toate acestea
sunt etape ale unui proces psihic: rezolvarea problemei.
Produsul este soluţia problemei pe baza interacţiunii persoanei cu obiectele aflate
în cameră. Produsul psihic obţinut este ideea care duce la rezolvarea problemei. Observăm
însă în experimentul lui Maier cum produsul unui proces anterior influenţează desfăşurarea
procesului curent în sensul că obiectul utilizat anterior cu funcţia sa de baza este mai puţin
disponibil pentru a fi folosit cu o altă funcţie, aceea de greutate. Procesul curent modifică
percepţia noastră asupra electromotorului şi întrerupătorului acordând acestora o nouă
funcţie la care nu ne gândisem anterior.
Concluzia este că atunci când evaluăm elementele unei probleme facem apel la
rutine mentale sau seturi cognitive, produse ale proceselor anterior activate. Conceptul de
set cognitiv se referă la o modalitate obişnuită de abordare sau percepere a problemei.
Acest set cognitiv împiedică utilizarea flexibilă a elementelor problemei date. În acest sens
este necesară o experienţă cât mai variată în utilizarea unor obiecte concrete sau abstracte
pentru a putea rezolva creativ o problemă.

4. Psihicul este întâlnit atât în stare latenta (interiorizată), cât şi în stare manifestă
(exteriorizată)

3
 Dificultatea cunoaşterii psihicului uman vine din faptul că nu întotdeauna starea
latentă coincide cu starea manifestă, de multe ori starea afişată fiind contradictorie cu cea
reală.
De exemplu ​de Crăciun am primit un cadou foarte nepotrivit, care nu îmi face
plăcere şi nici nu-mi este util. Din politeţe faţă de persoana care mi-a făcut cadoul am
afişat, în loc de nemulţumirea pe care am simţit-o, o altă stare, aceea de bucurie şi de
mulţumire faţă de cadoul primit.

5. Psihicul prezintă manifestari normale, dar şi manifestari patologice

În acest caz dificultatea constă în a stabili ce este normal şi ce este patologic în
manifestarile psihicului uman. Pe un fond psihic normal putem observa uneori manifestari
ciudate, iar pe fondul unui psihic bolnav există suficiente momente de normalitate. Criteriile
de diferenţiere a stărilor normale de cele patologice sunt greu de stabilit, de aceea se
propune renunţarea la o delimitare fixă, acceptându-se mai degrabă ideea unui continuum
ce merge de la anormalitatea extremă la normalitatea ideală sau de la patologia extremă la
sănătatea perfectă. Persoanele bine adaptate sunt mai aproape pe această axă de polul
normalităţii ideale. Astfel de persoane îşi cunosc potenţialul şi îl manifestă în mod creativ.

​6. Psihicul este deteminat dar şi determinant

Psihicul este cauzat, influenţat de factori şi de condiţii naturale şi sociale, de
experienţa personală a fiecărui individ, dar el dispune şi de iniţiative şi acţiuni
determinative. Psihicul uman este rezultatul caracteristicilor individuale, determinate
genetic, dar şi al socializării, al educaţiei, al influenţei mediului asupra dezvoltării
individului. Psihicul uman, în măsura în care poate învăţa şi intra în contact cu ele,
beneficiază de toate achiziţiile anterior acumulate de societate. În lipsa contactului cu
părinţii şi cu societatea, capacităţile înnăscute sunt inutile dezvoltării psihicului uman,
acesta rămânând la un nivel de dezvoltare inferior, de tip animal. Acest fapt este
demonstrat de studiul de caz asupra copiilor salbatici.
În ceea ce priveşte aspectul determinant al psihicului, acesta se refera la toate
influenţele pe care la poate avea psihicul uman asupra exteriorului său. De exemplu o
persoană cu un temperament coleric poate determina situaţii conflictuale în cadrul unor
interacţiuni de grup.

4
 În concluzie, natura contradictorie a psihicului este demonstrată de aspectele
bipolare enumerate mai sus.