10 strategii de manipulare a opiniei publice prin mass-media

FacebookFacebook MessengerGoogle GmailGoogle+LinkedIn

De-a lungul timpului, mijloacele media s-au dovedit extrem de eficiente în modelarea
opiniei publice, puterea politică folosindu-le abil pentru a-și urma agendele ascunse. Cu
ajutorul unei propagande asidue în mass-media au fost create sau distruse mișcări
sociale, au fost justificate războaie, au fost influențate crize financiare, stimulate unele
curente ideologice, și chiar media a fost utilizată pentru a construi „realitățile” dorite în
psihicul colectiv.

Populației îi sunt induse certitudini false și i se abate atenția de la căutarea adevărului, în timp
ce i se creează iluzia că este pe deplin informată despre tot ceea ce se petrece. Încurajarea și
promovarea prostiei, a unor sentimente puternice de vinovăție, de frică, distragerea atenției
sau construirea unor probleme artificiale și apoi oferirea unor soluții „magice” pentru
rezolvarea lor sunt doar câteva dintre tacticile folosite în acest sens.

1. Strategia distragerii atenției

Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate.
Pentru aceasta, atenția publicului este permanent distrasă de la problemele importante și de la
măsurile adoptate de cei care dețin puterea politică și economică, fiind direcționată către
subiecte minore, printr-un potop de știri și informații nesemnificative.
Strategia distragerii atenției este, de asemenea, intens utilizată pentru a împiedica interesul
populației asupra unor cunoștințe esențiale din domeniile științei, economiei, psihologiei,
neurobiologiei, ciberneticii.

„Atenția publicului trebuie să fie deturnată și menținută departe de problemele sociale

reale, captivată de subiecte fără importanță. Păstrați publicul ocupat, ocupat, ocupat,
fără să aibă timp pentru a gândi, înapoi la fermă și la alte animale.” – menționează un
document zguduitor descoperit în 1969, intitulat „Arme tăcute pentru un război silențios”.

2. A crea mai întâi problema și apoi a oferi soluția

Această strategie mai este denumită și „problemă – reacție – soluție”.

Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai națiunii. Și pentru aceasta se
creează o problemă, o situație care generează reacții puternice în populație, astfel încât soluția
„providențială” oferită de autorități este acceptată chiar dacă presupune o limitare a
drepturilor firești ale cetățenilor. De exemplu, se inventează false amenințări, este lăsată să se
manifeste sau chiar este încurajată violența urbană, ori sunt organizate atentate sângeroase
pentru ca însăși populația să solicite instituirea unor măsuri sporite de securitate și a unor
politici care le restricționează libertatea. Sau, un alt exemplu, este creată o criză economică
pentru a accepta ca pe un rău necesar retragerea unor drepturi sociale și desființarea unor
servicii publice.

3. Strategia graduală

Pentru a impune măsuri inacceptabile, politici dure, antipopulare, acestea sunt aplicate gradat,
pas cu pas, de-a lungul a mai multor ani. În acest mod au fost impuse noile condiții socio-
economice radicale (neoliberalismul) în anii ’80 și ’90: statul minimal, privatizarea,
precaritatea situației sociale, necesitatea unei mari flexibilități, lipsa de garantare a unui venit
decent, salariile, șomajul masiv – multe schimbări care ar fi provocat proteste masive în
rândul populației dacă ar fi fost aplicate dintr-o dată.

Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău. Pentru aceasta, toate mecanismele de
propagandă, atât cele „albe”, oficiale, cât și cele „gri” (parțial asumate de guvern) și cele
„negre” (niciodată asumate) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permanență
preocupat pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului.

4. Strategia amânării

Un alt mod de a implementa măsuri economice dure este de a le prezenta ca „dureroase dar
necesare”, obținând acordul de moment al poporului pentru aplicarea lor în viitor. Poporul
trebuie să creadă că și ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trăi mai rău este tot pentru binele
său.

Necesitatea unor sacrificii viitoare este mai ușor de acceptat decât adoptarea unora imediate.
În plus, la nivelul maselor există tendința de a considera în mod naiv că „mâine va fi mai
bine”, iar sacrificiile propuse este posibil să nu mai fie necesare în viitor. Odată cu trecerea
timpului, oamenii se obișnuiesc cu ideea și apoi înghit tot cu resemnare, când timpurile
anunțate vor veni.

5. Adresarea către populație ca și cum te-ai adresa unor copii

Majoritatea mesajelor directe adresate către publicul general folosesc discursuri, argumente și
în mod particular intonații infantile ca și cum publicul ar fi alcătuit din copii sau deficienți
mintali. În acest fel masele sunt manipulate să adopte o gândire infantilă, superficială și să
înghită pe nemestecate intoxicările informaționale. Poporul trebuie să aibă o gândire care să
nu îi permită sesizarea legăturii dintre cauze și efecte.

Această strategie este prezentată și în textul manualului Arme tăcute pentru un război
silențios: „În cazul în care vă adresați unei persoane ca și cum aceasta ar avea 12 ani sau
mai puțin, datorită sugestiei, ea va tinde cu o anumită probabilitate să răspundă sau să
reacționeze mimetic, cu simțul critic al unui copil de 12 ani sau mai puțin.”

6. Utilizarea laturii emoționale mai mult decât rațiunea

Apelarea sistematică la sentimente este o modalitate clasică de a scurt-circuita analiza

rațională și implicit capacitatea individului de a aprecia critic situațiile. Poporul trebuie
dezobișnuit să problematizeze realitatea și determinat să acționeze sub impulsul emoțiilor. În
acest fel este mult mai ușor de manipulat.

În plus, prin declanșarea unor reacții emoționale, se deschide poarta subconștientului pentru a
implanta idei, dorințe, frici și neliniști, compulsiuni, sau pentru a induce anumite
comportamente.

7. Menținerea populației în ignoranță și mediocritate

Poporul trebuie obișnuit să se mulțumească cu satisfacții ieftine, care să îi ocupe timpul și să îl

facă să uite sau să nu se preocupe de atingerea unor idealuri superioare. El trebuie să fie
incapabil să înțeleagă tehnologiile și metodele folosite de „elite” pentru a-l controla și a-l
înrobi.

Un sistem de învățământ corupt și nefuncțional este instrumentul ideal de a ține cetățenii în

ignoranță și de a manipula opiniile colective după bunul-plac. „Calitatea educației oferită
claselor sociale inferioare trebuie să fie cât de slabă și mediocră se poate, astfel încât
nivelul de cunoaștere al claselor superioare să fie și să rămână imposibil de atins de
clasele de jos, datorită ignoranței în care este plănuit ca acestea să fie menținute.”

8. Promovarea unor ființe mediocre, ca model pentru public

Pentru a determina populația să fie satisfăcută cu mediocritatea, sunt încurajate financiar acele
mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc masele și le țin legate de emisiuni și seriale
vulgare, ce trag inteligența în jos. Mai mult, publicul este făcut să creadă că de fapt este la
modă să fii stupid, vulgar, needucat.

9. Inducerea și întărirea unui sentiment de auto-culpabilizare

Oamenii sunt făcuți să se blameze pe ei înșiși pentru nenorocirea în care se află, atribuid
aceasta în mod eronat unui eșec al inteligenței, al abilităților sau al eforturilor lor. Prin
stimularea sentimentelor individuale de culpă, de fatalitate și neputință, oamenii ajung să fie
deprimați, nu mai au impulsul de a acționa și de a se revolta împotriva sistemului socio-
economic aberant. În acest fel ei se transformă într-o turmă ușor de controlat.
10. Cunoașterea oamenilor mai bine decât se cunosc ei înșiși, ceea ce permite aplicarea
strategiilor și mijloacelor de manipulare

În ultimii 50 de ani, progresul accelerat al științei a generat un decalaj tot mai mare între
cunoștințele publicului și cele deținute și folosite de „elite”. Datorită descoperirilor din
domeniile biologiei, neurobiologiei și psihologiei aplicate, „sistemul” s-a bucurat de o
înțelegere tot mai complexă a ființelor umane, atât din punct de vedere fizic cât și psihic.
Apelarea la toate cuceririle științei pentru a cunoaște punctele slabe din psihologia individului
și a mulțimilor, le-a permis sforarilor să dezvolte strategii și mijloace tot mai eficiente de
manipulare și control al populației.