UNIVERSITATEA „DANUBIUS” DIN GALAŢI

DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FRECVENŢĂ REDUSĂ

FACULTATEA DE COMUNICĂRII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE

INTRODUCERE ÎN RELAŢII PUBLICE

Curs ID

DANIELA POPA

Editura Universitară Danubius, Galaţi

2015

Introducere în relaţii publice 1

 © Toate drepturile pentru această lucrare sunt rezervate autorilor. Reproducerea ei
integrală sau fragmentară este interzisă.

Editura Universitară „Danubius” este recunoscută de

Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice
din Învăţământul Superior (cod 111/2006)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

POPA, DANIELA
Introducere în relaţii publice / Daniela Popa. - Galaţi : Editura Universitară
Danubius, 2015
Bibliogr.
ISBN 978-606-533-345-1

659.4

Tipografia Zigotto Galaţi

Tel.: 0236.477171

Introducere în relaţii publice 2

CUPRINS
1. RELAȚIILE PUBLICE – NOȚIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Domeniul relațiilor publice și definirea acestuia ..........................................................8

1.2. Activitățile și componentele relațiilor publice - Confuzii cu alte domenii ....................9
1.3. Dezvoltarea relațiilor publice – scurt istoric...............................................................13
Rezumat...........................................................................................................................17
Teste de autoevaluare .......................................................................................................18
Lucrare de verificare ........................................................................................................19
Bibliografie minimală ......................................................................................................19

2. PROFESIONALISMUL ÎN RELAȚIILE PUBLICE

2.1. Specialistul în relații publice ..................................................................................... 21
2.2. Etica în relațiile publice ............................................................................................. 22
2.3. Controverse profesionale ........................................................................................... 28
2.4. Relațiile cu mass-media............................................................................................. 29
Rezumat........................................................................................................................... 30
Teste de autoevaluare ....................................................................................................... 31
Lucrare de verificare ........................................................................................................ 31
Bibliografie minimală ...................................................................................................... 32

Introducere în relaţii publice 3

 3. ELEMENTE SPECIFICE ȘI PRACTICA RELAŢIILOR PUBLICE
3.1. Organizația și relațiile interne .................................................................................... 34
3.2. Organizarea și funcționarea relaţiilor publice............................................................. 35
3.3. Publicurile organizației.............................................................................................. 40
Rezumat........................................................................................................................... 44
Teste de autoevaluare ....................................................................................................... 45
Lucrare de verificare ........................................................................................................ 46
Bibliografie minimală ...................................................................................................... 46

4. CAMPANIILE DE RELAŢII PUBLICE

4.1. Obiectivele campaniei de relații publice .................................................................... 48
4.2. Tipologii ale campaniilor de relații publice................................................................ 53
4.3. Elemente esenţiale ale unei campanii de relații publice .............................................. 53
Rezumat........................................................................................................................... 58
Teste de autoevaluare ....................................................................................................... 59
Lucrare de verificare ........................................................................................................ 60
Bibliografie minimală ...................................................................................................... 60

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie (de elaborare a cursului)

Introducere în relaţii publice 4

INTRODUCERE
Modulul intitulat Introducere în relaţii publice se studiază în anul I şi vizează
dobândirea de competenţe în domeniul relaţiilor publice.
Finalitatea cursului este una care vizează familiarizarea ta cu domeniul
disciplinei, reluat prin alte cursuri în anii următori, în ideea dobândirii de
competenţe (cunoştinţe, priceperi, deprinderi) care să te ajute să elaborezi
strategii specifice şi să îţi sporeşti sansele de angajare în cariera de piarist.

Obiectivele cadru pe care ţi le propun sunt următoarele:

• înţelegerea terminologiei specifice relaţiilor publice;
• cunoaşterea elementelor esenţiale ale relaţiilor publice: organizaţie,
publicuri, modele de comunicare;
• înţelegerea diferenţelor dintre relaţiile publice şi domeniile conexe
(marketing, publicitate, strângere de fonduri, lobby);
• investigarea şi interpretarea diferitelor campanii de PR din România;
• conceperea unei campanii de PR pentru o organizaţie.

Conţinutul este structurat în următoarele unităţi de învăţare:

- Relațiile publice – noțiuni introductive;
- Profesionalismul în relațiile publice;
- Elemente specifice și practica relaţiilor publice;
- Campaniile de relaţii publice.
In prima unitate de învăţare intitulată Relațiile publice – noțiuni introductive
vei regăsi operaţionalizarea următoarelor obiective specifice care îţi vor
permite să conştientizezi interdisciplinaritatea relaţiilor publice:
să identifici funcţiile relaţiilor publice în organizaţia unde lucrezi;
-
să aplici cadrul teoretic clasic al unor cazuri celebre de campanii de PR
-
pentru organizaţii reale;
- să corelezi rolul personalităţilor cu istoricul disciplinei,
- să detaliezi diferenţele dintre relaţiile publice şi publicitate;
- să analizezi un text de informare publică/ publicity;
- să descrii etapele unei companii de lobby.
Pentru aprofundare şi autoevaluare îţi propun exerciţii şi teste adecvate.
După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a doua unitate de învăţare, -
Profesionalismul în relațiile publice, vei achiziţiona, odată cu cunoştinţele
oferite, noi competenţe, astfel încât vei avea capacitatea:
- să stabilești competențele și atribuțiile specialistului în relații publice;
- să cunoști provocările etice ale profesiei;
- să identifici situațiile controversate ale profesiei.
Introducere în relaţii publice 5
 În a treia unitate de învăţare, Elemente specifice și practica relaţiilor publice,
vei achiziţiona alte competenţe specifice evaluabile prin obiective specifice. La
sfarsitul capitolului, vei avea capacitatea:
- să descrii modelele de comunicare dintr-o organizatie;
- să stabileşti tipologii ale publicurilor în diferite organizaţii;
- să explici avantajele şi dezavantajele unui departament şi a unei firme
de relaţii publice,
care îţi vor permite să aplici teoriile publicurilor pe organizaţia unde lucrezi.
Ca sa îţi evaluez gradul de însuşire a cunoştinţelor, vei rezolva o lucrare de
evaluare care, după corectare, o vei primi cu observaţiile adecvate şi cu
strategia corectă de învăţare pentru modulele următoare.
În a patra unitate de învăţare, Campaniile de relaţii publice, vei achiziţiona
competenţe specifice domeniului, astfel încât, la sfârşitul capitolului, vei avea
capacitatea:
- să detaliezi elementele cheie ale unei campanii de relaţii publice;
- să formulezi obiectivele, strategiile și tacticile unei campanii de PR;
- să alcătuieşti planul unei campanii de PR.
Pentru o învăţare eficientă ai nevoie de următorii paşi obligatorii:
• Citeşti modulul cu maximă atenţie;
• Evidenţiezi informaţiile esenţiale cu culoare, le notezi pe hârtie, sau le
adnotezi în spaţiul alb rezervat;
• Răspunzi la întrebări şi rezolvi exerciţiile propuse;
• În caz de rezultat îndoielnic reia întreg demersul de învăţare.

Pe măsură ce vei parcurge modulul, îţi vor fi administrate două lucrări de

verificare pe care le vei regăsi la sfârşitul unităţilor de învăţare 2 şi 4. Vei
răspunde în scris la aceste cerinţe, folosindu-te de suportul de curs şi de resurse
indicate în curs. Vei fi evaluat după gradul în care ai reuşit să operaţionalizezi
obiectivele. Se va ţine cont de acurateţea rezolvării, de modul de prezentare şi
de promptitudinea răspunsului.
Pentru neclarităţi şi informaţii suplimentare vei apela la tutorele indicat. 60%
din notă provine din evaluarea continuă (cele două lucrări de verificare) şi 40%
din evaluarea finală.

Introducere în relaţii publice 6

 1. RELAȚIILE PUBLICE – NOȚIUNI
INTRODUCTIVE

1.1. Domeniul relațiilor publice și definirea acestuia.............................................8

1.2. Activitățile și componentele relațiilor publice - Confuzii cu alte domenii .....9
1.3. Dezvoltarea relațiilor publice – scurt istoric .................................................13
Rezumat..........................................................................................................17
Teste de autoevaluare ....................................................................................18
Lucrare de verificare .....................................................................................19
Bibliografie minimală ....................................................................................19

Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

• să identifici funcţiile relaţiilor publice în organizaţia unde lucrezi;

• să aplici cadrul teoretic clasic al unor cazuri celebre de campanii de
PR pentru organizaţii reale;
• să corelezi rolul personalităţilor cu istoricul disciplinei;

• să detaliezi diferenţele dintre relaţiile publice şi publicitate;

• să analizezi un text de informare publică/ publicity;

• să descrii etapele unei companii de lobby

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore

Introducere în relaţii publice 7

Daniela-Aurelia Popa RELAȚIILE PUBLICE – NOȚIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Domeniul relațiilor publice și definirea acestuia

Domeniul relațiilor publice vizează activitățile de management al relațiilor
dintre o companie și publicurile acesteia menite să schimbe percepții, să
reformuleze realitatea și să genereze consimțământ1 (Cutlip, Center, & Broom,
2010, p. 1).
Dacă între cele două războaie mondiale conceptul de relații publice era asimilat
propagandei, studiile și cercetările ulterioare din domeniu au dezvăluit definiții
complexe ale acestuia, care schimbau perspectiva interbelică într-una bazată pe
o comunicare bidirecțională.
Referențialul relațiilor publice (Iacob, Cismaru, & Pricopie, 2011, p. 147) este
alcătuit din:
- Lumea globală, câmpul social și spațiul public;
- Comunitățile și organizațiile ca publicuri și teme ale discursului public;
- Situațiile de comunicare (directă și mediată);
- Limbajele utilizate în comunicare (verbal și nonverbal).
Oferim în cele ce urmează o selecție a celor mai importante definiții oferite
relațiilor publice de către autori în domeniu bazate fie pe activitățile specifice
fie pe efectele relațiilor publice:
Relațiile publice reprezintă funcția de management care stabilește și
menține relații reciproc avantajoase între o organizație și publicurile de care
depinde succesul sau eșecul acesteia (Cutlip, Center, & Broom, 2010, p. 1).
Relaţiile publice „reprezintă efortul planificat şi susţinut în vederea
stabilirii şi menţinerii unei atitudini amiabile şi a înţelegerii reciproce în
relaţia dintre organizaţie şi publicul său” (Charted Institute of Public
Relations, Oliver apud. Cmeciu, 2009, p. 8).
Relațiile publice ”reprezintă strategia și ansablul de tehnici de gestionare
coezivă a diferențelor sociale” (Iacob, Cismaru, & Pricopie, 2011, p. 32).
În contextul spațiului social, relațiile publice presupun mai multe ipostaze ale
comunicării respectiv comunicarea publică (spațiul public), comunicarea
organizațională (spațiul organizațional) și comunicarea mediatică (spațiul
mediatic) (Iacob, Cismaru, & Pricopie, 2011, p. 43).
Construirea de imagine constituie încă obiectul practicii contemporane a
relațiilor publice deși scopul lor prinipal este cultivarea încrederii (Rogojinaru,
2007, p. 19). În acelați timp Ardi Kolah (Kolah, 2005, p. 19) prezintă relațiile
publice ca fiind un domeniu care se ocupă de reputație – rezultatul a ceea ce
faci, a ceea ce spui și a ceea ce alții spun despre tine.

1
Să nu uităm să menționăm și sensurile negative sau peiorative ale activităților de relații publice care i-au fost
atribuite de-alungul timpului:”manevră de relații publice, subterfugiu, înșelătorie, controlează mintea
publicului, simplă persuasiune, comunicare unidirecțională cu scopul de a influența publicul, propagandă”
(Cutlip, Center, & Broom, 2010, p. 2)
Introducere în relaţii publice 8
Daniela-Aurelia Popa RELAȚIILE PUBLICE – NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Sarcina de lucru 1
Aprofundați semnificațiile pentru următoarele concepte: spațiul public,
spațiul privat, spațiul organizațional, spațiul mediatic.
Alte concepte utile: Opinia publică; Interesul public versus interesul
publicului.

1.2. Activitățile și componentele relațiilor publice - Confuzii cu alte domenii

1.2.1. Relații publice versus Relații cu publicul
Relațiile cu publicul reprezintă o componentă a relațiilor publice în sensul în
care specialistul în relații publice interacționează deseori cu clienții sau
beneficiarii de servicii. Relațiile cu publicul sunt asigurate în cadrul unor
departamente specifice precum: birouri de informare, secretariate,
departamente de relații cu publicul etc.
1.2.2. Relații publice versus Marketing2
Aceste domenii constituie funcții ale managementului iar confuzia dintre cele
două se produce din cauza faptului că specialiștii în relații publice ocupă un
astfel de post în câmpul muncii iar în realitate aceștia se ocupă în mare parte de
activități de marketing promovând în mod eronat strategia de marketing3.
Marketingul reprezintă tot o funcție a managementului așa cum sunt și relațiile
publice, care oferă produse și servicii pentru satisfacerea cererii consumatorilor
în schimbul unui preț. Scopul principal al marketingului este de a atrage și
satisface clienții în mod continuu pentru a asigura cota de piață și de a realiza
obiectivele economice ale unei organizații (Cutlip, Center, & Broom, 2010, p.
7).
Dacă marketingul vizează relații de schimb cu clienții, relațiile publice întrețin
o paletă largă de relații în raport cu angajații, investitorii, concurenții (Iacob,
Cismaru, & Pricopie, 2011, p. 49). Pentru a avea succes, companiile trebuie să
apeleze atât la serviciile de marketing cât și la cele de relații publice, fiecare
având un scop bine determinat pe piață, completându-se reciproc pentru
dezvoltarea companiei.

2
Marketingul reprezintă funcția de management care identifică nevoile și dorințele oamenilor, oferă produsele
și serviciile care să satisfacă aceste cerințe și favorizează încheierea unor tranzacții prin care se oferă produse
și servicii în schimbul unui bun de valoare pentru furnizor (Cutlip, Center, & Broom, 2010, p. 6)
3
Confuzia apare și la nivel de terminologie: comunicare de marketing, relații publice de marketing.
Introducere în relaţii publice 9
Daniela-Aurelia Popa RELAȚIILE PUBLICE – NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Sarcina de lucru 2
Încadrează următoarele activități în cele două categorii, relații publice
și marketing: mediatizarea unui produs, vânzarea unui produs, relațiile
cu consumatorii, comunicarea cu clienții, instruirea utilizării unui
produs, comunicarea cu presa, trimiterea de comunicate de presă,
organizarea unui eveniment de lansare.

1.2.3. Comunicarea internă și relațiile interne

Orice strategie de relații publice trebuie să ia în calcul și aspectul comunicării
interne în care sunt vizate relațiile cu angajații și între angajați la nivel de
companie. În acest sens, managementul companiei va putea trece cu succes
peste prima etapă, aceea a schimbării mentalității și schimbarea viziunii într-
una care garantează succesul: angajații sunt publicul numărul unu al
companiei sau cea mai importantă valoare activă a companiei, crearea unei
culturi organizaționale care să atragă și să păstreze lucrătorii care dau
randament (Cutlip, Center, & Broom, 2010, p. 9).
Relațiile interne reprezintă componenta specializată a relațiilor publice care
construiește și menține relații reciproc avantajoase între conducere și
angajații de care depinde succesul organizației (Cutlip, Center, & Broom,
2010, p. 9).

1.2.4. Publicitatea comercială și Mediatizarea gratuită

Atât publicitatea cât și mediatizarea gratuită sunt tipuri de comunicare
mediată și reprezintă componente ale relațiilor publice prin intermediul cărora
specialiștii transmit către public informații despre companie.
Dacă în cazul publicității specialiștii dețin controlul asupra conținutului,
timpului și momentului difuzării mesajului în schimbul unui preț, mediatizarea
gratuită depinde foarte mult de specialistul în relații publice în sensul lansării
unor informații cu valoare de știre de presă. În situația mediatizării gratuite,
amplasarea informației cu valoare de știre în mass-media nu mai poate fi
controlată de companie în privința locului și a conținutului difuzat.
Sunt multe motive pentru care unele evenimente nu reușesc să atragă interesul
media fiind considerate fără valoare sau irelevante sau plictisitoare, inoportune
sau pur și simplu nu sunt ”pe placul lor” (Davis, 2008, p. 125).
Spre deosebire de publicitate, unde totul este stabilit printr-un contract,
mediatizarea gratuită este o tehnică riscantă care depinde doar de jurnaliști să

Introducere în relaţii publice 10

Daniela-Aurelia Popa RELAȚIILE PUBLICE – NOȚIUNI INTRODUCTIVE

devină știre4. Strategia folosită de specialiști constă în trimiterea de comunicate

invitație și mape de presă invitație ce conțin toate informațiile necesare în caz
de difuzare.
De mare importanță pentru mass-media sunt evenimentele de interes public
deoarece acestea primează în lista editorială a redactorilor înainte de orice
contract de publicitate.
Relațiile publice recurg în egală măsură la aceste două tipuri de comunicare
mediată pentru plasarea mesajelor în mass-media iar specialiștii se transformă
de multe ori în agenți de mediatizare gratuită pentru a crește numărul de
apariții. În industria muzicală, sport, cinematografie, televiziune și teatru,
agenții de mediatizare gratuită se mai numesc și impresari.

Comparație între relațiile publice și publicitate (Iacob, Cismaru, & Pricopie, 2011, p. 50)

În contextul tehnologiilor de influențare socială (Iacob, Cismaru, & Pricopie,

2011, p. 94), relațiile publice sunt confundate adesea cu activitățile de
propagandă și publicitate comercială, acestea fiind diferite mai ales din prisma
raportului dintre realitatea socială și informația transmisă:

4
Poate fi analiză financiară, lansare de produs la rubrica de afaceri, articol despre străngeri de fonduri, cercetări
medicale, concerte etc.
Introducere în relaţii publice 11
Daniela-Aurelia Popa RELAȚIILE PUBLICE – NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Comparație între relațiile publice, publicitate comercială și propagandă (Iacob, Cismaru,

& Pricopie, 2011, p. 94)

Sarcina de lucru 3
Încadrează următoarele evenimente în categoria celor cu valoare de
știre de presă: construirea unei fabrici, o recepție, un maraton, o
numire oficială, o inaugurare de magazin, ratificarea unor legi, un
protest, o conferință de presă.

1.2.5. Relații publice versus Lobby

Reprezintă o componentă specializată a relațiilor publice care vizează
construirea și întreținerea de relații cu guvernul în sensul influențării legislației
și a reglementărilor în domeniul politicilor publice.
Această activitate desfășurată de organizații nonguvernamentale, sindicate sau
agenții de lobby este deseori interpretată în mod negativ, ca o încercare oficială
și legală de a manipula organele legiuitoare în scopuri personale. Este
confundată de multe ori cu traficul de influență sau cu activități desfășurate de
grupuri de presiune sau grupuri de interese (Popescu, 2002, p. 205).
Agenții de lobby sunt de obicei familiarizați cu procesul și etapele legislative,
politicile publice, opinia publică astfel încât să fie convingători și pregătiți
profesional. Agentul de lobby este definit de Legea Declarării Activităților de
Lobby din America (Cutlip, Center, & Broom, 2010, p. 173): specialistul care
lucrează în calitate de angajat sau colaborator al unui client, care încheie mai
mult de un contract în numele acelui client și cheltuie cel puțin 20% din timpul
său pe perioada a șase luni pentru furnizarea de servicii specifice în beneficiul
unui client.

Introducere în relaţii publice 12

Daniela-Aurelia Popa RELAȚIILE PUBLICE – NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Companiile care oferă servicii de relații publice își atribuie de multe ori ca
domeniu principal de activitate afacerile publice, chiar dacă se ocupă de
servicii de lobby.
Afacerile publice reprezintă tot o componentă specializată a relațiilor publice,
care poate cuprinde și activitatea de lobby și care se referă la construirea și
menținerea relațiilor cu autoritățile și comunitatea locală pentru a influența
politica publică, pentru a crea politici publice excelente, (Cutlip, Center, &
Broom, 2010, p. 17).
Pentru o campanie de lobby reușită este nevoie de câteva instrumente (Zetter,
2005, p. 127):
- Un sistem de monitorizare a evoluțiilor din Parlament și Guvern;
- O bază de date care să permită identificarea și apoi comunicarea cu
miniștrii, parlamentarii și funcționarii de stat interesați;
- O bază de date care să permită stabilire unei corespondențe cu politicienii
din anumite regiuni, în funcție de codul poștal;
- O bază de date pentru mass-media.

Sarcina de lucru 4
Analizează următoarele articole:
http://www.pr-romania.ro/articole/lobby/1212-pr-romania-si-gfk-
romania-prezinta-rezultatele-cercetarii-lobby-in-romania.html
http://www.pr-romania.ro/articole/lobby/1637-calitatea-lobby-ului-de-
la-bruxelles.html

1.3. Dezvoltarea relațiilor publice – scurt istoric

Din punctul de vedere al evoluției relațiilor publice din America, Cutlip,
Center & Broom (2010, pg. 105-126) realizează o cronologie a acesteia în
șapte etape istorice pe care le enumerăm pe scurt după cum urmează:
- Epoca germinației (1900-1916) caracterizată de jurnalismul de investigații
și reforme politice promovate prin intermediul tehnicilor de relații publice,
în principal a mediatizării gratuite.

Introducere în relaţii publice 13

Daniela-Aurelia Popa RELAȚIILE PUBLICE – NOȚIUNI INTRODUCTIVE

În această perioadă a fost înființată prima companie de relații publice,

precursoarea celei din zilele noastre, intitulată The Publicity Bureau5
(1900-1911). Aceasta a fost creată la Boston iar primul client a fost
Universitatea Harvard. Au urmat apoi Smith & Walmer (1902,
Washington) și Parker & Lee (1904, New York). Din cadrul celei de-a
treia firme de relații publice s-a remarcat și primul pionier Ivy Ledbetter
Lee, numit ulterior părintele relațiilor publice. Acesta a contribuit la
dezvoltarea tehnicilor și principiilor contemporane de relații publice:
comunicatul de presă (”înștiințări”), mediatizarea gratuită (abia în 1919 a
folosit pentru prima dată termenul de relații publice), declarația de principii
(pentru compania Pennsylvania Railroad).
- Epoca primului război mondial (1917-1918) caracterizată de promovarea
patriotismului prin mediatizarea gratuită. În această perioadă președintele
democratic al SUA Woodrow Wilson6 a înființat Comitetul de Informare
Publică, condus de George Creel, responsabil cu mobilizarea opiniei
publice pentru sprijinirea eforturilor de război și instaurarea păcii. Pentru
transmiterea rapidă a informației către populație, acesta a înființat echipe
de lideri sociali voluntari care să transmită celebrele Mesaje de Patru
Minute în școli, biserici, diverse comunități.
- Epoca boom-ului anilor 20 (1919-1929) caracterizată de promovarea
produselor prin intermediul publicității în vederea câștigării confruntărilor
politice și colectării în scopuri caritabile. În această perioadă s-au lansat
primele campanii publicitare pentru consolidarea relațiilor cu clienții
(Illinois Central Railroad, 1920), pentru sănătate (Metropolitan Life
Insurance Company, 1922), pentru autopromovare (General Motors, 1923).
În această perioadă se remarcă și Edward L. Bernyas (1923) autorul
primei cărți de relații publice Crystallizing Public Opinion prin care a
introdus termenul de consilier de relații publice. Consilierul de relații
publice este un avocat care pledează în sala de judecată a opiniei publice
(Iacob, Cismaru, & Pricopie, 2011, p. 18). Inițial Bernyas a fost agent de
mediatizare și a lucrat la comitetul Creel pe timpul războiului apoi și-a
deschis o firmă de Consiliere în Relații Publice (care a activat până în
1962) și a predat primul curs de relații publice la Universitatea din New
York (1923).
Un alt pionier al relațiilor publice este și Arthur W. Page, care în aceeași
perioadă a acceptat funcția de vicepreședinte la American Telephone and
Telegraph Co. (AT&T) unde l-a prins al doilea război mondial. În 1947
Page s-a retras la Bell Systems unde a pus bazele la asimilarea conceptelor
și practicilor de relații publice.
- Epoca lui Roosevelt și al doilea Război Mondial (1930-1945)
caracterizată de evenimente precum căderea pieței bursiere și marea criză
ce au afectat practicile de relații publice. În această perioadă îl avem pe
Louis McHenry Howe, consilierul lui Franklin Roosevelt de relații
publice și Joseph Varney Baker, primul afro-american care a deschis în

5
Creatorii ei fiind: George V.S. Michaelis (jurnalist din Boston), Herbert Small și Thomas O. Marvin
6
Al 28-lea președinte al SUA, cu un mandat cuprins între anii 1913-1921
Introducere în relaţii publice 14
Daniela-Aurelia Popa RELAȚIILE PUBLICE – NOȚIUNI INTRODUCTIVE

1934 o firmă de PR7 și care a deținut funcția de președinte al unei filiale

PRSA. În timpul războiului, activitatea de relații publice se limita la cea a
armatei care se axa în mare parte pe mediatizare, practicarea cenzurii,
sprijin corespondenților de război și publicitate ca instrument pentru
susținerea efortului de război (War Advertising Council).
- Epoca postbelică (1946-1964) caracterizat de apariția asociațiilor
profesionale puternice, a învățământului în relații publice și apariția
televiziunii ca mijloc de comunicare. În această perioadă a fost creată
Societatea Americană de Relații Publice (PRSA, 1947) și
internaționalizarea practicii și standardelor prin constituirea Asociației
Internaționale de Relații Publice în 1955.
- Epoca de proteste (1965-1985) caracterizată de protestele studenților, a
militarilor împotriva poluării, discriminării, abuzurilor de putere. Ca
urmare a transformărilor din această perioadă , relațiile publice și-au extins
sfera relațiilor interne spre noi abordări și relații internaționale.
- Epoca digitală a globalizării (1986-prezent) caracterizată de progresul
tehnologic, multiplicarea canalelor de comunicare și era computerelor.
Momentele cheie8 din istoria relaţiilor publice (1900 – 2002)
1900 Prima agenţie de Relaţii Publice: Publicity Bureau of Boston
1904 Ivy L. Lee devine consultant de relaţii publice
1913 Ludlow Massacre promovează relaţiile publice corporatiste
1923 Edward L. Bernays publică Cristalizarea Opiniei Publice, prima carte de
relaţii publice
1929 E. Bernays lansează "Torţele Libertăţii", campanie de prevenire a
fumatului
1948 Crearea Societăţii Americane de Relaţii Publice (PRSA)
1950 Adoptarea Codului de Standarde Profesionale PRSA
1955 Crearea Asociaţiei Internaţionale de Relaţii Publice (IPRA)
1965 PRSA introduce acreditarea profesională în domeniul PR
1970 Crearea Asociaţiei Internaţionale a Comunicatorilor din domeniul
Afacerilor (IABC)
1989 Criza Exxon Valdez are un impact extrem de negativ asupra domeniului
relaţiilor publice
2000 Codul Etic al PRSA este reformulat ca ghid de conduită
2002 PRSA impune acreditarea profesională ca standard de bune practici în
PR.
Evoluția spre relațiile publice de astăzi este considerată de autori (Iacob,
Cismaru, & Pricopie, 2011, p. 62) că ar început pe la jumătatea sec. al XIX-lea

7
Printre clienții săi: Chrysler, Gillete, Procter&Gamble, NBC, RCA, Scott Paper Company.
8
http://www.pr-romania.ro/articole/istoria-relatiilor-publice/47-istoria-relatiilor-publice-de-la-inceputuri-si-
pana-astazi.html
Introducere în relaţii publice 15
Daniela-Aurelia Popa RELAȚIILE PUBLICE – NOȚIUNI INTRODUCTIVE

când s-a declanșat sedimentarea componentelor de relații publice și detașarea

de alte componente precum jurnalismul, publicitatea, marketing-ul,
management-ul, propaganda etc. În România relațiile publice au apărut relativ
recent fiind un domeniu nou apărut pe piața ofertelor educaționale.
1.3.1. Funcţiile relaţiilor publice
Funcţiile relaţiilor publice pot fi numeroase însă cele mai relevante sunt
următoarele șase expuse mai jos în comparație cu variabilele menţionate de
Cristina Coman (2004, apud. Cmeciu, 2009, pg. 8-9):
1) Funcţia managerială care ajută la menţinerea unor direcţii comune de
comunicare, înţelegere, acceptare şi cooperare între organizaţie şi publicurile
sale;
2) o funcţie de gestiune a problemelor;
3) o funcţie de informare a conducerii despre opinia publică;
4) o funcţie de responsabilitate socială a conducerii faţă de interesul public.
Dincolo de obiectivul propriu, orice organizaţie trebuie să accepte un rol
constructiv în viaţa socială;
5) o funcţie de prevenire prin modelarea unui sistem eficient de comunicare
care să facă faţă schimbărilor pozitive sau negative. Relaţiile publice devin
astfel o activitate planificată, iar acţiunile de comunicare vor urma întotdeauna
un calendar, strategii şi tactici conforme cu obiectivele şi valorile organizaţiei
sau companiei;
Toate acestea sunt cuprinse într-un plan de comunicare realist, detaliat, flexibil
care să imprime direcții strategice și sistematice managementului astfel încât să
soluționeze și să gestioneze orice situații neprevăzute.
Pentru crearea și aplicarea unui plan de comunicare se pot face câteva
recomandări (Iacob, Cismaru, & Pricopie, 2011, pg. 169-171) specialiștilor în
relații publice:
- scopul principal urmărit este cel al vizibilității companiei în spațiul public;
- pentru conceperea planului de comunicare se armonizează obiectivele generale
ale companiei cu obiectivele de relații publice și cu obiectivele de marketing;
- cooperarea constantă cu mass-media și în relații bune cu jurnaliștii: conceperea
de materiale pe teme de interes public, adecvate publicării și cu mesaje ce pot fi
înțelese de publicurile organizației;
- materialele de relații publice transmise (comunicate de presă, conferințe de
presă, dosare de presă, interviuri, materiale promoționale) trebuie să conțină un
mesaj unitar și corect transmis;
- respectarea calendarului de activități stabilit inițial iar evenimentele
neprevăzute trebuie întoarse în favoarea intereselor companiei (spin doctors).
6) o funcţie de cercetare prin folosirea metodelor din ştiinţele sociale drept
instrumente esenţiale de lucru. Astfel, relaţiile publice ar trebui să se bazeze
întotdeauna pe comunicarea bilaterală.

Introducere în relaţii publice 16

Daniela-Aurelia Popa RELAȚIILE PUBLICE – NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Adunarea de fapte și date identificabile și demonstrabile (Iacob, Cismaru, &

Pricopie, 2011, p. 161) înainte de realizarea unui plan de relații publice este
necesară deoarece:
- duce la adoptarea unei poziții active în care se poate interveni prompt sau
se pot descoperi probleme într-un stadiu incipient;
- contribuie la colectarea și arhivarea continuă de date succesive într-o
anumită problemă.
Așa cum afirma Cristina Coman (2001, p. 58) relațiile publice moderne s-au
dezvoltat de-alungul timpului, și mai ales în țara noastră, prin parcurgerea mai
multor etape de evoluție:
- Creșterea numărului de programe de relații publice (în mai multe domenii
precum: economie, social și politic, activitate guvernamentală, sindicate,
ONG-uri, instituții religioase, culturale, educație);
- Explozia publicațiilor de relații publice (cărți, reviste, articole de
specialitate, organizații profesionale, conferințe științifice);
- Dezvoltarea și amplificarea formelor de pregătire profesională (dezvoltrea
practicii în domeniu, programe universitare de scurtă și lungă durată);
- Internaționalizarea practicilor și a standardelor acestei
profesii(organizațiile profesionale din domeniu promovează valorile
profesionale comune);
- Creșterea responsabilizării profesionale (adoptarea e către specialiști a
unui comportament etic și profesional în conformitate cu normele
deontologice ale codurilor de conduită).

Rezumat
Relaţiile publice nu sunt un domeniu nou. Chiar dacă nu a fost delimitat
conceptual încă de la început, activităţi specifice relaţiilor publice se pot
observa încă din antichitate. Perspectiva diacronică din acest modul
demonstrează faptul că relaţiile publice s-au dezvoltat în funcţie de contextul
social, economic, politic şi cultural. S.U.A. constituie cadrul geografic unde se
poate observa cea mai extinsă dezvoltare a relaţiilor publice. Campaniile
realizate de cei mai de seamă reprezentanţi (Arthur Page, Edward Bernays,
Ivy Ledbetter Lee, Moss Kendrix) trebuie să constituie punctul de plecare
pentru orice relaţionist.
Relaţiile publice nu înseamnă atingerea profitului, ci se axează pe respectul
publicurilor, pe responsabilitatea socială în comunitatea unde funcţionează
organizaţia, pe asigurarea condiţiilor morale, psihologice şi intelectuale.

Introducere în relaţii publice 17

Daniela-Aurelia Popa RELAȚIILE PUBLICE – NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Teste de autoevaluare
1. Cine a lucrat pentru compania Procter & Gamble?
a. Arthur Page;
b. Edward Bernays;
c. Carl Byoir;
d. Moss Kendrix.

2. Este adevărat că relaţiile publice nu presupun asumarea responsabilităţii

sociale?
a. Adevărat;
b. Fals.

3. Cum au fost reprezentate ţigările în campania realizată de Edward Bernays

pentru American Tobacco Company?
a. candele ale libertăţii;
b. făclii ale libertăţii;
c. torţe ale feminităţii;
d. organe distruse.

4. Cine este considerat „părintele relaţiilor publice”?

a. Arthur Page;
b. Edward Bernays;
c. Ivy Ledbetter Lee;
d. Moss Kendrix.

5. Care dintre următoarele funcţii nu se încadrează în domeniul relaţiilor

publice?
a. funcţia de cercetare;
b. funcţia de prevenire;
c. funcţia de gestiune a problemelor;
d. funcţia de suprimare a opiniei angajaţilor.

Introducere în relaţii publice 18

Daniela-Aurelia Popa RELAȚIILE PUBLICE – NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Lucrare de verificare

Relaţiile publice versus marketing (social), publicitate.

Bibliografie minimală
Dagenais, B. (2002). Profesia de relaţionist. Iaşi: Polirom, pp. 17-39, pp. 191-
213.
Newsom, D., VanSlyke Turk, J., Kruckeberg, D. (2003). Totul despre relații
publice. Iași: Polirom, pp. 77-80, 95-96.
Wilcox, D. L., Ault, Ph. H., Agee, W. K. (2009). Relații publice. Strategii și
tactici. București: Curtea Veche, pp. 37-40.

Introducere în relaţii publice 19