Sunteți pe pagina 1din 2

Imaginație

Imaginația ocupă o poziție aparte pe continuumul activității de cunoaștere. Pe de o parte, ea vine în


continuarea reprezentării, bazându-se direct pe memorie, pe de altă parte, ea deviază traiectoria care
merge spre gândire, făcând o buclă.
În psihologie, imaginația se definește ca proces intelectual (cognitiv) de selectare și combinare în
imagini noi, elemente din experiența anterioară sau de generare de imagini fără corespondent în
această experiență. Produsul activității imaginative nu se reduce doar la imagini singulare,
disparate, ci el presupune proiecte și planuri complexe, care se obiectivează în diferite forme –
inovații, invenții, descoperiri, opere literare, muzicale, plastice, etc.
Imaginația joacă un rol esențial în activitatea umană, incluzându-se ca verigă componentă centrală a
creativității. Ea aduce un spor considerabil la cunoașterea realității date și a viitorului, a posibilului.
Spre deosebire de gândire, care se încapsulează în reguli și norme riguroase, ce-i impun întotdeauna
congruența sau compatibilitatea cu realitatea obiectivă, imaginația este liberă de canoane, ea
putându-se mișca nu numai pe tărâmul realului perceptibil, ci și pe cel al fantasticului și
fantasmagoricului. Ea nu are așadar limite, ceea ce-i conferă întotdeauna o notă de inedit, de
noutate.
În cursul vieții, imaginația traversează o traiectorie complexă: exuberantă, irezistibilă și nearticulată
în copilărie, devine structurată, persistentă și orientată finalist constructiv în adolescență, productivă
și instrumentală în tinerețe și slabă, rigidă, la vârstele avansate. Pe măsura dezvoltării și consolidării
structurilor gândirii, imaginația se mulează din ce în ce mai mult pe probleme reale, integrate
activităților sociale actuale în domeniul artei, tehnicii, științei.
Din punct de vedere al mecanismelor interne prin care se realizează, imaginația se organizează în
adâncime pe câteva niveluri funcționale, și anume: nivelul oniric, nivelul reveriei și nivelul
intențional orientat, în cadrul căruia se delimitează imaginația reproductivă, imaginația creatoare și
visul de perspecti

Conținutulinformațional al imaginației
Imaginația este procesul psihic cognitiv, complex, de reflectare mijlocită, constructivă și
transformatoare a datelor experienței, a cunoștințelor, informațiilor stocate la nivelul memoriei sau a
situațiilor și evenimentelor trăite în prezent.
Imaginația își extrage conținuturile în cea mai mare parte din stocul memoriei. Imagini, idei,
cunoștințe sunt supuse unui proces de combinatorică imaginativă în vederea elaborării de noi
imagini, idei, concepții. De asemenea, imaginația își extrage conținuturile și din zonele profunde ale
inconștientului, supunându-le în timpul visului la combinări și transformări dintre cele mai variate.
În concluzie, imaginația exploatează datele trecutului și experiența prezentă și realizează o
reflectare constructivă și anticipativă.

Funcțiile imaginației
Imaginația are o funcție cognitivă, ea având roluri importante în lărgirea sferei cunoașterii,
explorând zone noi și căutând soluții noi la problemele existente. Dacă gândirea adâncește sfera
cunoașterii, imaginația lărgește această sferă și oferă astfel gândirii noi teritorii.
Imaginația are o funcție adaptativ reglatorie, care exprimă locul și rolul imaginației în sistemul
psihic uman, ea constituind procesul predilect al creativității. Imaginația conferă conștiinței
dimensiunea explorativă și creatoare.
Structurile operatorii ale imaginației
În calitate de proces cognitiv, imaginația dispune de o serie de procedee de combinatorică
imaginativă. Sunt operații, procedee de lucru mintal, prin intermediul căreia imaginația intervine
asupra conținuturilor sale și produce modificări, transformări, aglutinări, tipizări, schematizări,
rearanjări, substituții, analogii, adaptări, etc.

Produsul imaginației
Finalitatea subiectiv comportamentală a imaginației este proiectul, o imagine nouă, o nouă idee, un
nou aranjament, o nouă configurație. Fiecare dintre formele imaginației se finalizează în plan
subiectiv într-o manieră proprie.
Astfel, visul din timpul somnului este trăit ca o derulare haotică de imagini, emoții, pulsiuni,
dorințe. Reveria este trăită ca o derulare de imagini animate de proiecte, ipoteze și aspirații.
Imaginația reproductivă este trăită ca o desfășurare de imagini despre realități și situații pe care le-
am perceput. Imaginația creatoare este trăită ca proiect, ca model, cu un anumit coeficient de
originalitate. Visul de perspectivă este trăit ca un proiect mintal al drumului propriu sau al drumului
propriu al unui proiect de la imaginare la realizare.
În concluzie, produsul imaginației îl constituie proiectul, modelele anticipative ale realității.