Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
verifica-ti sanatatea
Alege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum diagnosticul
prezumtiv.
sanatate a-z
comunitate
Pagina printabila
Generalitati
Din punct de vedere etimologic, termenul de LOGOPEDIE desemneaza stiinta care se ocupa cu
educarea (paidea) vorbirii (logos - cuvant).
Daca este insa sa privim mai indeaproape acest domeniu, vom sesiza ca noi nu folosim doar un
limbaj verbal, articulat, scris si citit, ci si un limbaj nonverbal - pe care, la randul sau il putem
"imparti" in limbaj scris, limbaj mimico-gestual, ci chiar si matematica (exercitiile de calcul)
reprezinta o forma de limbaj.
Pentru o integrare armonioasa in societate, omul are nevoie de dezvoltarea tuturor "fatetelor"
limbajului, tulburarea oricarui aspect influentand adaptarea individului la mediu.
Tulburarile de limbaj au fost asociate in trecut deficientei mintale; cu alte cuvinte, un individ
(copil sau adult) care avea dificultati in a pronunta anumite sunete, pentru care citit-scrisul
reprezenta o problema sau care se balbaia era catalogat ca fiind retardat intelectual. Aceasta
teorie a fost infirmata de studiile in domeniu si pe masura ce logopedia a progresat ca stiinta.
S-a dovedit astfel ca un copil care scrie si citeste cu dificultate sufera de dislexo-disgrafie si prin
terapie se poate recupera.
S-a constatat ca balbismul se poate educa prin exercitii specifice, la fel si pronuntia sunetelor
deficitare. De multe ori handicapul de intelect este insotit de tulburari de limbaj scris, citit,
socotit sau verbal, iar cand apar pe un asemenea fond aceste tulburari sunt mai grave si mai
extinse - dar nu orice persoana ce manifesta aceste tulburari este deficienta mintal!
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Scopul activitatii logopedice
3. Clasificarea Tulburarilor de limbaj
4. Cauzele Generale ale Tulburarilor de limbaj
5. Tipuri de activitati
6. Concluzii
Activitatea logopedica:
- studiaza limbajul, previne tulburarile acestuia, creeaza conditiile pentru o mai buna adaptare a
persoanei la mediu, in vederea integrarii acesteia in colectivele din care face parte
- are scop educativ contribuind la formarea individului, sprijinind institutiile de invatamant in
facilitarea procesului instructiv-educativ
- studiaza cauzele care provoaca tulburarile de limbaj, cat si conditiile favorabile dezvoltarii
vorbirii corecte
- cauta solutii pentru inlaturarea factorilor nocivi
- are in vedere, in primul rand, copiii, pentru ca frecventa cea mai mare a tulburarilor de limbaj
este la aceasta varsta si se stie ca orice tulburare, netratata, are tendinta de a se agrava, iar
formarea unor deprinderi gresite de vorbire, odata cu trecerea timpului, necesita un efort mai
mare si un timp mai lung pentru corectarea lor.
1. Tulburari de pronuntie (afectarea pronuntiei a unuia sau mai multe sunete: dislalia, dizartria,
rinolalia)
2. Tulburari de ritm si fluenta (balbaiala, bradilalia, tahilalia, logonevroza si tulburari pe baza de
coree)
3. Tulburari de voce (afonia, disfonia si fonoastenia)
4. Tulburari ale limbajului citit-scris (dislexo-disgrafia, alexia si agrafia)
5. Tulburari polimorfe (afazia si alalia)
6. Tulburari de dezvoltare a limbajului (mutism psihogen, intarziere in dezvoltarea generala a
vorbirii, disfunctii verbale associate autismului infantil sau handicapului de intellect si
handicapului de auz)
7. Tulburari asociate unor afectiuni de tip psihopatologic sau psihiatric (ecolalia,jargonofrazia)
Tipuri de activitatiSus
Nota: Fiecare tulburare de limbaj presupune si interventii cu serii de exercitii specifice, care nu
au fost trecute in aceasta prezentare.
ConcluziiSus
Incepand cu cele mai simple, tulburarile de limbaj produc efecte negative asupra
personalitatii si comportamentului subiectului, ele fiind traite dramatic si tensional pe fondul
frustrarii si anxietatii.