8.4.

TEHNICA DE TONIFIERE Şl DE DISPERSIE

înţeparea unui punct de acupunctură este urmată de o serie de reacţii
„normalizatoare" asupra organelor interne. Clasic, acu punctura influenţează puţin
organele a căror funcţie este normală. Dimpotrivă, acţiunea va fi cu atît mai
puternică cu cît organul de corelaţie prezintă o tulburare mai accentuată. întrucît
există afec ţiuni prin exces şi afecţiuni prin insuficienţă, evident, tehnica tra tării
unora sau a altora trebuie să difere pentru a permite corec tarea excesului sau a
insuficienţei.
O dată stabilit diagnosticul de exces sau insuficienţă, alegerea punctelor se va
face de aşa manieră încît să permită reechili brarea energetică. Pentru a „tonifia" sau
r,dispersa" un meridian, influenţînd în mod corespunzător organul de corelaţie, vom
utiliza în.primul rînd punctele de tonifiere şi de dispersie ale meridiane lor
respective. Aceste puncte, oricum ar fi înţepate, vor avea efect de tonifiere pentru
punctele de tonifiere şi efect de dis persie pentru punctele de dispersie. Trebuie avut
în vedere faptul că putem tonifia un meridian insuficient, dispersînd meridianele în
exces, cu care se găseşte în raporturi energetice.
Majoritatea punctelor de acupunctură însă nu sînt nici puncte de tonifiere, nici
puncte de dispersie, ceea ce face ca modul lor de înţepare să aibă o importanţă
deosebită pentru obţinerea efec tului tonifiant sau dispersant, După Leueg (1973)
metodele prin care se pot obţine aceste efecte diferite sînt următoarele:
— viteza de introducere a acului în piele: pentru efectul tonifiant acul va fi
introdus lent, în 3 etape şi va fi scos brusc, iar după scoatere punctul va fi masat;
pentru efectul dispersant, acul va fi introdus brusc, într-o singură etapă, fiind scos
lent, în 3 etape? după scoaterea acului, orificiul creat va fi lăsat liber?
— sensul înţepăturii: dacă vîrful acului este introdus în sensul circulaţiei
energiei în meridian, se va obţine un efect tonifiant, în timp ce vîrful acului
introdus în sens opus circulaţiei de energie va declanşa un efect dispersant. De
asemenea, dacă se aleg mai multe puncte, ordinea înţepăturii lor va fi în sensul
circulaţiei energiei, pentru tonifiere şi în sens invers ei, pentru dispersie. Este necesar
să menţionăm însă că, după majoritatea autorilor în meridianele Inn acele se
introduc vertical?
— răsucirea acelor: pentru meridianele Yang ale membrelor superioare,
meridianele Inn ale membrelor inferioare şi pentru vasul de concepţie, răsucirea în
sensul invers acelor de cea sornic produce tonifiere, în timp ce răsucirea lor în
sensul acelor de ceasornic, dispersie. Pentru meridianele Inn ale membrelor
superioare, meridianele Yang ale membrelor inferioare şi pentru vasul guvernor,
răsucirea acelor în sensul invers acelor de cea sornic va produce dispersie, iar
răsucirea lor în sensul acelor de ceasornic, tonifiere;
— cînd este posibil, înţeparea punctelor unui meridian în timpul maximumului
său energetic va avea un efect dispersant? dimpotrivă, înţeparea lor în timpul
minimumului energetic va avea un efect tonifiant;
— înţeparea punctelor în timpul inspirului şi scoaterea acelor în expir are efect
dispersant? dimpotrivă, înţeparea punctelor în expir şi scoaterea acelor în inspir are
efect tonifiant.
Timpul de lăsare a acelor pe loc în vederea obţinerii unui efect tonifiant sau
dispersant este apreciat în mod diferit de Ia autor la autor. Niboyet recomandă 2— 4'
pentru dispersie şi 10f pentru tonifiere, în timp ce Voisin recomandă pentru
tonifiere 2— 3 iar pentru dispersie 5— 10'. După părerea noastră, în această privinţă nu
este posibilă o atitudine standard. De exemplu, un efect tonifiant poate fi obţinut
printr-o acţiune energică şi scurtă asupra motilităţii gastrice sau uterine în timp ce
asupra glandelor endocrine sau a funcţiilor de imunoapărare ale organismului acelasi
efect tonifiant va fi obţinut printr-o acţiune prelungită (10— 20'). Efectul dispersant
poate fi obţinut, de asemenea, fie prin utilizarea unui timp scurt (disper sie „scurtă", utilă
— de exem plu — în stimularea punctelor cheie ale vaselor „curioase") fie prin
utilizarea unui timp lung (dispersie „lungă", utilă — de exemplu — în caz fie
contracturi musculare). Mulţi autori sînt de părere că pentru dispersie este necesară o
profunzime mai mare şi o durată de lăsare a acelor mai lungă.
în alegerea timpului de lăsare a acelor pe loc, două aspecte trebuie avute în
vedere.
La indivizii slabi, nervoşi, pre cum şi la copii, acele trebuie ţinute mai puţin decît la
indivizii graşi, musculoşi sau vîrstnici. Pentru bolile acute, acele vor fi lăsate pe loc un
timp mai scurt, iar pentru cele cronice un timp mai lung.