Sunteți pe pagina 1din 5

Pentru a putea realiza o comparare cat mai obiectiva a principiilor

behaviorismului expuse de Watson cu cele ale structuralismului, functionalismului


si psihanalizei este necesara este importanta, in primul rand, intelegerea acestor
paradigme din psihologie.

Structuralistii se preocupa de identificarea elementelor experientei, de


descoperirea modalitatilor lor de combinare si a factorilor care influentează
combinarea acestor elemente.

Structuralismul il are ca reprezentant pe Wilhelm Wundt care a fost


psiholog fiziolog şi filozof german, intemeietor al psihologiei ca stiinta autonoma,
fondator al primului laborator de psihologie experimentala si primul care a utilizat
metoda experimentala a introspectiei. Aceasta era considerata a fi un mod obiectiv
si analitic de a studia elementele constiintei.

Edward B. Titchener, elev al lui Wundt, considera ca sarcina psihologiei era


aceea de a descompune structurile psihice complexe în elementele lor componente
şi de a le studia pe fiecare după anumite criterii (natura, continutul, calitatea,
intensitatea, durata lor etc). Titchener credea ca psihologia nu trebuie sa-si
formuleze scopuri practice, singurul ei scop fiind doar acela al unei mai bune
cunoasteri a constiintei prin introspectie. Aceasta pozitie era indreptata impotriva a
ceea ce el a numit functionalism.

Ca si psihologia introspectionista, conceptia si metodele psihanalitice se


ocupă de viata psihica interioara. Spre deosebire insa de prima, psihanaliza nu se
centrează pe natura si functiile constiintei, nu se limitează la palierul constient al
psihicului, ci se focalizeaza mai ales asupra celui inconstient, deci realizeaza o
extindere a ariei de investigatie fata de structuralism.
In conceptia freudiana aparatul psihic este organizat nivelar si are o
dinamica specifica.

Intr-o prima etapa Freud identifica nivelele constient, preconstient si


inconstient ale psihicului iar in cea de-a doua etapa instantele acestuia (Sine, Eu,
Supraeu). Un rol important in viata individului il joacă dinamica acestor
componente.

S.Freud considera ca, controlul primar al comportamentului nu se facea prin


ratiune si procese constiente, ci prin impulsuri si tendinte ascunse in inconstient.
Aici se poate observa un punct major de divergenta intre abordarea psihanalitica si
cea behaviorista, prin prisma faptului ca o contributie adusă de behaviorism
dezvoltarii psihologiei ca stiinta a fost demonstrarea ca o parte a comporatmentului
uman este determinat de stimuli exteriori si de experienta anterioara a subiectilor,
focalizandu-se pe fapte observabile, constiente, dintre care este exclusă experienţa
subiectiva.

Functionalismul, a fost o orientare psihologica practicata in istorie


concomitent cu structuralismul. Fondatorul functionalismul a fost William James
considerat si drept cel mai mare psiholog american. El respinge idea ca procesele
constiente ar avea o structură fixa, permanenta si ca experienta constienta este in
continua schimbare.

Chiar daca par orientari total divergente (cea structuralista fiind abstracta
abstracta si teoretica iar cea functionalista fiind concreta si practica),
structuralismul si functionalismul au un punct convergent: conceptia si metoda
introspectionista.
In ciuda acestei asemanari, functionalistii nu se limitează la introspectie ci
recurg mai ales la experimente si se arata interesati de aplicarea rezultatelor
acestora la rezolvarea unor probleme practice.

Behaviorismul reprezinta insa momentul in care psihologia se orienteaza si


spre altceva decat studiul starilor de constiinta.

Watson, considerat principalul teoretician al behaviorismului, s-a opus cu


vehementa introspectionismului lui Wilhelm Wundt, sau structuralismului, cum
avea el sa fie numit de catre E.B.Titchener.

Format ca psiholog funcţionalist, fiind interesat de scopul si functiile


comportamentului uman Watson constata ca in psihologie nu exista nici o
modalitate de a observa obiectiv manifestarile psihice constiente. Astfel, subliniază
necesitatea dezvoltarii unei psihologii stiintifice experimentale obiective, care sa
elimine metodele subiective (introspectia) si sa se bazeze doar pe ceea ce poate fi
observat si inregistrat obiectiv.

Desi Watson a fost de acord cu atentia functionalistilor asupra


importantei invataturii, a sugerat insa ca psihologia se refera la invatarea unor
raspunsuri masurabile la stimulii mediului si a luat experimentele de laborator
facute de I.P. Pavlov in Rusia ca model.

În definiţia lui Watson comportamentul este un “ansamblu de reactii obiectiv


observabile pe care un organism echipat cu sistem nervos le execută ca raspuns la
stimularile mediului obiectiv observabile”, deci orice comportament poate fi
descris in termeni de „stimuli si raspunsuri” sau de „excitatie si reactie”
Astfel, viata psihica ajunge sa fie redusă la 3 categorii de comportamente:
viscerale (cele prin care sunt exteriorizate emotiile); motorii (cele prin care se
realizează marile miscari) si laringeale (cele care exprimă limbajul)

In conceptia lui Watson, emotiile sunt comportamente, fiind de parere


ca vechii psihologi ai scolilor structuraliste si psihanalitice au incercat sa
studieze ceva ce era prea vag si subiectiv pentru a fi un subiect adevarat pentr-o
cercetare stiintifica. Asa cum am precizat anterior, el a acordat o foarte mare
importanta lucrarilor lui Pavlov sustinand astfel ca este necesar ca obiectul
psihologiei sa se concentreze asupra unui fapt definit, care sa poata fi observat in
mod direct de catre toti investigatorii interesat. Astfel,in viziunea sa, studiul
adevarat al psihologei ar fi trebuit sa se ocupe de comportament si nu de
procesele de constiinta sau de instantele psihice asa cum o facea abordarea
psihanalitica, deoarece acestea, chiar dacă există, nu pot fi studiate ştiinţific.

Metodele utilizate de behavioristi sunt observatia sistematica si


experimentul. Astfel, sunt colectate observatii care sunt sistematizate si tratate
logic si matematic. Observatia la care recurg behavioristii este una stiintifica,
sistematica, programatic diferita de cea obişnuita. In observatia stiintifica se
porneste de la determinarea experimentala a situatiei exacte care va provoca reactia
ce urmează a fi observata.

Abordarea comportamentului in sine, fara semnificatia pe care o are in


realitate, fara rolul de expresie a unor structuri mentale, asa cum le gasim descrise
de scoala psihanalitica, configurează unele dintre cele mai importante limite ale
behaviorismului.

Behavioristii accentueaza rolul mediului inconjurator in formarea naturii


umane si acorda un rol minor trasaturilor. Promoveaza actiunea (randamentul,
performanta) si blocheaza meditatia, introspectia si din dorinta de a fi o stiinta
exacta, obiectiva devine o psihologie rigidă

In concluzie, se poate considera ca cele mai importante critici aduse


behaviorismului se refera la ignorarea unor aspecte inobservabie dar importante ale
comportamentului uman (emotii, constiinta, motivatie, procese inconstiente) si
discreditarea proceselor psihice care nu pot fi studiate experimental (sentiment,
vointa, motivatie).

Aproape fiecare orientare, dar cu precadere behaviorismul si psihanaliza, si-


au dezvoltat, cu timpul, forme noi, care incearca sa depaseasca limitele variantelor
initiale. La ora actuala exista nu numai behaviorism, ci şi neobehaviorism, nu
numai freudism, ci şi neofreudism.

Desi toate abordarile sunt partiale, limitate, fiecare dintre ele se pretinde a fi
generala totalitara; desi realitatea pe care o studiaza este atat de complexa si
diversa, ele o reduc la un singur model explicativ, ingustand astfel enorm de mult
obiectul de studiu al psihologiei.