2.

PROFESIONALISMUL ÎN RELAȚIILE PUBLICE

2.1. Specialistul în relaţii publice

2.2. Etica în relațiile publice
2.3. Controverse profesionale
2.4. Relațiile cu mass-media
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat
Teste de autoevaluare
Lucrare de verificare
Bibliografie minimală

Obiective specifice:

La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

• să stabilești competențele și atribuțiile specialistului în relații

publice;

• să cunoști provocările etice ale profesiei;

• să identifici situațiile controversate ale profesiei.

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore

Daniela Aurelia Popa PROFESIONALISMUL ÎN RELAȚIILE PUBLICE

2.1. Specialistul în relaţii publice

Meseria de specialist în relații publice este potrivită persoanelor cărora le plac

provocările profesionale, așa cum afirmau autorii Wilcox, Cameron, Ault, &
Agee (2009, p. 2), deoarece un profesionist trebuie să dețină capacități de
comunicare, scrisă și interpersonală, de cercetare, de negociere, de creativitate,
logistice, de facilitare și soluționare a problemelor. Aceștia construiesc un
scenariu interesant în care oferă perspectiva provocatoare a meseriei într-o
situație ipotetică din viața unui specialist în relații publice. Cum ar putea fi o zi
din viața profesională a unui specialist în relații publice: ”redactează un
comunicat de presă despre un nou produs al unui client, are o ședință de
brainstorming cu alți colegi din companie pentru a genera idei creative într-o
campanie de strângere de fonduri, un jurnalist are nevoie de informații pentru
un articol, graficianul a terminat propunerea pentru broșura unui client,
managerul de catering dorește detalii legate de recepția din această seara, o
televiziune lansează o invitație pentru săptămâna viitoare să asiste la
înregistrarea unei emisiuni de promovare a unui client, la prănz oferă o
consultație unui client care dorește să-și închidă fabrica dintr-un alt
stat,......etc.”
Activitățile specialiștilor în relații publice (Cutlip, Center, & Broom, 2010, p.
39) :
- Redactare și editare
- Relații cu mass-media și amplasarea mesajelor companiei în media
- Cercetare
- Management și administrație
- Consiliere
- Evenimente speciale
- Discursuri
- Producție
- Instruire
- Menținerea contactelor

Bernard Dagenais (2002, pp. 200-213) propune în cartea sa Profesia de

relaționist, o distincţie între percepțiile pe care specialistul le are asupra
profesiei, respectiv:
• Imaginile propuse: ”zeul Hermes”; ”Ambasadorul”; ”interpretul”; ”
generosul”; ” cavalerul medieval”; ”cel care pune adevărul înainte de
toate”.
• Imaginile percepute: „relaţionistul monden”; „relaţionistul agent de presă”;
„manipulatorul”; „ventilatorul”; „docilul”; „spin doctor”
• imaginile trăite: „schizofrenicul”; „nebunul regelui”; „ambalatorul”;
„mercenarul” etc.
Introducere în relaţii publice 28
Daniela Aurelia Popa PROFESIONALISMUL ÎN RELAȚIILE PUBLICE

Conceptul cel mai des atribuit specialistului în relații publice este acela de spin
doctor (Cmeciu, 2009, pg. 9-10):
precizare semantică - se bazează pe semnificaţia verbului „to spin”,
termen cu o încărcătură semantică pozitivă, dar folosit cu intenţie
depreciativă.
precizare funcţională - termenul „spin” a fost asociat tradiţional şi
istoric cu numeroase campanii politice în care funcţia principală a
activităţilor de spin era cea de propagandă.

Sarcina de lucru
Pentru o echipă de noi angajați licențiați în comunicare și relații publice,
realizați un chestionar care să permită inventarierea competențelor, în scopul
distribuirii lor într-o echipă care prestează sarcini diferite (Iacob, Cismaru, &
Pricopie, 2011, p. 155).

2.2. Etica în relațiile publice

Chiar dacă relațiile publice au fost considerate de anumite persoane o
îndeletnicire similară propagandei și manipulării, în realitate această profesie
este una intrinsec pozitivă dacă se practică respectând principiile
responsabilității sociale și ale eticii (Cutlip, Center, & Broom, 2010, p. 133).
Acest lucru este susținut și de opiniile specialiștilor care consideră că relațiile
publice reprezintă ”conștiința morală” a unei organizații. ”A nu minți”, ”a nu
manipula”, ” a nu te lăsa mințit” sunt deziderate prezente în activitățile de
relații publice (Iacob, Cismaru, & Pricopie, 2011, p. 136).
La baza luării deciziilor etice stă filosofia morală care are două abordări:
utilitarismul și deontologia. Utilitarismul este un tip de filosofie introdusă de
Jeremy Bentham și continuată de John Stuart Mill, care încearcă să
maximizeze avantajul deciziilor majorității (să genereze cât mai mult bine
pentru cât mai mulți) și să minimizeze rezultatele negative în luarea unei
decizii. Astfel, un profesionist în relații publice va analiza toate alternativele
decizionale disponibile ținând cont de varianta care produce cel mai mult bine
pentru un număr cât mai mare de indivizi pentru a stabili moralitatea unei fapte
din perspectiva utilitaristă (Cutlip, Center, & Broom, 2010, p. 134).
Filosofia deontologică a fost creată de Immanuel Kant și se fundamentează pe
datorie ca bază a moralității. Deontologia lui Kant este cunoscută și după
imperativul categoric, cel după care se poate măsura intenția unei persoane:

Introducere în relaţii publice 29

Daniela Aurelia Popa PROFESIONALISMUL ÎN RELAȚIILE PUBLICE

”Acționează conform acelei maxime care vrei să aibă valoare de lege

universală”.
Clasicul caz al medicamentului Tylenol și retragerea lui de pe piață este
exemplul cel mai elocvent pentru o decizie deontologică luată în interesul
consumatorilor, punând valoarea vieții umane mai presus de tot (Cutlip,
Center, & Broom, 2010, p. 135).

Sarcina de lucru
Analizează următorul studiu de caz: Au fost descoperite urme de benzen în
apa minerală îmbuteliată. Compania Source Perrier a sugerat că acest lucru
s-a întâmplat într-un caz izolat la curățarea recipientelor și că numărul
sticlelor contaminate au ost retrase de pe piața din America. La scurt timp
specialiștii au descoperit produse contaminate cu benzen și în Europa.
Compania Source Perrier a sugerat că acest lucru s-a întâmplat din cauza
unei mici probleme la sistemul de filtrare (Cutlip, Center, & Broom, 2010, p.
64).
Cum ați gestiona aceste incidente dacă ați face parte din echipa de relații
publice a companiei? Ce decizie luați și cum sfătuiți managementul? Cum
salvați cota de piață a companiei?

Sarcina de lucru
Analizează cazul de mai sus din perspectica principiului deontologic
imperativul categoric. Explicați demersul intenției bune (imparțialitatea).

Câteva sfaturi pentru specialiștii în relații publice:

- Eliminarea părtinirilor din procesul decizional;
- Menținerea unui echilibru între organizație și dorințele grupurilor
cointeresate;
- Procedând corect vei învinge de fiecare dată;
- Evaluează etic toate alternativele;
- Datoria morală este să acționezi în calitate de conștiință morală;
Introducere în relaţii publice 30
Daniela Aurelia Popa PROFESIONALISMUL ÎN RELAȚIILE PUBLICE

2.2.1. Autoreglementarea în relații publice

Pentru o conduită corespunzătoare este nevoie de existența unor reguli
profesionale și de respectarea unor principii profesionale stabilite la nivel
national si internațional.
Dacă în alte domenii precum cel juridic, medical, grupurile profesionale au
reușit să se pună de acord în privința aderării la un cod deontologic comun, în
domeniul comunicării breslele sunt destul de eteroge și greu de mobilizat.
După multiple încercări la nivel național, modelul european de
autoreglementare a putut fi implementat cu succes doar în domeniul publicității
(Codul de Conduită în Publicitate și RAC), în jurnalism și relații publice fiind
inutile toate încercările.
Scopul principal al autoreglementării este de a proteja clienții care apelează
la un serviciu de comunicare profesionist cu standarde înalte și de a-i asigura
de respectarea în practică a valorilor morale. Defapt putem extrage două
sensuri, pe de o parte apărarea interesului personal al clientului iar pe de altă
parte protejarea imaginii profesiei și a statutului profesionistului, ambele
sensuri întărite de aplicarea unor sancțiuni deontologice.
Relația client-profesionist este condiționată de existența încrederii1 deoarece se
stabilește, așa cum afirma Cutlip, Center, & Broom (2010, p. 137), o relație
fiduciară2 între aceștia prin care clientul îi încredințează profesionistului
informațiile și costurile necesare iar acesta din urmă este obligat să-i slujească
interesele cât mai bine.
Tocmai existența acestei relații fiduciare, diferențiază un profesionist de
practicanți ai altor meserii. Încadrarea în categoria profesioniștilor este
condiționtă de obicei de studii, calificări, competențe specifice și ocupă în
acest fel o poziție privilegiată în societate.
Conduita corespunzătoare a unui profesionist și competențele specifice sunt de
obicei garantate prin afilierea lui la asociații și grupuri profesionale existente la
nivel național și internațional, care funcționează pe baza unui statut și a unui
cod de etică. În acest fel am putea defini autoreglementarea profesională.
Aceasta poate fi completată la nivel funcțional de un mecanism de
implementare a codului etic sau deontologic și impunerea de sancțiuni
disciplinare.
Autoreglementarea profesională are un obiectiv principal, acela al
responsabilizării sociale în sensul asumării calității de agent moral în
societate, respectarea interesului public și analiza rațională a dilemelor etice.
Asociațiile profesionale din domeniul relațiilor publice își asumă acest rol.

1
Dacă te prezinți la baroul de avocați în căutarea unui avocat, în momentul în care l-ai găsit și îi povestești
problema ta nu îi vei cere să-ți arate legitimația să verifici legitimitatea și studiile sale.
2
"Din punct de vedere legal, cineva care datorează altcuiva bună credință, încredere, cinste și imparțialitate, și
trebuie să administreze banii sau proprietatea altcuiva cu cea mai înaltă prudență și grijă. Directorii executivi
și membrii de consiliu director au o relație fiduciară cu acționarii și creditorii unei companii."
http://www.finmentor.ro/business/Glosar/glosar_termeni_financiari.aspx?GlosarFinanciar=F
Introducere în relaţii publice 31
Daniela Aurelia Popa PROFESIONALISMUL ÎN RELAȚIILE PUBLICE

În practică, asumarea responsabilității sociale de către relațiile publice

presupune (Cutlip, Center, & Broom, 2010, p. 138):
- Impunerea conduitei etice și a standardelor de performanță;
- Clarificarea tuturor punctelor de vedere implicate;
- Înlocuirea dezinformării cu informații și a divergențelor cu acorduri;
- Evitarea abundenței de mesaje mediatizate gratuit și sufocarea
canalelor de comunicare în masă cu mesaje confuze și manipulatoare;
2.2.2. Asociațiile profesionale
Asociațiile sau organizațiile profesionale sunt acele grupuri de specialiști într-
un anumit domeniu de activitate care încearcă să stabilească un nivel de unitate
si solidaritate profesională printre practicieni la nivel național, regional sau
internațional. Aceste asociații exercită de obicei o influență destul de mare
asupra practicilor din domeniu prin publicațiile lor, conferințe, seminarii, bune
practici, acordarea de premii și distincții.

Sarcina de lucru
Analizează principiile asociației lui Arthur W. Page, înființată în anul 1983
(Cutlip, Center, & Broom, 2010, p. 152).

La dezvoltarea relațiilor publice au contribuit multe organizații profesionale,

fiecare cu scopuri diferite, fie învățământ, fie cercetare.
La nivel internațional există două asociații importante:
- Asociația Internațională a Comunicatorilor de Afaceri (International
Association of Business Communication, IABC3) cu sediul la San Francisco, a
fost înființată în 1970 prin fuzionarea a două asociații ale editorilor. Asociația a
creat un cod de etică care are la bază principiile de comunicare profesională și
un comitet de supraveghere a respectării acestui cod.

3
https://www.iabc.com/
Introducere în relaţii publice 32
Daniela Aurelia Popa PROFESIONALISMUL ÎN RELAȚIILE PUBLICE

- Asociația Internțională de Relații Publice

(International Public Relations Association, IPRA4) înființată în 1955 la
Londra, cu sediul actual la Geneva în Elveția și recunoscută oficial de ONU. În
1965 a adoptat Codul de la Atena bazat pe Declarația Universală a drepturilor
Omului iar în 2011 a adoptat un nou cod de conduită inspirat după cele de la
Atena, Veneția și Bruxelles.

La nivel național, enumerăm câteva dintre cele mai importante organizații

existente:
- Societatea Americană de Relații Publice (PRSA5), înființată în 1947 prin
reunirea a trei alte asociații profesionale, are sediul în New York și este
considerată cea mai mare organizație profesională existentă la nivel regional cu
peste 100 de filiale organizate în 10 districte.

- Societatea Canadiană de Relații Publice (Canadian Public Relations

Society, CPRS6) a fost înființată în 1948 și are 14 filiale.

- Asociația Consultanților de Relații Publice (Public Relations Consultants

Association, PRCA7) - Marea Britanie - a fost înființată în 1969 pentru a
promova standardele profesionale în practica acordării de consultanță în relații
publice și reunește companii de consultanță.

4
http://www.ipra.org/
5
http://www.prsa.org/AboutPRSA/#.Vds0HpdjffY
6
http://www.cprs.ca/aboutus/
7
http://www.prca.org.uk/
Introducere în relaţii publice 33
Daniela Aurelia Popa PROFESIONALISMUL ÎN RELAȚIILE PUBLICE

- Asociația Română de Relații Publice (ARRP8) a fost înființată în 1995 și

reunește specialiști, tineri profesioniști, firme și departamente de comunicare
din companii și instituții.

La nivel național, Asociatia Română de Relatii Publice9 (ARRP) -

http://arrp.eu/ a adoptat un nou statut pentru a accepta nu doar membri
individuali, ci si companii de relatii publice, departamente de comunicare din
cadrul firmelor, institutiilor si ONG-urilor, precum si studenți din cadrul
facultăților specializate.

http://arrp.eu/asociatia-romana-de-relatii-publice-isi-largeste-baza-de-membri.html

8
http://arrp.eu/
9
denumirea inițială până în aprilie 2012 era de Asociatia Profesionistilor in Relatii Publice din Romania
Introducere în relaţii publice 34
Daniela Aurelia Popa PROFESIONALISMUL ÎN RELAȚIILE PUBLICE

Sarcina de lucru
Analiză ARRP: Doar patru ministere din Guvernul României folosesc
eficient departamentul de relații publice. Comentează articolul.
http://arrp.eu/analiza-arrp-doar-patru-ministere-din-guvernul-romaniei-
folosesc-eficient-departamentul-de-relatii-publice.html

2.2.3. Codurile de conduită

Toate aceste organizații enumerate mai sus alături de multe altele funcționează
pe baza unui statut sau a unei carte iar membrii componenți ai acestora se
angajează să le respecte cerințele. Remarcăm faptul că apariția acestor asociații
profesionale este benefică relațiilor publice în sensul ridicării acestora la
statutul de profesie prin promovarea profesionalismului.
Un rol important în promovarea profesionalismului îl au codurile deontologice,
etice sau de conduită pe care aceste asociații le adoptă și la care membrii lor
aderă prin semnarea unui angajament. Este adevărat însă că aceste coduri pot fi
impuse angajaților, prin semnarea unui acord de respectare, fără ca
organizațiile respective să fie membre ale asociațiilor profesionale care au
adoptat codul.
Cutlip, Center, & Broom (2010, p. 155) afirmă că adoptarea unui cod etic
”reflectă dorința sinceră de elevare a standardelor de practică etică și de
furnizare a unor criterii pentru orientarea și evaluarea conduitei individuale”.
Enumerăm principalele coduri de conduită existente la nivel internațional și
care reprezintă în acest moment un reper pentru activitatea de relații publice:
- Codul adoptat de Societatea Americană de Relații Publice (PRSA10)
este cel mai important cod existent în America fiind adoptat în anul
1954 și revizuit periodic. Respectarea normelor acestui cod este
monitorizată de Consiliul de Etică și Standarde Profesionale.
- Codul adoptat de Asociația Internațională a Comunicatorilor de
Afaceri (IABC11) este asemănător celui al PRSA, existând și în acest
caz un Consiliu de Etică în vederea monitorizării respectării. Codul este
disponibil pe site-ul asociației în mai multe limbi străine.
- Codul adoptat de Asociația Internțională de Relații Publice (IPRA12)
- Codul adoptat de Societatea Canadiană de Relații Publice (CPRS13)

10
http://www.prsa.org/AboutPRSA/Ethics/CodeEnglish/index.html#.VdstRJdjffZ
11
https://www.iabc.com/about-us/leaders-and-staff/code-of-ethics/
12
http://www.ipra.org/about/ipra-codes
Introducere în relaţii publice 35
Daniela Aurelia Popa PROFESIONALISMUL ÎN RELAȚIILE PUBLICE

- Codul adoptat de Asociația Consultanților de Relații Publice

(PRCA14)

Sarcina de lucru
Realizați o analiză a codurilor enumerate mai sus din perspectiva valorilor,
drepturilor, obligațiilor și interdicțiilor prevăzute de acestea.

2.3. Controverse profesionale

Profesiile din domeniul relațiilor publice sunt afectate de aceleași
neconformități ca cele din domeniul jurnalismului, iar cea mai gravă este însă
faptul că oricine poate accede în aceste domenii și chiar prospera. Fără anumite
rigori precum accesul în profesie condiționat de studii în domeniu,
responsabilitate individuală, coduri deontologice și respectarea acestora,
ocupațiile din domeniul relațiilor publice nu pot primi statutul de profesii.
Nu este suficient să îndeplinim la nivel național condiția existenței
specializărilor educaționale în domeniu ci este necesar să se stabilească și
promovarea unui examen riguros de intrare în profesie. Mai mult decât atât,
membri acreditați ai PRSA (Asociația Americană de Relații Publice) trebuie să
urmeze anual programe de dezvoltare profesională continuă pentru a-și păstra
statutul de membru acreditat. Pentru a-și menține titlul de acreditat în relații
publice, membrii trebuie să câștige 10 puncte la fiecare trei ani prin educație
sau dezvoltare profesională.
Eduard Bernays susținea în 1953 că ”De-alungul evoluției istorice a
profesiilor, standardele și criteriile de licențiere și codurile de etică privind
conduita publică au fost necesare...pentru a-i exclude pe cei care nu sunt
calificați corespunzător” (Cutlip, Center, & Broom, 2010, p. 144).
Putem enumera pentru finalul capitolului cîteva puncte slabe ale acestui
domeniu de activitate profesională relativ nou al relațiilor publice:
- Acceptarea publică în calitate de profesie și a utilității sociale;
- Autoreglementarea profesională eficientă;
- Acreditarea ca practician;
- Practicieni care nu se pot califica din punct de vedere moral;

13
http://www.cprs.ca/aboutus/code_ethic.aspx
14
http://www.prca.org.uk/assets/files/aboutus/files/prca_codes_of_conduct_and_professional_charter.pdf
Introducere în relaţii publice 36
Daniela Aurelia Popa PROFESIONALISMUL ÎN RELAȚIILE PUBLICE

- Practicieni care nu se pot califica din punct de vedere funcțional;

- Consilierul de relații publice trebuie inclus în echipa de management;
Acest domeniu al relațiilor publice va continua să evolueze din punct de vedere
profesional iar cei care vor demonstra fidelitate, angajare morală,
profesionalism și se vor afla în slujba interesului public vor avea ocazia în timp
să atingă un statut profesional.

2.4. Relațiile cu mass-media

În Statele Unite cele cinci drepturi fundamentale, printre care și libertatea
presei (libertatea de exprimare, religioasă, de asociere și de a înainta petiții), au
fost garantate încă din 1791 prin adoptarea Primului Amendament iar acest
lucru permite jurnaliștilor să decidă asupra informației pe care o difuzează.
Relațiile publice și materialele specifice acestora (comunicatul de presă,
interviurile, newsletter-ul, anunțurile publicitare) reprezintă pentru jurnaliști o
sursă de informație oficială utilizată de către aceștia după mai multe criterii:
interesul public, interesul publicului, politica editorială, existența unui contract.
Spațiul mediatic din România este reprezentat de totalitatea mijloacelor de
comunicare în masă, respectiv mass-media națională și locală (presă scrisă,
radio, televiziune și internet). În acest spațiu se acumulează frecvent tensiuni la
nivelul conexiunilor reciproce dintre organizațiile media (utilizarea surselor
neoficiale de informare, a zvonului și a comentariilor tendențioase) și celelalte
organizații publice (Iacob, Cismaru, & Pricopie, 2011, p. 47).
Diversitatea titlurilor din media este în avantajul specialistului în relații publice
deoarece oferă posibilitatea de a te adresa diverselor segmente de public
(Bland, Theaker, & Wragg, 2003, p. 79). Comunicarea cu presa online și social
media prezintă elemente specifice sub aspectul tehnicilor folosite: informația
trebuie concentrată în materiale mai scurte, se pune accent mai mult pe
creativitate și pe modalități de atragere a cititorului.

Sarcina de lucru
Analizați următorul studiu de caz:
http://www.pr-romania.ro/articole/concepte-de-baza/469-
accesibilitate-informare-si-promptitudine-in-relatia-pr-presa-partea-
a-ii.html

Introducere în relaţii publice 37

Daniela Aurelia Popa PROFESIONALISMUL ÎN RELAȚIILE PUBLICE

Rezumat
Meseria de specialist în relații publice este potrivită persoanelor cărora le
plac provocările profesionale, așa cum afirmau autorii Wilcox, Cameron,
Ault, & Agee (2009, p. 2), deoarece un profesionist trebuie să dețină
capacități de comunicare, scrisă și interpersonală, de cercetare, de negociere,
de creativitate, logistice, de facilitare și soluționare a problemelor.
Chiar dacă relațiile publice au fost considerate de anumite persoane o
îndeletnicire similară propagandei și manipulării, în realitate această
profesie este una intrinsec pozitivă dacă se practică respectând principiile
responsabilității sociale și ale eticii (Cutlip, Center, & Broom, 2010, p. 133).
Acest lucru este susținut și de opiniile specialiștilor care consideră că
relațiile publice reprezintă ”conștiința morală” a unei organizații. ”A nu
minți”, ”a nu manipula”, ” a nu te lăsa mințit” sunt deziderate prezente în
activitățile de relații publice (Iacob, Cismaru, & Pricopie, 2011, p. 136).
La baza luării deciziilor etice stă filosofia morală care are două abordări:
utilitarismul și deontologia. Utilitarismul este un tip de filosofie introdusă de
Jeremy Bentham și continuată de John Stuart Mill, care încearcă să
maximizeze avantajul deciziilor majorității (să genereze cât mai mult bine
pentru cât mai mulți) și să minimizeze rezultatele negative în luarea unei
decizii. Astfel, un profesionist în relații publice va analiza toate alternativele
decizionale disponibile ținând cont de varianta care produce cel mai mult
bine pentru un număr cât mai mare de indivizi pentru a stabili moralitatea
unei fapte din perspectiva utilitaristă (Cutlip, Center, & Broom, 2010, p.
134).
Pentru o conduită corespunzătoare este nevoie de existența unor reguli
profesionale și de respectarea unor principii profesionale stabilite la nivel
national si internațional.
Dacă în alte domenii precum cel juridic, medical, grupurile profesionale au
reușit să se pună de acord în privința aderării la un cod deontologic comun,
în domeniul comunicării breslele sunt destul de eteroge și greu de mobilizat.
După multiple încercări la nivel național, modelul european de
autoreglementare a putut fi implementat cu succes doar în domeniul
publicității (Codul de Conduită în Publicitate și RAC), în jurnalism și relații
publice fiind inutile toate încercările.
Scopul principal al autoreglementării este de a proteja clienții care apelează
la un serviciu de comunicare profesionist cu standarde înalte și de a-i
asigura de respectarea în practică a valorilor morale. Defapt putem extrage
două sensuri, pe de o parte apărarea interesului personal al clientului iar pe
de altă parte protejarea imaginii profesiei și a statutului profesionistului,
ambele sensuri întărite de aplicarea unor sancțiuni deontologice.

Introducere în relaţii publice 38

Daniela Aurelia Popa PROFESIONALISMUL ÎN RELAȚIILE PUBLICE

Teste de autoevaluare
1. Care dintre următoarele aspecte caracterizează etica în relațiile publice?
a. descentralizarea;
b. imperativul categoric;
c. lipsa unei distincţii dintre viaţa profesională şi viaţa personală.

2. Ce înțelegeți prin autoreglementare în relații publice?

a. publicurile interne;
b. afilierea la asociații și grupuri profesionale existente la nivel național
și internațional, care funcționează pe baza unui statut și a unui cod de
etică;
c. susţinătorii;

3. Care sunt avantajele asocierii profesionale în relaţii publice ?

a. solidaritate, unitate profesională;
b. spiritul de echipă;
c. costuri scăzute;

4. Ce are un rol important în promovarea profesionalismului?

a. subiectivitatea;
b. flexibilitatea;
c. codul deontologic;

5. Nu sunt puncte slabe ale relațiilor publice?

a. acreditarea ca practician
b. consilierul de relații publice trebuie inclus în echipa de management;
c. centrarea pe o singură sarcină.

Introducere în relaţii publice 39

Daniela Aurelia Popa PROFESIONALISMUL ÎN RELAȚIILE PUBLICE

Lucrare de verificare
Rezolvați următoarele dileme etice consultând codurile de conduită și
etică profesională:
1. Compania ta este una dintre cele mai importante din regiune iar un
potențial client, care va lua în calcul oferta companiei tale, planifică să
lanseze un nou produs/serviciu. Compania anticipează o puternică
opoziție din partea unor grupuri de interese și a unor politicieni. În
acest sens ți se oferă informații confidențiale legate de
produsul/servicul respectiv și despre client pentru a le utiliza în
conceperea ofertei. În final, clientul încheie contractul cu o firmă
concurentă. Ce faci cu informațiile confidențiale primite?
2. Compania ta publică un newsletter adresat firmelor de asigurari.
Directorul general al unei firme client te roagă să îl ajuți să-și
promoveze mai bine compania printre firmele de asigurări și brokeraj.
Vei publica o previziune optimistă despre perspectivele compniei
respective însă vei omite să amintești problemele existente sau relația
cu compania respectivă. Unde se poate ajunge și unde te poziționezi din
punct de vedere principial?
3. Primești ordin de la seful tău să înființezi o asa-zisă organizație
independentă alcătuită din oameni care să sprijine un nou proiect
imobiliar de locuințe, fiind necesară aprobarea comisiei de planificare.
Organizația va fi finanțată în secret de compania unde lucrezi și de un
grup de contractori care vor construi locuințele. Unde se poate ajunge și
unde te poziționezi din punct de vedere principial?
4. Primești ordin de la seful tău să susții o serie de discursuri, pregătite de
el, în cadrul comunităților din raza teritorială a companiei și trebuie să
le vorbești despre construirea unei fabrici în zonă și activitățile sale.
Înainte de a ține discursul, vizitezi fabrica și observi că unele informații
din discurs nu sunt conforme cu adevărul. Ce faci și unde te poziționezi
din punct de vedere principial?
.
Bibliografie minimală
Coman, C. (2001). Relații publice. Principii și strategii. Iași: Polirom, pp. 29-
31.
Gavreliuc, A. (2008). Abordarea interculturală a organizațiilor: o perspectivă
românească. In E. Avram, C.L. Cooper (ed.). Psihologia organizațional-
managerială – tendințe actuale. Iaşi: Polirom, pp. 240-247.
Giddens, Anthony (2000). Sociologie. Ediția a 3-a. București: Editura Bic All,
pp. 314-324.
Ziliberberg, C. (2008). Ritualurile organizaționale. In E. Avram, C.L. Cooper
(ed.). Psihologia organizațional-managerială – tendințe actuale. Iaşi: Editura
Polirom, pp. 248-273.

Introducere în relaţii publice 40

Daniela Aurelia Popa PROFESIONALISMUL ÎN RELAȚIILE PUBLICE

Wilcox, D. L., Ault, Ph. H., Agee, W. K. (2009). Relații publice. Strategii și
tactici. București: Curtea Veche, pp. 50-51; pp. 100-109; pp. 112-121; pp. 216-
228.

Introducere în relaţii publice 41