ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

LIVIA STATE

CAIETUL ELEVULUI
CLASA A VIII-A

Suport didactic la limba şi literatura română

Chişinău - 2015
-1-
CZU 811.135.1+821.135.1.09(075.3)
S 79

Aprobată pentru editare

de Consiliul Ştiinţifico-Didactic al Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei

Lucrarea a fost elaborată în cadrul proiectului „Principii şi metode de integrare

naţional-europeană a valorilor educaţiei umaniste în gimnaziu şi liceu”.

Coordonator:
TAMARA CAZACU, doctor în pedagogie

Recenzenţi:
 Veronica Bâlici – dr., conf. cercet., IŞE
 Angela Grama-Tomiţă – profesoară, grad didactic superior, LT Mihai Eminescu,
mun. Chişinău
 Svetlana Nastas – dr., IŞE

Redactor:
STELA LUCA
Redactor tehnic:
MARINA DARII
Corector:
NICOLETA OMBUN

Toate drepturile rezervate. Nici o parte din această lucrare nu poate fi reprodusă, memorată într-un sistem de calcul sau
transmisă, în orice formă şi prin orice mijloace electronice, mecanice, fotocopiere, înregistrare sau altele, fără acordul în scris al
Institutului de Ştiiinţe ale Educaţiei.

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

State, Livia.
Educare de valori prin valori: Caietul elevului: clasa a 8-a: Suport didactic la
limba şi literatura română / Livia State; Acad. de Ştiinţe a Rep. Moldova, Inst. de Ştiinţe
ale Educaţiei. – Chişinău: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2015 (Tipogr. „Cavaioli”) –
30 p.
50 ex.

ISBN 978-9975-48-080-2. © Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2015

-2-
 Notă de prezentare

Valorile morale sunt recunoscute unanim, sunt apreciate ca fiind

necesare şi obligatorii fiecărui membru al societăţii actuale şi reaşezarea lor
la locul bine meritat este foarte importantă. Şcoala, în speţă, Limba şi
literatura română, ca materie şcolară, are menirea să contribuie substanţial
la formarea tinerilor în spiritul unei bune guvernări a principiilor şi valorilor
consacrate de generaţii.
Lucrarea de faţă reprezintă un auxiliar didactic, Caiet al elevului, al
cărui scop este contribuirea la educarea tinerei generaţii în spiritul
promovării şi respectării valorilor: fundamentale, general-umane, naţionale
etc.
Caietul se adresează elevilor, dar şi profesorilor care predau disciplina
Limba şi literatura română în clasa a VIII-a pentru a facilita activitatea lor la
clasă şi pentru a oferi discipolilor oportunităţi de a-şi modela caracterul în
conformitate cu valorile morale.
Caietul este un instrument de lucru util elevilor din clasa a VIII-a, care
poate orienta munca independentă a lor sau ghidată de profesor, fiind
complementar manualului în vigoare la disciplină.
La fel, Caietul elevului vizează şi părinţii elevilor care îşi doresc o
orientare sănătoasă pentru copiii lor în tumultul fenomenelor sociale,
caracteristice epocii actuale.
Lucrarea conţine texte relevante din literatura română şi sarcini în
baza lor, care scot în evidenţă necesitatea formării la tineri a unui caracter,
comportament bazat pe valori. Exerciţiile propuse au un grad diferit de
dificultate, fiind accesibile tuturor elevilor şi reclamând din partea lor
competenţe diverse.
Prin Caietul elevului Educare de valori prin valori, dorim să
contribuim cu succes la promovarea unui învăţământ modern.

-3-
 CLASIFICAREA VALORILOR

Adevărul, Binele, Dreptatea,

VALORI FUNDAMENTALE
Frumosul, Libertatea
ALE HUMANITASULUI:

VALORI GENERAL- Viaţa, Egalitatea, Sacrul,

UMANE: Sănătatea etc.
Identitatea, familia, credinţa,
VALORI INDIVIDUALE: prietenii, dragostea, preferinţele,
cariera etc.
Ţara, poporul, simbolica statului
(imnul, stema, drapelul), limba
VALORI NAŢIONALE:
maternă, limba statului, istoria,
credinţa, tradiţiile etc.
Democraţia, multilingvismul,
interculturalitatea, libertatea de
exprimare, libertatea de
circulaţie, toleranţa, unitatea,
VALORI DEMOCRATICE/ demnitatea umană,
EUROPENE: nediscriminarea, pluralismul,
asigurarea păcii, libertatea,
solidaritatea, identitatea şi
tradiţiile, siguranţa, statul de
drept etc.

-4-
 P A T R I A. P A T R I O T I S M U L

EVOCARE
Consultând un manual de istorie, comentează valoarea istorică a toponimelor
Moldova, Basarabia, Republica Moldova.
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________

Descrie, în spaţiul rezervat,

peisajul din imagine, raportându-l
la sintagma picior de plai.

_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________

Citeşte, cu atenţie, poezia şi rezolvă itemii ce urmează.

Basarabia Dm. Matcovschi

La margine de lume, Ne încălzeşte lutul,

venit din vremi bătrâne, ne-alină doua ape,
un plai cu dulce nume pătimitor, trecutul
înălţător rămâne. într-un oftat încape;
Aici o vatra sfântă o iarba-nrourată
la sânul ei ne strânge ascunde veche rană,
şi doina când se cântă ni-i soarta zbuciumată,
o lume toata plânge. oricând basarabeană.

-5-
Avem un nuc şi-i verde, la prunci suntem cu gândul
şi-n pragul casei creşte, şi nu dorim războaie,
cu nucul nu ne pierdem, noi semănam pământul
de moarte ne păzeşte; si aşteptam o ploaie.

1. Explică sensul secvenţelor:

a) La margine de lume________________________________________________________
b) vremi bătrâne______________________________________________________________
c) ne-alină două ape__________________________________________________________
d) la prunci suntem cu gândul_________________________________________________

2. Selectează cuvintele ce reprezintă reperele titlului în poezie.

____________________________________________________________________________________

3. Exemplifică, utilizând manualul de istorie, sintagma ”ni-i soarta zbuciumată”.

____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

4. Aminteşte-ţi ce ai învăţat, în clasele anterioare, despre doină. Interpretează versurile

doina când se cântă o lume toata plânge.
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

5. Comentează semnificaţia simbolului nuc din strofa a VI-a. Compar-o cu cea expusă
în articolul lexicografic din Dicţionar de simboluri al lui Ivan Evseev.

Nuca (nucul) e simbolul fecundităţii şi al fertilităţii; uneori chiar universul întreg e

privit ca o nucă. În această calitate, nucul participă la actele magice de fertilitate şi de
fecunditate. G. Coşbuc, în analiza sa originală asupra simbolurilor erotice româneşti,
consideră că nucul e asociat în lirica noastră populară cu imaginea cucului (Sus în vârful
nucului / Cântă puiul cucului…), fiind apropiat de simbolismul erotic al mărului. Supoziţia
poetului etnolog privind apropierea nucii de simbolismul rodniciei poate fi susţinută şi prin
-6-
faptul că acest fruct se numără printre darurile tradiţionale oferite colindătorilor care
urează gazdelor spor în roadele câmpului şi în prosperitatea familiei.

____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

6. Relaţionează versurile din strofa a II-a cu versurile lui Petru Zadnipru:

Moldovenii când se strâng
Şi-n petreceri se avântă,
La un colţ de masă plâng,
La alt colţ de masă cântă.
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

7. Redactează un microeseu în care să-ţi explici ce înseamnă pentru tine un plai cu

dulce nume.
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

8. Imaginează-ţi că eşti în situaţia când trebuie să-ţi prezinţi ţara unor oameni străini.
Alege cinci cuvinte ce denumesc noţiuni simbolice ale patriei noastre. Motivează-ţi, în
câte un enunţ, alegerea.
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

-7-
9. Numeşte 2-3 situaţii când ai fost mândru că eşti locuitor al ţării tale şi alte situaţii în
care ai fi vrut să nu fi trăit aici.

+ _
... ...

10. Descrie câteva realităţi autohtone pe care ai vrea să le schimbi.

____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

FAMILIA

Evocare
Scrie 5 cuvinte care ţi se asociază lexemului familia. Explică, în câte un enunţ,
alegerea.
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

Exprimă-ţi părerea despre familia din imagine: fericită/nefericită. Argumentează-ţi

răspunsul.

-8-
 ____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

Citeşte, cu atenţie, poezia şi rezolvă itemii ce urmează:

Dacă toate-acestea fi-vor învăţate

Nicolae Labiş

Fiii voştri singuri hotărăsc în viaţă
Care-i meseria ce o vor urma,
Fiii voştri singuri mai târziu învaţă
Taina ei fierbinte, nobilă şi grea.
Fiii voştri singuri mai târziu, fireşte,
Îşi aleg iubita mângâind-o blând,
Inima lor largă sinceră-şi rosteşte
În privinţa asta cel mai greu cuvânt.
Fiii voştri, însă, trebuie să-nveţe
Din copilărie încă, de la voi,
Primele îndemnuri, primele poveţe
Dorul de lumină, scârba de noroi.
Cât sunt fragezi încă, mame, învăţaţi-i
Să iubească floarea pură din livezi
Să iubească-ntinsa mare şi Carpaţii,
Ce-şi înalţă-n ceruri fruntea de zăpezi.
Sufletul să-l aibă nentinat ca floarea,
Ochii lor să fie limpezi şi curaţi,
Să nutrească patimi vaste cum e marea,
Să înalţe gânduri cât aceşti Carpaţi.
Oamenii, din suflet, veşnic, să iubească,
Fraţi să-i socotească, simpli şi-nţelepţi;
Învăţaţi-i, mame, crâncen să urască
Pe acei ce-s duşmani oamenilor drepţi.
Să iubească versul, să iubească struna,
Ce-i curat în lume, ce e nou şi viu,
Cât sunt mici, să-nveţe a urî minciuna
Asta nu se-nvaţă când e prea târziu.
Să iubească ţara, pentru ea să sară
La nevoie-n ape, la nevoie-n foc.
Învăţaţi-i, mame, dragostea de ţară,
Ea cuprinde toate-acestea la un loc.
Ea să le sclipească-n licărul pupilei,
Să le crească-n suflet blândă ca un spic.
Să se teamă poate de ruşinea zilei
Când ar şti că ţării nu i-au dat nimic.
Dacă toate-acestea fi-vor învăţate,
Restul o să vină de la sine-apoi
Şi-au să se-mplinească visurile toate
Ce le-aţi pus într-înşii, mame scumpe, voi.

1. Explică sensul sintagmelor:

a) Să-nveţe… dorul de lumină, scârba de noroi.
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
b) Sufletul să-l aibă nentinat ca floarea.
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
c) Să se teamă poate de ruşinea zilei
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
d) … visurile toate ce le-aţi pus într-înşii, mame scumpe
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________

-9-
2. Cui este adresată poezia? Cine ar mai putea fi destinatarul ei?
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

3. Numeşte valorile pe care le promovează poezia. Exemplifică cu secvenţe din text.

____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

4. Conturează portretul verbal al copilului educat conform cerinţelor din poezia lui
Nicolae Labiş.
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

5. Elaborează un decalog al familiei moderne.

____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

6. Numeşte câteva situaţii când ai fost de acord cu părerile părinţilor tăi şi altele când ai
fost împotrivă. Detaliază cum ai procedat.

+ _

- 10 -
 __________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

7. Pornind de la citatul Familia este patria cea mică. (J.A. Paul Doumer), realizează o
diagramă Venn în baza cuvintelor familie şi patrie. Concluzionează.

DRAGOSTEA

EVOCARE

Aminteşte-ţi şi povesteşte o
situaţie când ai trăit unul dintre
sentimentele: veselie, afectuozitate,
confuzie, dezamăgire, dor, exaltare,
fericire, împlinire, sensibilitate.

Citeşte, cu atenţie, fragmentul ce urmează şi rezolvă itemii.

Ninge liniştit, cu fulgi mari, leneşi, ca într-un tablou de Kreutze. Pe strada pustie şi
mută se întinde un covor moale de zăpadă, pe care amândoi păşim maiestuos.
– Grig, priveşte ce frumos ninge! exclamă Lotte, înfiorată de plăcere. Sunt cei dintâi
fulgi!
Spunând acestea, ridică faţa spre cer, iar fluturaşii de nea o acoperă cu aripioarele
lor nevăzute. Câţiva, mai îndrăzneţi, îi aterizează pe gură, ca s-o sărute. Ce nenoroc!
Buzele lui Lotte sunt totdeauna o văpaie şi ei pier topiţi de pară.
– Acum ne-ntoarcem, în sfârşit, acasă?
– Nu, Romeo, e prea devreme şi prea frumos. Tu nu vezi, nu simţi ? Avem destul
timp de dormit. Hai să dăm o raită prin Cişmigiu. Vrei ?
– Frumoasă fiică a nobilului Capulet, gata sunt a-ţi urma dorinţa inimii!
Pornim, încet, fără grabă, spre Cişmigiu.

- 11 -
 Încă nu s-a luminat, ziua se luptă cu noaptea în tăcere. Parcă plutim, ca două
arătări, într-o ceaţă neverosimilă, de vis.
– Acum sunt încredinţată că mă iubeşte voievodul Crivăţ. Mi-a făcut, într-adevăr, o
frumoasă surpriză.
Vorbind, ajungem. Vasta grădină a Cişmigiului e o feerie copiată parcă dintr-o carte
cu poveşti. Copacii sunt ninşi cu flori albe, de salcâm, aleile şerpuiesc asemenea unor
pârâuri de argint, iar pe jos se aşterne un potop de beteală. Pretutindeni, până unde
cuprind privirile,e o împărăţie albă, acoperită de un uriaş voal de mireasă.
– Ce minune, Grig, îmi vine să plâng! şopteşte Lotte, tulburară. Şi toate astea s-au
întâmplat pentru că ne-am logodit, nu-i aşa?
– Desigur, Lotte, îi răspund convins.
– Suntem, mi se pare, numai noi, în tot regatul ăsta.
– Tu singură şi eu...
Trecem podul peste lac şi, în dreptul marii alei a trandafirilor,ne oprim deodată,
parcă dinainte înţeleşi. Ne înlănţuim tăcut, ca din îndemnul unei porunci. Buzele ei fierbinţi
îmi trezesc o sete ciudată de dragoste. Fulgii de zăpadă ne inundă faţa, ne gâdilă nările,
se hârjonesc glumeţi între ei, porniţi pe joacă.
Lotte se desprinde brusc din braţele mele şi fuge pe covorul de omăt. O zăresc, de
departe, plutind ca o fantomă dintr-o povestire de Ewers.
– Grig! chiuie ea, oprindu-se lângă un tufiş stropit cu lapte, care arată ca un urs
polar.
– Loootte! întorc chiuitul, ca un ecou.
– Te iubesc! strigă atât de tare, încât răsună văzduhul, iar fulgii de zăpadă se
opresc o clipă în aer, miraţi.
– Şi eu!
– Uite, acum nu-mi mai pasă de nimeni. Strig ca să mă audă toată lumea, toate
fiinţele şi vieţuitoarele pământului. Grig, te iubesc! Te iubesc, Grig! Te iubesc!
Alerg spre ea şi o cuprind din nou în braţe.
– Ajunge, nebuna mea fermecătoare, ajunge!
Dar Lotte nu mai ţine seama de nimic şi, dezlănţuită, cu zăgazurile rupte, mă
potopeşte ca un torent.
– Te iubesc, înţelegi tu, te iubesc, te iubesc, aşa cum n-a mai iubit pe lume o fată pe
un băiat, te iubesc, dragul meu, iubitul meu, băiatul meu drag!
– Taci, taci, îi şoptesc şi-i astup gura cu un sărut cât o veşnicie.
(Mihail Drumeş. Elevul Dima dintr-a şaptea)

1. Explică sensul secvenţelor:

a) fulgi mari, leneşi
_____________________________________________________________
b) un potop de beteală
_____________________________________________________________
c) un tufiş stropit cu lapte
_____________________________________________________________
d) răsună văzduhul
_____________________________________________________________
e) un sărut cât o veşnicie
_____________________________________________________________

- 12 -
2. Selectează din text secvenţele care demonstrează că personajele sunt îndrăgostite.
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

3. Desenează portretele verbale ale personajelor Lotte şi Grig.

____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

4. De ce tânărul o numeşte pe fată Frumoasă fiică a nobilului Capulet, iar ea îi zice

Romeo?
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

5. Citeşte tragedia lui W. Shakespeare Romeo şi Julieta şi opinează cu privire la

deznodământul istoriei de dragoste prezentate.
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________

6. Comentează afirmaţia:
Dragostea nu priveşte cu ochii, dar cu sufletul.
(W. Shakespeare)
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

- 13 -
7. Documentează-te şi relatează despre evenimentul logodna.
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

8. Alcătuieşte un cinquain pornind de la cuvântul dragostea, respectând paşii:

 Un substantiv cu statut de titlu;
 2 adjective determinative pentru acel substantiv;
 3 verbe, eventual predicate ale acelui substantiv-subiect;
 4 cuvinte semnificative, dar care încheagă imaginea generală;
 Un substantiv echivalent cu primul, la nivel lexical sau intratextual, prin
mijlocirea celor patru cuvinte anterioare.
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

9. Numeşte şi argumentează care sunt atributele dragostei:

a) Anotimpul __________________________________________________
b) Culoarea ___________________________________________________
c) Instrumentul muzical _______________________________________
d) Floarea _____________________________________________________
e) Animalul ___________________________________________________

10. Formulează un argument pro şi altul contra aserţiunii lui P. Coelho Iubirea nu vine
niciodată treptat.

Pro Contra

- 14 -
 BUNĂTATEA

EVOCARE
Explică sensul fiecărei expresii:
a) a privi pe cineva cu ochi buni
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
b) a pune o vorbă bună pentru cineva
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
c) a fi pe mâini bune
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
d) a duce viaţă bună cu cineva
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________

RECUNOŞTINŢA

Legendele arabe povestesc că un vizir blajin l-a servit cu credinţă pe sultan timp de
treizeci de ani. Într-o zi, însă, indus în eroare de câţiva curteni invidioşi, sultanul a pierdut
încrederea în vizir şi l-a condamnat la moarte: acesta urma să fie aruncat de viu într-un
ocol cu câini sălbatici.
Când i s-a oferit cuvântul să-şi exprime ultima dorinţă, vizirul a cerut să fie lăsat în
libertate încă zece zile - timp în care a cumpărat bunăvoinţa îngrijitorului de câini şi s-a
ocupat (cu permisiunea acestuia) de hrana animalelor...
În ziua execuţiei grefierul i-a citit din nou sentinţa şi, sub ochii sultanului, vizirul a
fost aruncat în ocolul câinilor… Dar, în loc să-l sfâşie cum făceau, de obicei, cu ceilalţi
condamnaţi, animalele au prins a da din coadă şi a se gudura pe lângă el.
Curtenii, prezenţi la execuţie, au rămas uimiţi de ceea ce vedeau, iar sultanul a
ordonat ca vizirul să fie adus în faţa sa şi, plin de suspiciune, l-a întrebat:
Cum ai scăpat nevătămat de colţii câinilor?
– Am avut grijă de ei doar zece zile, a recunoscut sincer vizirul, şi iată câtă
recunoştinţă am câştigat din partea lor… De tine, însă, stăpâne, am avut grijă timp de
treizeci de ani şi, în loc de recunoştinţă, m-ai condamnat la moarte…
Ruşinat de fapta sa, sultanul l-a scos de sub acuzaţie şi, ca să-l îmbuneze, i-a dat
voie să hotărască soarta curtenilor ce l-au bârfit.
Străjerii au pus imediat mâna pe ei şi i-au târât cu forţa în faţa câinilor sălbatici,
gata să-i împingă în ocol. Toată lumea aştepta ca vizirul să dea ordinul de execuţie. El,
însă, a pus capăt răfuielii, spunându-le celor prezenţi:
– Ar fi, probabil, omeneşte să mă răzbun pentru răul pe care aceşti mişei mi l-au
făcut, dar ar fi total neomeneşte, dacă n-aş fi în stare să-i iert.

- 15 -
 Acest act de bunătate i-a a dus din partea greşiţilor săi cea mai nepreţuită dintre
bogăţii – recunoştinţa.
***
Se pare că este incomparabil mai uşor să faci bine altora, decât să răspunzi cu
recunoştinţă la binele făcut de ei. Cine reuşeşte s-o facă măcar o dată poate spera că va
deveni Om. Cine reuşeşte s-o facă permanent poate fi sigur că va rămâne Om…
(Aurelian Silvestru. Fărâme de suflet)

1. Defineşte, fără a apela la sinonime, cuvintele:

a) binele ______________________________________________________
b) bunătatea __________________________________________________
c) recunoştinţa _______________________________________________
d) iertarea ____________________________________________________

2. Cum înţelegi secvenţele:

a) ar fi, probabil, omeneşte să mă răzbun pentru răul pe care aceşti mişei mi l-au făcut
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________

b) ar fi total neomeneşte, dacă n-aş fi în stare să-i iert

_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________

3. De ce recunoştinţa este considerată cea mai nepreţuită dintre bogăţii?

____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

4. Povesteşte ce sentimente trăia sultanul:

a) până la momentul condamnării vizirului
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
b) după momentul condamnării vizirului
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________

5. Numeşte câteva persoane cărora le eşti recunoscător. Detaliază pentru ce ocazii porţi
acest sentiment faţă de persoanele menţionate.
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

- 16 -
 P R I E T E N I A. L I B E R T A T E A

EVOCARE
Scriere liberă
Redactează, timp de 3 minute, o scriere liberă pornind de la proverbul Nu există
avere mai mare ca un prieten adevărat.
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________

Citeşte povestirea ce urmează şi rezolvă itemii propuşi.

Vasile Alecsandri
VASILE POROJAN
Mirceşti, 1880

Amice,
Am pierdut în zilele trecute un tovarăş de copilărie care purta un nume mai mult de
şatră decât de salon, căci se numea Porojan!
El a fost unul din robii noştri, ţigan lingurar de soiul lui, însă pitar de meserie.
Mărturisesc că m-am simţit cuprins de-o adâncă mâhnire când am aflat că el s-a
mutat cu şatra pe ceea lume, ca mulţi din contemporanii mei, boieri, ţărani şi ţigani, cu care
m-am încălzit la soarele Moldovei timp de jumătate de secol şi mai bine! Am pierdut în
Vasile Porojan pe cel de pe urmă martor al începutului vieţii mele, rivalul meu în jocul de
arşice şi în azvârlitura de pietre pe deasupra bisericii Sfântului Ilie din Iaşi, vecină cu casa
părintească. Valurile lumii şi treptele sociale ne-au despărţit de mult unul de altul; eu
înălţându-mă pe scară mai până în vârful ei şi el rămânând jos fără a putea pune piciorul
nici măcar pe întâia treaptă; însă acum 50 de ani eram amândoi egali dinaintea soarelui,
fiind deopotrivă pârliţi de dânsul, şi formam o pereche nedespărţită de cum răsărea lumina
zilei până ce apunea. Poamele din grădină nu apucau niciodată a se coace din cauza
noastră, căci amândoi ştiam a ne acăţa ca veveriţele pe vârfurile cele mai nalte ale
copacilor roditori. Evreii nu mai îndrăzneau a trece pe strada casei noastre din cauza
zburătăirilor de pietre cu care îi împroşcam.
Meşteri în arta de a fura merele şi perele de pe crengi; îndrăzneţ şi la asaltul
stogurilor de fân, din vârful cărora ne plăcea a ne da de-a rostogol; neobosiţi la „puia-
gaia”, la „poarca”, la „ţârca” şi chiar iscoditori de noi jocuri, eram mândri unul de altul!...
Singura deosebire ce exista între noi doi consista într-aceea că pentru fărdelegile
noastre copilăreşti, numai Porojan era pedepsit de către jupâneasa din casă, mama
Gahiţa! Câte bătăi a mâncat el, sărmanul, pe socoteala mea!... De-abia scăpat din mâinile
jupânesei cu chica topor şi cu obrajii bujoraţi de palme, el alerga la mine şi, uitând

- 17 -
usturimea, mă îndemna să ne jucăm în puf. Eu îl mângâiam, dându-i câteva parale turceşti
ca să cumpere halviţă şi simit, două friandize, cum zic francezii, două Delicatessen, cum
zic nemţii, pentru care Porojan era în stare să-şi vândă căciula dacă ar fi avut-o, şi eu în
stare să-mi dau papucii din picioare.
Ce talent avea el pentru confecţionarea arcelor de nuiele cu săgeţi de şindrilă! Cum
ştia de bine să înalţe zmeie de hârtie poleită până sub nori şi să le trimită răvaşe pe
şfară!... Acele zmeie cu cozi lungi erau fabricate de dascălul bisericii şi purtau pe faţa lor
următoarele cuvinte scrise cu slove chirilice: „Afurisit să fie cu tot neamul lui şi să ardă în
jăraticul iadului acel care ar găşi acest zmeu căzut şi nu l-ar aduce în ograda Sfântului
Ilie.”
Zmeul sforăind purta acest blestem pe deasupra oraşului, fiind pândit de toţi băieţii
mahalalelor, şi când i se întâmpla să cadă din văzduh, devenea prada lor; blestemul nu
producea nici un efect, din cauză că hoţii nu ştiau carte; însă Vasile Porojan pleca îndată
ca să-şi găsească paguba, sărea peste zăplazuri, peste garduri, până ce da de hoţi,
începea ceartă cu ei, şi câteodată izbutea a se întoarce cu o bucăţică din coada zmeului în
mână, iar mai adeseori el venea cu părul vâlvoi şi cu cămaşa ruptă. Atunci faţa lui se
posomora şi ochii lui se aprindeau de dorul răzbunării. Cu o iscusinţă de sălbatic, el îşi
pregătea armele, adică o piatră rotundă legată de capătul unui pac de şfară, şi când vedea
pe deasupra capului înălţându-se vreun zmeu străin, deodată azvârlea piatra în văzduh şi
o azvârlea cu atâta măiestrie, încât piatra zbura totdeauna pe deasupra sforii zmeului şi
cădea iar lângă el.
– Al nostru-i, cuconaşule!... striga Porojan cu glas triumfător; şi, în adevăr, trăgând
şfara lui încâlcită de acea a zmeului, acesta în curând cădea în mâinile noastre.
Ce bucurie!... Nici o comoară nu putea plăti acea izbândă. Tovarăşul meu, pe lângă
aceste dispoziţii de ştiinţă strategică, mai poseda şi aplecări artistice; el suna din drâmbă
cu un talent la care nu am putut ajunge niciodată şi pe care îl admiram mai mult decât am
admirat mai târziu talentul lui Liszt... ştia să imiteze şuierul şerpilor şi să-i cheme astfel la
el când ne rătăceam împreună prin fânaţele înflorite din lunca de la Mirceşti... şi însă toate
aceste aptitudini ale lui fiind nesocotite, el a fost destinat a deveni pitar. Într-o bună
dimineaţă Porojan a fost dat pe mâna unui brutar pentru ca să înveţe a plămădi pâini,
ciurecuri, colaci, cozonaci etc., şi eu am fost trimis la pansionul dlui Victor Cuénim ca să
învăţ tot ce se putea învăţa pe atunci: un pic de franţuzească, un pic de nemţească, un pic
de grecească şi ceva istorie, şi ceva geografie pe deasupra.
Adio, nepăsare a copilăriei! adio, libertate! adio, fericire! Ce-o fi păţit tovarăşul meu
sub lopata brutarului, nu ştiu, dar cât pentru mine, îmi aduc aminte că, lipsit de Porojan,
îmi părea că eram o fiinţă fără umbră.
Acea viaţă nouă de şcolar închis în sala de studiu, ghemuit pe un pupitru şi
condamnat a învăţa pe de rost verbe franceze, germane şi greceşti; obligaţia de a ne trezi
dimineaţa în sunetul unui lighean de alamă lovit ca un tam-tam chinezesc de doamna
Cuénim; sila la care elevii erau supuşi de a mânca bucate cu care nu erau deprinşi; o mie
de mici mizerii ce sunt legate de bietul copil ieşit din casa părintească, foamea, frigul,
neodihna şi examenele zilnice ale profesorilor mă aduseseră la o desperare amară... Deşi
luam parte la jocurile camarazilor mei când suna ora de recreaţie, însă cea mai scumpă
petrecere a mea consista întru a mă sui pe capra unei trăsuri vechi şi părăsită sub o şură
deschisă din toate părţile. De-acolo priveam cu melancolie dealurile Socolei, mişcarea
nourilor pe întinderea cerului, trecerea cârdurilor de cocoare prin aer, drumul vestit al
Bordei ce ducea în Ţara de Jos şi mai ales orizontul albastru, orizontul necunoscut şi plin
de-o atragere misterioasă... Dorul de călătorii se deşteptase în mine de când într-o noapte
doi şcolari, fraţii Cuciuc, ne povestiseră nenorocirile lui Robinson Cruzoe, şi de-atunci
- 18 -
mintea mea devenise un muzeu de tablouri ce reprezentau corăbii sfărmate de stânci,
valuri de mare umflate cât munţii, cete de sălbatici care frigeau oameni pentru ospăţul lor
etc.
Mare înrâurire au exercitat asupra imaginaţiei mele de copil întâmplările lui
Robinson povestite de fraţii Cuciuc! Aceşti elevi aveau o memorie extraordinară şi
aptitudine la învăţătură, două calităţi care erau de natură a-i duce departe... dacă nu i-ar fi
dus în spânzurătoarea de pe Câmpul Frumoasei, ca paricizi, îndemnaţi la crimă de însăşi
mama lor...
Un rege alungat din ţara lui şi-o fi aducând adeseori aminte de tronul său aurit.
Astfel îmi aduc aminte eu de capra trăsurii de sub şopron. În momentele ce stam urcat pe
ea, imaginea lui Porojan trecea pe dinaintea ochilor mei ţintiţi, însă nu neagră şi veselă, ci
pudruită cu făină şi umilită de această albeaţă nefirească. După dânsa veneau figurile
celorlalţi robi, servitori din casa părintească, şi anume: Stoica, vizitiul tătâni-meu, care
avea mania de a fura tingirile cu bucate din curţile boiereşti pe unde părintele meu se
ducea în vizită şi le ascundea în lădiţa trăsurii, fără a se gândi că va fi trădat de mirosul
bucatelor şi de zângănitul tingirilor hurducate pe pavea. Ana, femeia lui, pe care el cerea
să o lase, sub cuvânt că: i s-a învechit ţiganca. Costache, bucătarul, care nimerea foarte
bine sarmalele, ihnelele, ostropăţurile etc., dar se încurca în blanmangele, căci le da un
miros de săpun... inde, era obligat să le mănânce întregi. Casandra, Maria şi Zamfira, trei
fete frumoase pe care mama Gahiţa le luase cu de-a sila din ţigănimea de la Mirceşti,
pentru ca să le crească în casă, să le deprindă a coase la gherghef etc. Casandra, albă ca
o fată de boier, se înamorase de Postolache, cobzarul de la ţară, şi dorea să se mărite cu
el, însă jupâneasa o căsători făr’ de voie cu Costache bucătarul, obligând pe Postolache să-
i cânte la nuntă! Zamfira, mai norocită, izbuti a fugi cu Didică scripcarul, de la care am
adunat mai multe cântece poporale, şi a duce o viaţă nomadă cu iubitul ei până a muri, nu
se ştie cum şi unde.
Cât pentru Porojan, el deveni un pitar de frunte sub ciomagul profesorului său şi fu
ridicat la rangul de ciurecar al casei. Cariera lui fu astfel desenată pe gura cuptorului cu
litere neşterse de cărbune!... Domnii ţării puteau să se mazilească, datinile puteau să se
schimbe în Moldova, faţa lumii putea să se prefacă în orice mod; eu, tovarăşul lui de
odinioară, puteam să devin, din simplu comis ce eram, postelnic mare, ministru, domn
chiar!... Porojan avea să rămâie pitar şi numai pitar până la sfârşitul vieţii sale!... Stranie
nedreptate a soartei! Din ziua tristă a despărţirii noastre numai duminicile ne mai
întâlneam în curte, când ne întorceam de la pansioanele noastre, şi atunci recâştigam tot
timpul pierdut cu studiul... Ambiţia noastră era de a chiti şi a zburătăi cu pietricele late şi
rotunde pe palamarul bisericii Sfântului Ilie, când el, suit în clopotniţă, bătea toaca,
executând variaţii fantastice cu ciocanul de lemn pe scândura spânzurată alături cu
clopotele. Într-o zi avui satisfacerea de a-l lovi peste mână tocmai când obţinea un
admirabil efect de toacă. Auzirăm un răcnet în naltul cerului şi pe urmă o grindină de
ameninţări care cădeau de sus pe capul nostru. Fiind însă că distanţa ce ne despărţea de
palamarul virtuos era mare, i-am răspuns prin o nouă bombardare şi, ca parţii, am rupt-o
de fugă voiniceşte. Victima noastră se plânse la dascăl, dascălul la diacon, diaconul la
preot, preotul la jupâneasa Gahiţa. Rezultatul acestor plângeri succesive a fost că îndată
furăm prinşi pemprejurul bisericii şi duşi dinaintea maicii mele, care mă dojeni puţin cu
blândeţe, şi apoi mă şterse de sudoare pe obraz... Iar Porojan plăti gloaba pentru
amândoi... Sărmanul! Mult l-a costat onorul de a fi tovarăşul de nebunii al cuconaşului!
Asemenea o păţi şi înainte de a fi daţi la învăţătură. Pe la 1827 aveam de profesor
pe călugărul Gherman, acel care a vândut lui Gr. Ghica-vodă manuscriptul lui Şincai. El
şedea la noi şi, afară de mine, avea şi alţi elevi externi, dintre care pe M. Kogălniceanu.
- 19 -
Acesta venea în toate zilele, îmbrăcat în anteriu de cutnie şi purtând un işlic rotund de
piele de miel sură... Vai de nenorocitul işlic! El devenise o minge în mâinile noastre şi ne
atrăgea ocări aspre din partea părintelui Gherman, ba uneori chiar şi palme. Cum să ne
răzbunăm? Vasile Porojan găsi modul de răzbunare!... Dascălul nostru avea obicei să
doarmă după amiază şi să horpăiască de se răsuna ograda. El atunci se afla într-un soi de
letargie din care nu l-ar fi trezit nici tunul. Profitând deci de această împrejurare, ne-am
apucat de am zugrăvit cu cerneală vişinie sprâncenele, barba şi mustăţile călugărului.
Efectul produs a fost de minune!... Părintele Gherman nu mai îndrăzni să iasă în lume vro
două luni de zile pentru ca să scape de glumele oamenilor, iar bietul Porojan făcu pentru
prima oară cunoştinţă cu sfântul Neculai din cui.
Sunt dator însă a mărturisi că amicul meu ştia să rabde suferinţele cu un stoicism
antic. Nici ţipa, nici vărsa lacrimi, dar plângeam eu pentru dânsul.
În sfârşit sună ora unei despărţiri complete!... În vara anului 1834 dnul Cuénim
dusese elevii săi pe malul Prutului pentru petrecerea vacanţelor. Eram în gazdă pe la
casele ţărăneşti din satul X... şi ne găseam la largul nostru: veseli, nebuni, zburdalnici ca
rândunelele. Între sat şi râu se ridica un buchet de copaci rari şi pletoşi, care devenise
arena jocurilor noastre. Adăpostiţi la umbra lor, priveam cazacii de pe cela mal, înarmaţi cu
suliţe lungi, şi când ne scăldam strigam la ei: zdraste ciolovec, ca şi când am fi salutat pe
Cesar.
Şedeam într-o amiază culcat la tulpina unei răchite, crezându-mă că-s Robinson
Cruzoe şi aşteptând să apară de după copaci o ceată de sălbatici, când zării deodată
figura lui Porojan.
– Vasile!... am strigat cu bucurie... Vasile!...
– Eu, cuconaşule, răspunse Porojan. Am adus o scrisoare a boierului lui domnul
Cuénim.
– Şi te-a trimis pe tine?
– Ba nu; dar m-am luat pe urma slujitorului de la Visterie, care a fost însărcinat cu
scrisoarea. Îmi era dor să te mai văd o dată, cuconaşule, pân-a nu te duce la Paris.
– La Paris? eu?
– Aşa... am auzit vorbind fetele de sus, că boierul a hotărât să te trimită la carte,
tocmai în fundul lumii... şi am venit să te rog ca să mă iei cu d-ta.
– Lasă pe mine, Vasile... făr’ de tine nu mă duc, am răspuns cu siguranţă.
Însă peste vro zece zile mi-am luat adio de la maica mea, care plângea, de la tatul
meu, care se stăpânea ca să nu plângă, de la frate, de la soră, de la mama Gahiţa, de la
servitori şi am plecat, lăsând în urma mea pe bietul Vasile Porojan... Ochii lui se umpluseră
de lacrimi pentru întâia oară de când îl cunoşteam. Am plecat odată cu Alexandru Cuza,
căruia norocul îi rezerva tronul României, cu vărul său, N. Docan, şi cu pictorul Negulici,
care a murit la Constantinopol în urma evenimentelor de la 1848. Conducătorul şi
guvernatorul nostru era însuşi secretarul vestitului Corai, dnul Filip Furnasaki.
Cinci ani întregi am stat în Paris, cercând, după dorinţa părintelui meu, să mă
pregătesc pentru studiul medicinei, apoi pentu studiul dreptului... Cercare zadarnică, fiind
contrară imaginaţiei mele vagabonde şi aplecării mele pentru literatură...
La întoarcerea mea în ţară, pe la sfârşitul anului 1839, după o plăcută călătorie prin
Italia, am găsit casa părintească completă... Porojan singur lipsea, căci fugise a doua zi
după plecarea mea la Paris şi nu se mai întorsese la stăpâni de frica zgardei cu coarne de
fier şi mai cu seamă de groaza poliţaiului Urzică, prin mâinile căruia era obicei să treacă
toţi ţiganii leneşi, tâlhari sau prea iubitori de libertate... Nu trecu însă mult timp şi el apăru
în curte, căci auzise de întoarcerea mea. Dorul de mine îl făcu să înfrunte asprimea
pedepsei ce meritase... dar am avut nespusă mulţumire de a-l scăpa şi de a-l reintegra
- 20 -
iarăşi în postul său de pitar al casei. După moartea părinţilor mei, am eliberat toţi robii
noştri, voind astfel să recunosc amicia lui Porojan pentru mine. Frumoasă zi a fost aceea
când, din balconul casei de la Mirceşti, am declarat ţiganilor adunaţi că sunt liberi! Că nu li
se vor mai lua copiii pentru a fi crescuţi şi deprinşi ca servitori în casa boierească şi că pot
să meargă unde le place fără împiedecare din partea nimănui.
Surprinderea lor s-a manifestat prin o exclamare sălbatică, şi bucuria lor prin o mie
de sărituri deşănţate, ca oameni muşcaţi de tarantelă. Vreo trei bătrâni însă au început a
plânge şi a-mi zice:
– Stăpâne, stăpâne, ce ţi-am greşit ca să ne urgiseşti astfel, păcătoşii de noi?!... Ne
faci slobozi?... Cine o să ne poarte de grijă de azi înainte?... Cine o să ne hrănească, cine
să ne îmbrace, cine să ne cunune, cine să ne îngroape?... Stăpâne, nu te îndura de noi şi
nu ne depărta de mila măriei tale!
Vorbe deşarte pentru mulţimea ce intrase în paroxismul beţiei!... Toţi, părăsindu-şi
bordeiele, plecară a doua zi cu tot avutul lor ca să meargă... Unde?... Nu o ştiau nici ei, dar
se porniră ca să calce peste orizont şi să afirme dreptul lor de oameni liberi... Laia se opri
la cea întâi crâşmă, pentru ca să celebreze noua lor poziţie socială, apoi se opri la a doua
crâşmă, pentru ca să cinstească în sănătatea cuconaşului, apoi se opri la a treia, pentru ca
să boteze cu vin libertuşca, apoi la a patra, pentru ca să guste dacă rachiul liber e mai bun
decât celălalt etc., etc., şi astfel au dus-o întruna până ce, bându-şi până şi căciulile şi
apucându-se de furturi, au ajuns în închisorile de la Roman, de la Piatra şi de la Bacău.
Peste şase luni, s-au întors cu toţii la Mirceşti, goi, bolnavi, morţi de foame, îngheţaţi
de ger, şi au căzut în genunchi cu rugăminte ca să-i primesc iar robi ca în vremile cele
bune, după cum spuneau ei... Această reîntoarcere de bunăvoie la sclavie m-a făcut a
cugeta mult asupra modului de a libera popoarele ce sunt sclave din născare şi m-am
convins că pe cât e de neomenos faptul de a lipsi pe un om de libertate, pe atât e de
necumpătat faptul de a libera deodată pe un sclav fără a-l pregăti la fericirea ce-l aşteaptă
şi a-l feri de neajunsurile unei libertăţi pripite.
Porojan însă nu împărtăşi soarta celorlalţi ţigani. Devenit liber, el se duse să
exerciteze în ţinuturi meseria lui de pitar şi în sfârşit se stabili la Piatra. Astfel ne
pierdurăm din vedere ani îndelungaţi... Mi se spusese chiar că ar fi murit!...
Într-o zi, pe când şedeam la masă în umbra copacilor din grădina de la Mirceşti,
zăresc un străin cu surtuc de nankin şi cu picioarele goale... Figura lui nu-mi părea
necunoscută... o privesc cu luare-aminte... Ce să văd?... Porojan!... Cine poate spune
bucuria mea?... Tovarăşul meu de copilărie! trăieşte! iată-l!... iată-l plângând şi sărutându-
mi mâinile!... Nu ştiam ce să-i dau ca să-i fac mulţumire... Îmi venea să-l poftesc la masă;
să-i propun o partidă de arşici.
După cele întâi momente de uimire, el îmi povesti odiseea lui, un lung şir de mizerii
omeneşti, apoi se rugă să-l primesc a fi pitar la Mirceşti, zicând că voieşte să moară unde
s-a născut. Am primit cu recunoştinţă, l-am îmbrăcat din cap până-n picioare, i-am hotărât
o leafă bună şi i-am gătit o odaie deosebită în ogradă. El s-a instalat şi după două zile s-a
făcut nevăzut împreună cu un cal al vătafului!
De-atunci l-am mai întâlnit o dată la Piatra, slăbănogit, plin de reumatisme, plecat
spre pământ de aspra mână a bătrâneţii şi dezgustat de lume. Sărmanul! a părăsit-o în
sfârşit, luând cu el partea aceea din tabloul social care ne arată familiile boiereşti
înconjurate de servitori ţigani, precum erau casele patricienilor romani, pline de sclavi
aduşi din lumea întreagă.

- 21 -
1. Răspunde la întrebările:
a) Cine era Vasile Porojan?
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
b) În ce relaţii era el cu naratorul?
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
c) Care erau jocurile preferate ale copiilor?
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
d) Care a fost motivul despărţirii copiilor?
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________

2. Explică cum înţelegi secvenţele:

a) valurile lumii şi treptele sociale ne-au despărţit de mult unul de altul
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
b) meşteri în arta de a fura merele şi perele de pe crengi
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
c) tovarăşul meu, pe lângă aceste dispoziţii de ştiinţă strategică, mai poseda şi aplecări
artistice
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________

3. Ce valori demonstrează naratorul când eliberează ţiganii din robie şi, apoi, îi primeşte
înapoi? Comentează.
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

4. Ce problemă ridică fragmentul de mai jos? Ce soluţii pentru rezolvarea ei poţi

propune?
Această reîntoarcere de bunăvoie la sclavie m-a făcut a cugeta mult asupra
modului de a libera popoarele ce sunt sclave din născare şi m-am convins că pe cât e de
neomenos faptul de a lipsi pe un om de libertate, pe atât e de necumpătat faptul de a
libera deodată pe un sclav fără a-l pregăti la fericirea ce-l aşteaptă şi a-l feri de
neajunsurile unei libertăţi pripite.

- 22 -
 ____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

5. Ce proverb dintre cele de mai jos s-ar potrivi mesajului acestei povestiri? Motivează-ţi
alegerea.
a) Prietenul la nevoie se cunoaşte.
b) Un prieten adevărat îţi rămâne întotdeauna prieten.
c) Rana făcută de un prieten nu se vindecă niciodată.
d) Prietenia adevărată nu se stinge niciodată.
e) Singurul mod de a avea prieteni este de a fi tu însuţi un bun prieten.
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________

6. Ai un prieten din copilărie? Povesteşte despre relaţia voastră.

____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

7. Imaginează-ţi că prietenul tău este de altă etnie şi părinţii se opun relaţiei voastre.
Cum vei proceda? Alege din variantele de mai jos sau propune varianta ta.
Argumentează-ţi răspunsul.
a) Dau ascultare părinţilor şi întrerup relaţia de prietenie.
b) Continuu relaţia, ascunzând-o de părinţi.
c) Încerc să discut cu părinţii, explicându-le situaţia.
d) Altă variantă.
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

- 23 -
8. Ce valenţe are, pentru tine, cuvântul libertate?
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

9. Te simţi liber acasă, la şcoală, în stradă? Cum se manifestă aceasta?

____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

10. Ce părere ai despre studiile peste hotare? Alege din variantele de mai jos sau propune
varianta ta.
a) Putem face studii de calitate şi în Republica Moldova.
b) Doar peste hotare, avem posibilitatea obţinerii unor studii de calitate.
c) Altă variantă.
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________

11. Citeşte poezia de mai jos şi stabileşte aspectul prieteniei relevat în text.

Prietenul care nu vine De parcă sunt luat de ape,

când îl aştept şi când mi-i greu iar el râzând uşor pe mal,
rămâne-abia pe jumătate c-o vâslă lungă mă împinge
să dăinuiască-n pieptul meu. cu tot cu spume şi cu val.

De parcă s-ar fi dus pe valuri, Rămâne-abia pe jumătate

de parcă undeva l-au prins prietenul necredincios,
şi-l leagă de-un catarg cu funii iar amintirea lui, tăios,
de-asupra unui rug aprins. ca o aripă frântă bate.
(Liviu Damian)

12. Ce înseamnă pentru tine un prieten necredincios? Ţi s-a întâmplat să treci printr-o
situaţie de infidelitate în prietenie? Ce sentimente ai trăit? Cum ai procedat?
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________

- 24 -
 _________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________

13. Opinează în baza aserţiunii lui Montaighe Din marile prietenii se nasc marile
duşmănii.
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

MUNCA ŞI CARIERA

EVOCARE
Pagină de jurnal
Povesteşte, în spaţiul rezervat, ca într-o pagină de jurnal, despre munca pe care o
faci cu plăcere şi dăruire.
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________

Imaginează-ţi care ar putea fi

istoria de viaţă a femeii din imaginea
alăturată şi povesteşte-o pe scurt în
spaţiul rezervat.

Aurel Băeşu. Portret de ţărancă

- 25 -
 ____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

Citeşte povestirea ce urmează şi rezolvă itemii propuşi.

ODIHNA
(fragment)
Ion Druţă
Oamenii care au cunoscut munca trebuie să cunoască şi odihna. Solemne şi tainice
sunt clipele de reculegere, când braţele trudite culeg sudoarea de pe frunte şi rămân pe
genunchi nemişcate, aburind uşor...
A venit mătuşa din Năduşită să se odihnească într-o bună sară, cu un coş mare de
papură pe care îl tot muta dintr-o mână în alta...
Deşi era prea târziu, bătrâna a fost dusă într-o cămăruţă, unde o aştepta un pat
moale, aşternut cu grijă. Bucătarul a gătit o gustare la repezeală, dar când s-a dus s-o
cheme, mătuşa îşi făcea pe ascuns semnul crucii şi aşeza ceva în coşul de papură - luase
masa. Rugată fiind să vie să guste ceva, mătuşa a zâmbit blajin:
– Vă mulţumesc pentru poftire şi pentru cinste, dacă eu am venit cu mâncarea de
acasă. Să nu fac supărare...
Pe la zori, mătuşa a dispărut. A dispărut cu tot cu basma, cu tot cu coşul de papură.
Nimeni n-a văzut cum şi pe unde a ieşit - a lăsat patul tot aşa de bine aşezat cum îl
primise, de parcă nici nu dormise.
A fost căutată de lucrătorii casei de odihnă şi de toţi cei care se odihneau... dar
mătuşa nu-i şi pace. A fost găsită abia pe la amiază - dosită de nişte tufe de liliac în fundul
livezii, plivea un strat de flori.
A fost mare daravelă la casa de odihnă. Directorul a mustrat lucrătorii ca nu i-au
lămurit mătuşii pentru ce a venit ea încoace, că n-au poftit-o să ia masa de dimineaţă.
Toată ziua ceea până sara îşi tot căuta de lucru, dar era păzită şi, până la urmă, s-a
împăcat cu gândul că pierde ziua.
A doua zi dimineaţa iar a dispărut. De astă dată, coşul de papură rămăsese lângă
pat şi au găsit-o uşor - curăţa cartofi la bucătărie. Săracul bucătar - o oră întreagă se tot
chinuia să-i lămurească directorului că el n-a chemat-o... Apoi iar au prins a-i lămuri
mătuşii pentru ce a venit ea aici - biata mătuşă nu putea pricepe cum se face că în viaţa ei,
orişicui i-ar fi propus munca, toţi o primeau, căci a muncit cum se cuvine, din toată inima,
iar aici...
– Maica Domnului, d-apoi ce făceam eu curăţând cartofi?! Ce, adică nu mă
odihneam eu stând pe scăunaş?
Avea ceva mătuşa că nu se mai putea opri. Zicea că o poartă mâinile, căutându-şi
singure de lucru - ar sta ea cuminte cum i se spune, dar o poartă mâinile şi nu le mai poate
stăpâni. Ca s-o facă să se odihnească măcar cât de cât, administraţia a rugat-o să brodeze
câteva feţe de masă, crezând, pe bună dreptate, că, brodând şi stând la umbră, mătuşa s-

- 26 -
a odihni. Ei, de unde! O zi şi o jumătate de noapte a stat mătuşa adunată în două până a
gătit brodatul! - dimineaţa feţele de masă erau aşternute...
Cam la o săptămână, mătuşa s-a sculat pe la zori, a udat florile, a măturat ograda,
apoi s-a spălat şi a declarat directorului că se duce acasă. Nu mai poate sta. I-i dor de sat,
şi apoi nepoţii, uite, încep mâine-poimâine să umble la şcoală şi n-au să-şi poată aminti
unde li-s cărţile şi caietele. Primăvara le-au aruncat cine ştie pe unde şi ea le-a cules din
urma lor. Afară de asta, nu mai poate dormi nopţile, că prea s-a odihnit - ea doarme bine
numai când îi trudită...

1. Ce este o casă de odihnă? Cine se poate odihni într-o astfel de locaţie?

____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________

2. Comentează secvenţa: biata mătuşă nu putea pricepe cum se face că în viaţa ei,
orişicui i-ar fi propus munca, toţi o primeau, căci a muncit cum se cuvine, din toată
inima, iar aici...
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________

3. Selectează secvenţele în care sunt promovate următoarele valori:

a) demnitatea umană
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
b) credinţa în Dumnezeu
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
c) dorinţa de a fi util
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
d) bunul-simţ
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
e) grija pentru aproape
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
f) alta
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

- 27 -
4. Ce relaţie este între cuvintele muncă şi odihnă? Ce reprezintă aceste cuvinte pentru
personajul din text?
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________

5. De ce mătuşa nu are nume?

____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________

6. Ai întâlnit în realitatea cotidiană personaje asemănătore cu mătuşa? Povesteşte

despre ele.
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________

7. Există persoane care afirmă că reuşita în viaţă depinde de norocul pe care îl ai. Tu ce
crezi? În ce relaţie se află noţiunile muncă şi noroc?
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________

8. Povesteşte o situaţie când munca pe care ai depus-o ţi-a oferit satisfacţie.

____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________

- 28 -
9. Descrie cum te-ai simţi, dacă ţi s-ar oferi nişte avantaje pentru care n-ai muncit şi pe
care nu le-ai meritat. Le-ai accepta?
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________

- 29 -
 CUPRINS

NOTĂ DE PREZENTARE 3

CLASIFICAREA VALORILOR …………………………………………….. 4

PATRIA. PATRIOTISMUL ………………………………………………..... 5

FAMILIA ………………………………………………………………………. 8

DRAGOSTEA…………………………………………………………………. 11

BUNĂTATEA …………………………………………………………………. 15

PRIETENIA. LIBERTATEA ………………………………………………... 17

MUNCA ŞI CARIERA ………………………………………………………. 25

- 30 -