De la placere la fericire: Tehnici de respiratie

Bhagwan Shree Rajneesh, personaj discutat şi discutabil, a scris:"Când

există anxietate, ejacularea se produce repede. Dar când nu există,
ejacularea poate fi întârziată ore întregi sau chiar mai multe zile, pentru
că nu este necesară. Când dragostea este profundă, cei doi parteneri pot să
se susţină energetic unul pe altul. Atunci ejacularea încetează complet şi
iubiţii se pot întâlni astfel timp de ani fără nici o ejaculare, deci fără risipă
de energie Ei se relaxează unul într-altul.corpurile se întâlnesc şi se
destind.

Mai devreme sau mai târziu, sexualitatea va înceta să se bazeze pe

excitaţie, cum este acum; ea va deveni o detentă, o profundă "cedare". Dar
aceasta nu se poate produce decât dacă vă veţi abandona energiei vitale
care rezidă în voi - puterii vieţii -. Atunci, şi numai atunci vă veţi putea
abandona iubitei sau iubitului dvs. Tantra afirmă că acest lucru se
produce: ea ne învaţă chiar mai mult, cum să îl realizăm" (The Book of
Secrets, pag. 398).

Aici Rajneesh are dreptate: anxietatea şi tensiunea sunt obstacole majore

în domeniul sexualităţii în general, pentru că ele sunt cauza ejaculărilor
precoce sau a impotenţei.

Pe lângă acestea, este sigur că anxietatea este cea care împiedică controlul
ejaculării, dar aceasta nu este de ajuns! În acest caz trebuie recurs la
procedeele tantrice însuşite; faptul că ele există şi că sunt transmise spre
învăţare şi altora dovedeşte necesitatea lor!

Înainte de a aborda acest subiect să-l cităm pe S.B. Dasgupta, în

"Introduction to Tantric Buddhism", pag. 142: "După adepţii lui Vajra-
yana şi Sahaja-yana, plăcerea pe care o procură ejacularea este cu mult
inferioară, în intensitate şi calitate, fericirii ce se poate atinge controlând
această materie (sperma), stopându-i fluxul descendent cu ajutorul
procedeelor yoghine subtile, şi imprimându-i o mişcare ascensională care
o face să urce la nivelul creştetului capului, pentru a se fixa aici. Fericirea
obţinută prin mobilizarea spermei se numeşte Mahasukha."(etimologie:
Maha=mare, măreţ, Sukha=fericire)

În spatele acestui text puţin sibilin, să vedem despre ce este vorba. Pentru
aceasta trebuie să ştim că, conform fiziologiei subtile yoghine şi tantrice,
energia vitală globală se diversifică în 5 tipuri de energii principale, adică
specializarea energiei vitale care administrează diverse funcţii organice.
În privinţa controlului ejaculării, ne vom opri la 2 tipuri de energie vitală
numite Prana Vayu şi Apana Vayu.

Prima, Prana Vayu este responsabilă cu absorbţia energiei şi a materiei, în

timp ce Apana Vayureprezintă energia excretorie. În total, în bugetul total
al corpului, dacă Prana se ocupă de intrări, Apana este responsabilă cu
ieşirile, iar sănătatea corpului uman rezultă din echilibrul şi armonia lor.
O lipsă de Prana înseamnă lipsă de vitalitate, dar, dacă Apana nu
evacuează tot ceea ce trebuie să iasă din corp, mai ales deşeurile rezultate
în urma metabolismului, corpul "se murdăreşte" şi sănătatea este
ameninţată. Energia excretorie este cea care evacuează fecalele, urina,
transpiraţia etc. În plus, Apana controlează şi naşterea şi ejacularea,
pentru că sperma iese din corp. În sfârşit, Apana acţionează către în jos,
către diversele porţi de ieşire.

Tehnica tantrică subtilă pentru inhibarea ejaculării este logica. Ea constă

în inversarea cursului energiei excretorii, cea care duce la ejaculare.
Aceasta face lumină celebrului text sibilin al lui Dasgupta: "Trebuie stocat
fluxul către în jos, către ieşire (Apana). Apoi trebuie dirijat înspre în sus,
spre creier." Este evident că nu sperma este cea care urcă spre creier ci
energia subtilă Apana, cea care controlează ejacularea. Acest lucru ne va
permite să adăugăm o armă anti-ejaculare foarte puternică: respiraţia.
Respiraţia ţine de resortul lui Apana: toxinele gazoase sunt la fel de nocive
ca şi urina, de exemplu. Ori, respiraţia este singura cu funcţie dublă: ea
depinde de Prana Vayu în timpul inspiraţiei şi de Apana Vayu în timpul
expiraţiei. Devine clar: pentru a acţiona asupra lui Apana, deci asupra
ejaculării, trebuie să stăpânim respiraţia (inspiraţia şi expiraţia), pentru
că energia vitală este unitară. În plus, respiraţiaeste puntea între viaţa
vegetativă, involuntară, deci inconştientă şi viaţa voluntară, conştientă.
La un om obişnuit, respiraţia este automată şi nu trebuie să se preocupe de
ea, dar, în orice moment (şi este suficient doar să vrei) poţi deveni
conştient de ea şi poţi acţiona asupra ei, deci poţi controla Prana şi Apana.
Aceasta permite, într-o mare măsură, să fie inhibată ejacularea. Cum?

Mai întâi, în timpul întregului act sexual, dar mai ales către punctul limită,
trebuie să rămâneţi foarte calm şi să vă concentraţi asupra a ceea ce trăiţi
alături de iubită dar fiind foarte conştient de respiraţie. În unirea
obişnuită, ritmul respiraţiei şi mişcările coitale se sincronizează în mod
spontan după cum urmează: împingere=respiraţie, retragere=inspiraţie.
Atâta timp cât "navigaţi" prin ape calme, departe de punctul limită,
această secvenţpă poate fi menţinută. Dar,

1. în apropierea punctului limită, trebuie să inversaţi acest ritm spontan în

timpul du-te-vino, adică expiraţie la fiecare retragere a penisului şi
inspiraţie la fiecare împingere.
2. sau, în timpul întregului contact trebuie să aveţi o respiraţie lentă,
profundă, raportând fiecare ispiraţie sau expiraţie lungă cu mai multe du-
te-vino succesive.

Aceste opţiuni pot să alterneze: respiraţii lente şi profunde încă de la

intrarea penisului şi în timpul întregului act până la apropierea punctului
limită când se inversează ritmul aşa cum am spus mai sus. Dacă cuplul
trebuie să se imobilizeze un timp pentru a evita ejacularea, se trece la
punctul 2 de mai sus. După "alerta" du-te-vino", se poate relua cu o
respiraţie profundă şi lentă. De fapt, fiecare cuplu trebuie să
experimenteze şi să înveţe să se cunoască reciproc.

Iată acum altă tehnică foarte eficace:

Inspiraţi pe nas, dar expiraţi pe gură. Astfel spus, impingere cu inspiraţie

parţială-retragere cu retenţia aerului - din nou impingere cu inspiraţie
parţială - din nou retragere cu retenţia aerului şi tot aşa până când
plămânii sunt umpluţi (de la 5 la 9 cicluri). Când plămânii sunt plini, după
o scurtă reţinere şi pe un recul al penisului, expiraţi dintr-o dată pe gură
tot aerul cu un sunet: "HA", totul ritmat pe du-te-vino. Citind, totul pare
complicat dar când ajungem la punctul limită, în care cea mai mică
mişcare poate declanşa ejacularea, fără să vă mişcaţi, respiraţi lent şi
profund, imaginaţi-va că vă reţineţi urina sau chiar o reaspiraţi, ce în
exemplificarea lui Dalai-Lama.
Respiraţia trebuie să fie profundă încât să aveţi impresia că trimiteţi aerul
până la baza abdomenului. În acelaşi timp, aveţi grijă la relaxarea chingii
abdominale şi a feselor pentru că dacă la punctul limită vom bloca
respiraţia strângând fesele şi întărind chinga abdominală - ca în cazul
obişnuit - vom risca ejacularea. Tantra spune: "Cel care controlează
mentalul, controlează respiraţia şi sperma".

Aceasta este adevărat dar bărbatul nu este singur iar femeia are şi ea un
rol în acest joc amoros. O femeie experimentată ştie şi simte când bărbatul
se găseşte la punctul limită şi îl ajută nemişcând deloc şi concentrându-şi
toată atenţia la jocul amoros. De fapt, de femeie depind multe căci bărbaţii
pot să rezite la "asaltul" unei femei pasionale care îi vrea sperma. Este
adevărat, la început unirea amoroasă va părea mai puţin satisfăcătoare
dar, curând, cuplul va descoperi că a câştigat pe toate planurile. Doar o
femeie care are şansa de a face dragoste cu un bărbat tantric, care
stăpâneşte toate tehnicile la perfecţie, poate să se abandoneze fără
restricţii şi fără a-i provoca o ejaculare intempestivă.

Totodată, maituna tantrică nu ne condamnă la imobilitate totală; trebuie

să ţinem cont de muşchii care intră în joc în timpul mişcărilor coitale. Ca şi
pentru respiraţie, trebuie decondiţionat jocul muscular reflex al actului,
deci mai întâi trebuie cunoscut. Pentru aceasta, în timpul actului amoros şi
mai ales la punctul limită, bărbatul va observa care muşchi participă la
jocul instinctiv şi ritmat la bazinului. Se poate observa şi în timpul unei
ejaculări accidentale.

El va simţi muşchii lombari responsabili de zona rinichilor, ca şi fesierii şi

centura abdominală acţionând şi crispându-se în faza ultimă obişnuită la
bărbatul non-tantric.

Dacă nu vrea să derapeze, el va trebuie să se relaxeze, să înlăture toate

mişcările sacadate, spastice, nearmonioase, du-te-vino trebuind să rezulte
dintr-o mişcare ondulatorie suplă a întregii coloane vertebrale şi nu
trebuie făcută cu mişcări de şale (din zona rinichilor). Ne controlăm mai
bine când relaxăm muşchii reflex ai ejaculării. Din contră, trebuie să
strângem cât mai bine inelul muscular de la baza penisului care intensifică
erecţia. Cu cât este mai strâns, cu atât mai puţin riscăm ejacularea, cu
excepţia ultimei secunde, acest tăiş al briciului, când trebuie să-l relaxăm
şi pe el.

Tot în legătură cu mişcările, la început Tao propune "3 mişcări

superficiale, 1 profundă", set de 81 de mişcări (pentru tao-işti, 81 este
numărul perfect: este pătratul lui 9 care este pătratul lui 3, numărul
perfect). Progresând, trecem la 9 mişcări superficiale, 1 profundă. La
punctul limită, dacă bărbatul taoist se teme de ejaculare, el retrage
penisul, nelăsând decât glandul angajat. După 20-30 secunde de
nemişcare, el le va putea relua. La punctul limită, bărbatul îşi blochează
suflul cu plămânii plini, îşi ridică diafragma deschizând toracele şi
contractă partea de jos a abdomenului. Pentru Tao, bărbatul nu trebuie să
ejaculeze înaintea celor 5000 de mişcări.

Jolan Chang, în cartea "Tao-arta iubirii" precizează că, cu timpul,

retragerea penisului devine din ce în ce mai puţin necesară şi că vom sfârşi
prin a recurge la acest procedeu foarte rar. În China antică, chiar înainte
de ejaculare, se presa puternic cu indexul şi degetul mare al mâinii stângi,
timp de 3-4 secunde, zona dintre scrot şi anus (bulb), totul pe inspiraţie
profundă. Acest procedeu poate împiedica ejacularea dar, dacă ea totuşi
are loc, sperma nu părăseşte penisul, ea este refulată către interior. Unde?

Fiziologic, ea nu poate să ajungă decât în vezică şi va fi eliminată în timpul

primei micţiuni pentru că nu se poate întoarce de unde a venit, adică din
prostată!

Spre deosebire de bărbatul taoist, bărbatul tantric când nu-şi poate inhiba
ejacularea, acceptă ca ea să se producă în vagin. Singurul lucru pe care îl
regretă este întreruperea amorului înaintea termenului şi faptul că s-a
produs o micşorare a dorinţei un timp mai mult sau mai puţin scurt.

Tantra - le culte de la Feminite, autor Andre Van Lysebeth, Ed.

Flammarion, ed.I, 198