A fost odata ca niciodata; ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti; de c�nd facea plop?

orul pere ?i rachita mic?unele; de c�nd se bateau ur?ii �n coade; de c�nd se luau
de g�t lupii cu mieii de se sarutau, �nfra?indu-se; de c�nd se potcovea puricele la
un picior cu nouazeci ?i noua de oca de fier ?i s-arunca �n slava cerului de ne
aducea pove?ti.

Era odata un �mparat puternic ?i mare ?i avea pe l�nga palaturile sale o gradina
frumoasa, bogata de flori ?i me?te?ugita nevoie mare! A?a gradina nu se mai vazuse
p�na atunci, p-acolo. �n fundul gradinei avea ?i un mar care facea mere de aur ?i,
de c�nd �l avea el, nu putuse sa man�nce din pom mere coapte, caci, dupa ce le
vedea �nflorind, cresc�nd ?i p�rguindu-se, venea oarecine noaptea ?i le fura,
tocmai c�nd erau sa se coaca. To?i paznicii din toata �mpara?ia ?i cei mai ale?i
osta?i, pe care �i pusese �mparatul sa p�ndeasca, n-au putut sa prinza pe ho?i. �n
cele mai de pe urma, veni fiul cel mai mare al �mparatului ?i-i zise:

� Tata, am crescut �n palaturile tale, m-am plimbat prin asta gradina de at�tea ori
?i am vazut roade foarte frumoase �n pomul din fundul gradinei, dar n-am putut
gusta niciodata din ele; acum a dat �n copt, da-mi voie ca nop?ile astea sa pazesc
�nsumi, ?i ma prinz ca voi pune m�na pe acel t�lhar care ne jefuie?te.

� Dragul meu, zise tata-sau, at�?ia oameni voinici au pazit ?i n-au facut nici o
isprava. Doresc prea mult sa vaz la masa mea macar un mar din acest pom care m-a ?
inut at�ta suma de bani ?i de aceea, iata, ma �nduplec ?i te las ca sa p�nde?ti,
macar ca nu-mi vine a crede ca o sa izbute?ti.

Atunci fiul �mparatului se puse la p�nda o saptam�na �ntreaga: noaptea p�ndea ?i

ziua se odihnea; iara c�nd fu �ntr-o diminea?a, se �ntoarse trist la tata-sau ?i-i
spuse cum priveghease p�na la miezul nop?ii, cum mai pe urma �l apucase o piroteala
de nu se mai putea ?inea pe picioare, cum, mai t�rziu, somnul �l cople?i ?i cazu ca
un mort, fara sa se poata de?tepta dec�t tocmai c�nd soarele era radicat de doua
suli?e, ?i atuncea vazu ca merele lipsesc.

Nepoftita fu m�hnirea tatalui sau, c�nd auzi spuindu-i-se asta �nt�mplare.

De sila de mila, fu nevoit a mai a?tepta �nca un an, ca sa faca ?i voia fiului sau
celui mijlociu, care cerea cu staruin?a de la tata-sau ca sa-l lase ?i pe d�nsul sa
p�ndeasca, ?i se lega ca el va prinde pe ho?ii care �i facea at�ta �ntristare.

Timpul veni, merele �ncepura a se p�rgui; atunci fiul sau cel mijlociu pazi ?i el;
dara pa?i ca ?i frate-sau cel mare.

Tata-sau, deznadajduit, pusese �n g�nd sa-l taie; dar fiul sau cel mic, Pr�slea,
veni cu rugaciune catre tata-sau, ?i-i zise:

� Tata, at�?ia ani l-ai ?inut, ai suferit at�tea necazuri dupa urma acestui pom,
mai lasa-l, rogu-te, ?i anul acesta, sa-mi �ncerc ?i eu norocul.

� Fugi d-aci, nesocotitule, zise �mparatul. Fra?ii tai cei mai mari, at�?i ?i at�?i
oameni voinici ?i deprin?i cu nevoile n-au putut face nimic, ?i tocmai tu, un mucos
ca tine, o sa izbuteasca? N-auzi tu ce prapastii spun fra?ii tai?

�mparatul se �ndupleca sa mai lase �nca un an pomul.

Sosi primavara: pomul �nflori mai frumos ?i lega mai mult dec�t altadata. �mparatul
se veseli de frumuse?ea florilor ?i de mul?imea roadelor sale, dara c�nd se g�ndea
ca nici �n anul acesta n-o sa aiba parte de merele lui cele aurite, se caia ca l-a
lasat netaiat.

Pr�slea se ducea adesea prin gradina, da ocol marului ?i tot planuia. �n sf�r?it,
merele �ncepura a se p�rgui. Atunci fiul cel mai mic al �mparatului zise:

� Tata, iata a sosit timpul; ma duc sa p�ndesc ?i eu.

� Du-te, zise �mparatul; dara negre?it ca ?i tu ai sa te �ntorci ru?inat ca ?i fra?

ii tai cei mai mari.

� Pentru mine n-are sa fie a?a mare ru?ine, zise el; fiindca nu numai ca sunt mai
mic, dara nici nu ma leg ca sa prinz pe t�lhari, ci numai o cercare sa fac.

Pr�slea dus �n gradina a fost. Cum veni seara, se duse, �?i lua car?i de cetit,
doua ?epu?e, arcul ?i tolba cu sage?ile. �?i alese un loc de p�nda �ntr-un col? pe
l�nga pom, batu ?epu?ele �n pam�nt ?i se puse �ntre ele, a?a cum sa-i vina unul
dinainte ?i altul la spate ca, daca �i va veni somn ?i ar mo?ai, sa se loveasca cu
barba �n cel de dinaintea lui ?i daca ar da capul pe spate, sa se loveasca cu ceafa
�n cel de dinapoi.

Astfel p�ndi p�na c�nd, �ntr-una din nop?i, cam dupa miezul nop?ii, sim?i ca-l
atinge �nceti?or boarea ziorilor care �l �mbata cu mirosul sau cel placut, o
piroteala mole?itoare se alega de ochii lui; dara loviturile ce suferi vr�nd sa mo?
aiasca �l de?teptara, ?i ramase priveghind p�na c�nd, pe la revarsat de ziori, un
u?or f�?�it se auzi prin gradina. Atunci, cu ochii ?inta la pom, lua arcul ?i sta
gata; f�?�itul se auzi mai tare ?i un oarecine se apropie de pom ?i se apuca de
ramurile lui; atunci el dete o sageata, dete doua ?i, c�nd dete cu a treia, un
geamat ie?i de l�nga pom ?i apoi o tacere de moarte se facu; iara el, cum se lumina
pu?in, culese c�teva mere din pom, le puse pe o tipsie de aur ?i le duse la tatal
sau.

Niciodata n-a sim?it �mparatul mai mare bucurie dec�t c�nd a vazut la masa sa
merele de aur din care nu gustase niciodata.

� Acum, zise Pr�slea, sa cautam ?i pe ho?.

Dara �mparatul, mul?umit ca pipaise merele cele aurite, nu mai voia sa ?tie de ho?
i. Fiul sau �nsa nu se lasa cu una cu doua, ci, arat�nd �mparatului d�ra de s�nge
ce lasase pe pam�nt rana ce facuse ho?ului, �i spuse ca se duse sa-l caute ?i sa-l
aduca �mparatului chiar din gaura de ?arpe. ?i chiar de a doua zi vorbi cu fra?ii
lui ca sa mearga �mpreuna pe urma ho?ului ?i sa-l prinza.

Fra?ii sai prinsera pizma pe el pentru ca fusese mai vrednic dec�t d�n?ii ?i cautau
prilej ca sa-l piarza; de aceea ?i voira bucuros sa mearga. Ei se pregatira ?i
pornira.

Se luara, deci, dupa d�ra s�ngelui ?i merse, merse, p�na ce ie?ira la pustietate,
de acolo mai merse oleaca p�na ce dete de o prapastie, unde se ?i pierdu d�ra.
Ocolira �mpregiurul prapastiei ?i vazura ca d�ra de s�nge nu mai �nainta. Atunci
pricepura ei ca �n prapastia aceea trebuie sa locuiasca furul merelor.

Dara cum sa se lase �nauntru? Poruncira numaidec�t v�rteje ?i funii groase, ?i

�ndata se ?i gatira. Le a?ezara, ?i se lasa fratele cel mare.

� Dara, zise el, c�nd voi scutura fr�nghia, sa ma scoate?i afara.

A?a ?i facura. Dupa fratele cel mare se cobor� cel mijlociu ?i facu ?i el ca cel
dint�i, at�ta numai ca se lasa ceva mai �n jos.

� Acum e r�ndul meu sa ma las �n prapastie, zise Pr�slea, vaz�nd ca fra?ii cei mari
se codesc; c�nd voi mi?ca fr�nghia, voi mai mult sa ma lasa?i �n jos; ?i dupa ce
ve?i vedea ca fr�nghia nu se mai duce la vale, sa pune?i paznici, sa pazeasca ?i,
c�nd va vedea ca fr�nghia se mi?ca de love?te marginile groapei, sa o trage?i
afara.

Se lasa ?i cel mai mic din fra?i ?i, de ce mi?ca fr�nghia d-aia �l lasa mai jos, ?
i-l lasara, p�na ce vazura ca fr�nghia nu mai sta �ntinsa, cum este c�nd are ceva
at�rnat de capatul ei.

Atunci fra?ii ?inura sfat ?i zisera:

� Sa a?teptam p�na ce vom vedea daca face vreo izb�nda, ?i atunci ori bine ori rau
de va face, sa-l pierdem, ca sa ne cura?im de unul ca d�nsul care ne face de ru?
ine.

Pr�slea ajunse pe tar�mul cellalt, se uita cu sfiala �n toate par?ile, ?i cu mare

mirare vazu toate lucrurile schimbate; pam�ntul, florile, copacii, lighioni altfel
faptuite erau p-acolo. Deocamdata �i cam fu frica, dara, �mbarbat�ndu-se, apuca pe
un drum ?i merse p�na dete de ni?te palaturi cu totul ?i cu totul de arama.

Nevaz�nd nici pui de om pe care sa-l �ntrebe c�te ceva, intra �n palat, ca sa vaza
cine locuia acolo. �n pragul u?ei �l �nt�mpina o fata frumu?ica, care zise:

� Mul?umesc lui Dumnezeu ca ajunsei sa mai vaz om de pe tar�mul nostru. Cum ai

ajuns aice, frate, �l �ntreba ea; aici este mo?ia a trei fra?i zmei, care ne-a
rapit de la parin?ii no?tri, ?i suntem trei surori ?i fete de �mparat de pe tar�mul
de unde e?ti tu.