Modalități inițiatice simple de trezire și amplificare a stărilor de fericire spirituală

Transfigurarea întregii realități

Dacă fericirea spirituală se află, în esenţă, pretutindeni, dacă ea este substratul real a tot ceea ce există, cum
se face că foarte puţine fiinţe umane o percep cu adevărat? Răspunsul inițiatic la această întrebare este că fericirea
spirituală nu este, cel mai adesea, evidentă simțurilor noastre. Este necesar să participăm conştient la perceperea ei,
să ne focalizăm întreaga putere de conştientizare acolo. În această direcţie, practica transfigurării conştiente a tot ce
trăim ne oferă o cheie fundamentală.
Foarte simplu spus, această modalitate implică să transfigurăm, în măsura posibilităţilor noastre actuale
absolut totul, să privim totul ca pe un miracol. Nu este vorba de a ne imagina, ci de a deveni conștienți. A
transfigura nu înseamnă a ne imagina ceea ce nu există, ci a ne deschide inimile pentru a putea astfel să percepem
ceea ce deja există, dar nu poate fi perceput decât dacă suntem atenţi. O asemenea viziune transfiguratoare ne va
face să realizăm gradat misterul, măreția, miracolul existenţei, adevărul spiritual al întregii realități, fericirea
spirituală ce este infuzată, impregnată în tot ce există.

Expansiunea fericirii spirituale

Această tehnică se va realiza în felul următor: ori de câte ori conştientizăm o stare de fericire, chiar dacă nu
este neapărat foarte intensă (şi indiferent de cauza interioară sau exterioară care, credem noi, a produs-o) o vom
„invita” să ne cuprindă întreaga fiinţă şi întreaga conştiinţă. Altfel spus, ne vom focaliza cât mai deplin asupra ei,
urmărind să conştientizăm şi substratul sau rezervorul nesfârşit din care ea a apărut.
În momentul în care începem să percepem acest substrat al stării noastre particulare de fericire, ne vom
vizualiza fericirea ca un balon de lumină, pe care îl vom expansiona apoi din ce în ce mai mult. De exemplu, putem
realiza această tehnică atunci când ne simţim foarte împliniţi şi fericiţi în iubire. Atunci ne va fi deosebit de uşor să
o practicăm. Vom continua să ne expansionăm în felul acesta atât starea de fericire (acel balon de lumină), cât şi
conştiinţa, care ne va fi atunci identificată cu această sferă luminoasă extensibilă, nesfârșit expansionabilă, ce va
cuprinde gradat totul, întregul Univers.

„Contaminarea” cu fericire

O tehnică foarte atrăgătoare și simplă pe care o vom putea practica atunci când intrăm în contact cu alte
fiinţe umane este „fericirea contagioasă”. Ea implică să proiectăm conştient o stare de fericire către cei cu care
venim în contact, dar fără să le spunem aceasta. Evident, condiţia prealabilă este ca mai întâi să simțim noi înşine o
stare cât mai intensă de fericire. Nu putem realiza această tehnică dacă nu suntem cu adevărat fericiți (ar fi cu totul
ridicol să ne menţinem trişti şi supărați, dar să ne închipuim că emanăm fericire). Aşadar, aflându-ne deja într-o
stare de fericire, de fiecare dată când vom interacționa cu cineva (chiar și cu ocazia unui simplu salut, a unei scurte
conversații, a unei întâlniri de grup etc.), vom vizualiza lăuntric (fără să fie neapărat necesar ca pentru aceasta să
ținem ochii închiși) cum le transmitem, le dăruim și acelor persoane starea noastră de fericire.

„Mii de lumânări pot fi aprinse de la flacăra uneia singure fără ca lumina acesteia să se stingă ori să
scadă. La fel, fericirea nu dispare şi nu scade prin împărtăşirea ei.” – Buddha

Nu este absolut deloc cazul să ne temem că ne vom pierde starea de fericire dăruind-o și altora. Dimpotrivă,
vom realiza faptul că nu dăruim de fapt de la noi, ci Dumnezeu dăruiește prin noi, şi ne vom bucura astfel și noi de
mai multă fericire prin însăşi actul dăruirii. Spre exemplu, ne putem gândi, în glumă, că răspândim „virusul”
fericirii, cu care îi contaminăm pe toți cei cu care interacționăm. După aceasta, vom fi atenți să observăm ce efecte
apar la ceilalți, să vedem dacă acest ,,virus” al fericirii s-a propagat şi la ei.
Ca efect imediat, vom remarca de cele mai multe ori că oamenii sunt foarte sensibili, receptivi şi chiar
recunoscători la stările de fericire, ei lăsându-se cu ușurinţă ,,contaminați” astfel şi devenind imediat mai zâmbitori,
mai veseli, mai luminoși.
În ciuda simplităţii ei aparente, aceasta este o tehnică foarte specială, pentru că ea implică de fapt din
partea noastră (atunci când o realizăm într-un mod adecvat) o focalizare simultană a atenţiei: asupra stării de
fericire din noi înşine şi asupra proiecţiei acestei fericiri în ceilalți. Această dublă focalizare simultană implică
inerent trezirea supramentalului, iar de la acest nivel, starea noastră de rezonanță cu energia fericirii spirituale va fi
tot mai amplă. Ca urmare, vom fi tot mai capabili să o transmitem celorlalţi. Şi, chiar dacă această „contaminare”
are de obicei un caracter temporar, darul nostru detaşat, altruist, va conta imens pentru mulți oameni.
Absența judecăţilor critice

O modalitate foarte simplă de transformare şi alchimizare interioară poate fi efectuată de oricine, fie şi ca
un experiment, pe durata unei zile, fiind recomandată reluarea ei periodică (de exemplu, săptămânal). Ea nu
implică o retragere, sau o activitate anume, doar abținerea totală, timp de o zi, de la a manifesta orice judecăţi
critice (în special cele răuvoitoare) la adresa celorlalți. Pentru yoghinii cu adevărat avansați, această practică este
complet naturală. Dar oricine poate cultiva o stare de puritate interioară în care va face loc fericirii spirituale în
viața sa, datorită îndepărtării unuia dintre obstacolele ei majore: criticismul exacerbat.
Pentru aceasta, vom alege să ne gândim la o persoană faţă de care simțim că avem cele mai multe critici şi
nemulțumiri. De exemplu, cineva cu care interacționăm foarte des și față de care avem o mulțime de critici şi de
reproșuri, sau lansăm adeseori (fie în gând, fie în discuțiile cu cei apropiați) tot felul de remarci critice, sau chiar
bârfe.
Practica propriu-zisă constă pur și simplu în a ne abține ferm şi total de la așa ceva, în a nu mai admite,
tolera şi urmări gândurile criticiste cu care suntem deja obişnuiţi la adresa acelei persoane. Ne gândim deci cu bună
ştiinţă, frecvent, la persoana respectivă, în ziua aleasă pentru practică, dar refuzăm ferm, de fiecare dată, să ne mai
complacem în judecăţi critice față de ea. La început, însă, aceste gânduri critice şi reproşuri acide vor apărea
aproape mereu, din cauza obişnuinţei. Le vom observa cu luciditate, dar nu le vom permite să se cristalizeze în
conştiinţa noastră prin reluarea lor, prin analizarea lor sau prin comentarea lor în fel și chip. Nu vom face decât să
conştientizăm cât mai precis unde anume, la nivelul trupului nostru, apare o anumită tensiune musculară specifică
din cauza lor.
Dacă vom avea curiozitatea să realizăm măcar o singură dată această tehnică, vom înțelege că, renunţând la
judecățile critice, răuvoitoare, ne oferim de fapt nouă înşine un imens cadou: revelația faptului că toate acestea sunt
legate mai mult de noi înşine decât de cealaltă persoană! Această înţelegere importantă ne va permite apoi să
acţionăm eficient şi decisiv în sensul alchimizării lor (inclusiv a celor mai profunde sau mai ascunse frici şi
ataşamente din noi înşine). În această direcţie, să nu pierdem din vedere faptul că nimeni nu a atins vreodată starea
de realizare spirituală menţinându-se într-un criticism exacerbat. Aceste aspecte sunt total incompatibile.

Expansiunea fericirii spirituale pe toți centrii subtili de forţă (chakra)

O tehnică yoga aparte şi, în acelaşi timp, foarte eficientă pentru a trezi și amplifica stările de fericire
spirituală este expansiunea stării de fericire spirituală la nivelul tuturor centrilor subtili de forţă (chakra-ele, în
limba sanscrită). Pentru aceasta, vom proceda în felul următor. Atunci când trăim o stare de fericire spirituală, vom
urmări mai întâi să conştientizăm cât mai clar unde anume (la nivelul cărui centru de fortă, chakra) această fericire
se manifestă preponderent (chiar dacă ea poate include uneori mai multe chakra-e, va prezenta totuşi o anumită
predominanță).
După ce am identificat această predominanță (sau, metaforic spus, ,,nota dominantă” a stării noastre de
fericire spirituală), ne vom focaliza la nivelul chakra-ei respective, urmărind să conştientizăm acolo, cât mai bine,
acea stare de fericire (ce este corelată cu chakra respectivă) și apoi o vom proiecta, rând pe rând, de jos în sus, pe
toate celelalte chakra-e.
De exemplu, dacă datorită unei stări euforice de iubire simțim o fericire profundă la nivelul centrului subtil
al inimii (anahata chakra), după ce o identificăm ca atare şi ne centrăm mai întâi în anahata chakra (zona din
mijlocul pieptului, în plan subtil), ne vom proiecta, rând pe rând, mai întâi în muladhara chakra (zona perineului),
expansionându-ne și acolo starea de fericire, apoi în svadhisthana chakra (zona organelor sexuale), apoi în
manipura chakra (zona de sub ombilic), apoi (deoarece pe anahata chakra simțim deja o intensă stare de fericire)
trecem direct la vishuddha chakra (zona gâtului), apoi ajna chakra (zona din mijlocul frunții) şi, în final, sahasrara
(deasupra creștetului).
În finalul acestei tehnici, vom experimenta starea de fericire spirituală pe toate chakra-ele simultan, ca si
cum ar exista o coloană de lumină şi de fericire spirituală care pornește din muladhara chakra și ajunge în
sahasrara, după care vom încheia cu o stare cât mai exemplară de dăruire, la nivelul tuturor centrilor noștri de
forţă, către Dumnezeu.
Respiraţia iubirii nesfârşite

Ultima tehnică pe care o prezentăm aici este o meditație din tradiția tibetană Vajrayana, în care elementul
de bază este asocierea respirației cu o anumită atitudine interioară. Ea implică să proiectăm într-un anumit mod
starea de fericire spirituală (ce va fi corelată cu o iubire necondiționată şi cu o bunătate nesfârşită) fie asupra
propriei noastre fiinţe, fie asupra unei alte fiinţe, fie asupra unui grup de fiinţe umane, fie asupra tuturor ființelor și
entităților din Univers.

Prima etapă a tehnicii va fi întotdeauna (atât pentru realizarea ei asupra noastră înşine, cât şi asupra unei
alte persoane, sau grup etc.) centrarea în inimă.
Numai după ce simțim că suntem într-un mod profund și stabil centrați în inima noastră spirituală, vom
merge mai departe. După aceasta, în funcție de ceea ce urmărim de fapt, putem alege una dintre următoarele
variante de practică:

1. Proiectarea fericirii spirituale, a iubirii necondiționate şi a bunătăţii nesfârşite asupra noastră înșine.Cu
fiecare inspirație, ne aprofundăm și mai mult centrarea în inimă ca și cum, inspirând, ne scufundăm, ne resorbim și
mai mult în misterul și extazul inimii noastre spirituale. Apoi, cu fiecare expiraţie, vom conștientiza cum, din esenţa
inimii noastre (unde există, în eternitate, starea ideală şi absolută de beatitudine spirituală, ananda) proiectăm
această fericire nesfârșită, împreună cu o iubire necondiționată şi cu o bunătate nesfârşită, asupra întregii noastre
făpturi, exact aşa cum suntem acum inclusiv cu neajunsurile, problemele pe care le mai avem, cu condiționările în
care încă mai trăim. Vom repeta apoi, mereu şi mereu, acest ciclu: inspirație și resorbție în inimă, în sursa esențială
a beatitudinii şi a iubirii, expiraţie şi proiectare a acestor comori dumnezeieşti asupra întregii noastre ființe.

2. Proiectarea fericirii spirituale, a iubirii necondiționate şi a bunătății nesfârşite asupra unei alte fiinţe
umane, asupra unui grup de oameni, ori asupra tuturor ființelor. Mai întâi, ne vom gândi la (sau vom vizualiza)
persoana, grupul respectiv, comunitatea, toate fiinţele etc. și după aceasta vom proceda exact ca în cazul realizării
tehnicii pentru propria noastră persoană: fiecare inspirație va însemna o nouă resorbție în rezervele fără sfârşit de
beatitudine, iubire şi bunătate din inima noastră, fiecare expirație va însemna proiectarea tuturor acestor comori
spirituale asupra persoanei sau persoanelor la care ne-am gândit sau pe care le-am vizualizat.

Mai ales atunci când vrem să ajutăm o persoană anume și nu un grup foarte mare de oameni, ne va fi de
mare ajutor în practică includerea imaginii acelei persoane în procesul inspirației. Astfel, atunci când ne resorbim
în inima noastră spirituală resorbim (şi unificăm), totodată, imaginea acelei persoane în inima noastră. Continuăm
în felul acesta câteva minute, până când începem să simţim o stare amplă, copleşitoare, de transfigurare şi de
veritabilă ,,inundare” cu fericirea spirituală, ananda.
 Toate aceste tehnici şi metode inițiatice simple pe care le-am prezentat (și care au fost extrase din mai
multe tradiții spirituale autentice) ne pot ajuta imens să ne dezvoltăm capacitatea inerentă de a trăi și de a
manifesta fericire spirituală în fiecare moment, în fiecare situație. Vom înțelege astfel că starea de fericire spirituală
este de fapt o relație, o legătură vie, activă, între noi şi Dumnezeu, o energie esenţială care ne unifică plenar cu
Dumnezeu, cu toate celelalte ființe și cu întregul Univers. Este o stare trăită plenar de uniune şi comuniune (yoga,
în limba sanscrită). Cu fiecare clipă de fericire spirituală, intrăm în comuniune cu Dumnezeu, chiar în „miezul”
vieţii cotidiene.
În definitiv, ce anume ne împiedică să trăim chiar acum o fericire spirituală nesfârşită? Doar noi înşine sau,
mai precis, obişnuinţele mentale şi comportamentale, reacţiile stereotipe, condiționate pe care egoul nostru le-a
edificat de-a lungul timpului. Din cauza acestor obişnuinţe şi automatisme, am căpătat şi obiceiul de a ne banaliza
realitatea în care trăim, de a nu-i mai acorda importanță.
Fericirea spirituală poate face însă veritabile minuni în direcția trezirii spirituale. Ea este incomparabil mai
mult decât o simplă stare de bine. Ea ne oferă – în măsura în care o lăsăm să se exprime liber în universul nostru
lăuntric – revelarea completă a naturii noastre esenţiale (Sinele dumnezeiesc și nemuritor, Atman). De-a lungul
acestui proces de revelare a Sinelui, prin intermediul energiilor sublime ale Atributului fericirii dumnezeieşti, vom
cunoaște, printr-o experiență directă, nemijlocită, toate aspectele, caracteristicile şi fenomenele pe care le-am
prezentat anterior.
Chiar dacă ne mai putem confrunta din când în când cu unele gânduri și emoții nefaste, le vom recunoaște
imediat, la etape din ce în ce mai timpurii ale genezei lor, prin aceasta ele fiind complet alchimizate și transformate
datorită energiei binefăcătoare formidabile a fericirii spirituale. Iar în etapele avansate ale practicii fericirii
spirituale, acest proces va decurge aproape de la sine. În felul acesta, într-un timp relativ scurt, modul în care
percepem realitatea înconjurătoare și în care interacționăm cu ea se va transforma radical, datorită unei capacități
mult sporite de a transfigura şi de a percepe frumosul, binele, adevărul, iubirea. Vom percepe în jurul nostru o lume
mirifică, plină de frumusețe, un adevărat paradis. De exemplu, simpla contemplare a unei flori sau audierea unei
muzici inspirate pot să ne genereze o stare de extaz (samadhi). Inima noastră va fi mereu plină de iubire,
compasiune și puritate şi, drept rezultat, ne va fi tot mai uşor să percepem binele din celelalte fiinţe umane. Natura
ultimă, esenţială, a fiecărei fiinţe şi a întregului Univers este beatitudinea dumnezeiască (ananda), care este
inseparabil, perfect unită cu conştiinţa dumnezeiască (cit). Diferențele, ca nivel de conştiinţă, care există între
oameni, sunt date de gradul în care ei conştientizează această natură fundamentală.
Calea excepțională a fericirii spirituale nu implică niciodată obligativitatea retragerii din lume sau
respingerea ei. Dimpotrivă, putem să aducem pretutindeni acolo unde ne aflăm (printre colegii noştri, în familiile
noastre, în relaţiile noastre, tuturor celor pe care îi cunoaștem) fericire, iubire, lumină spirituală, înţelepciune,
adevăr. Devenim capabili să conştientizăm chiar și în responsabilitățile noastre tot atâtea oportunități către
transcenderea oricăror condiționări, către revelarea deplină a Sinelui, către uniunea cu Dumnezeu. Realizăm gradat
că fericirea spirituală se află pretutindeni și că a o descoperi pretutindeni înseamnă a cunoaşte totul, a fuziona într-
un mod sublim cu tot ce există, iar a trăi permanent într-o stare de beatitudine dumnezeiască este echivalent cu
eliberarea spirituală și cu revelarea misterelor Dumnezeirii în inima noastră.
Este important să avem în vedere că fiecare dintre noi avem o cale unică de a atinge această realizare,
pentru că fiecare dintre noi suntem absolut unici şi avem o menire spirituală unică. Accesul tot mai profund la
starea de fericire spirituală ne va ajuta să ne recunoaştem cu claritate menirea spirituală, să ne umplem viața de
sens şi apoi să ne realizăm într-un mod exemplar menirea sau rostul nostru spiritual din această viață.
Identificarea obişnuită cu egoul va dispărea complet de-a lungul acestei minunate călătorii spirituale având
ca vehicul energia fericirii dumnezeieşti (sau Atributul dumnezeiesc al fericirii) și vom ajunge să trăim de la nivelul
Sinelui nemuritor, Atman. Vom fi astfel capabili să manifestăm bucurie, frumuseţe, fericire, iubire, adevăr,
înțelepciune, pretutindeni în jurul nostru. Această realizare încununează calea fericirii spirituale, ea fiind încă un
dar minunat care ne este oferit de Atributul dumnezeiesc al fericirii sau al beatitudinii (ananda).

„Merită oricând să fim fericiți, chiar şi numai pentru a le oferi celorlalți un exemplu minunat.” – Jacques Prévert

Fragment din cartea Fericirea spirituală: calea inițiatică de la fericirea (sau nefericirea)
personală la beatitudine, autor Nicolae Catrina, carte apărută la Editura Anima Animus