Profilul personalității creatoare

BUȘE ELENA-CARMINA

MASTER AN I,IESC

Conceptul de personalitate definește unitatea bio-pshico-social, ce exprimă complexitatea

omului ca întreg. De aceea, personalitatea poate fi înteleasă și interpretată la nivelul a trei tipuri
de caracteristici:

a) caracteristici generale(de exemplu temperament,aptitudini,aspirații,caracter)

b) caracteristici tipologice(particulare),valabile numai pentru anumite grupuri sau categorii
de indivizi. Acestea se formează sub influența unor conditii sociale, particulare, cum ar
fi : apartenența individului la o anumita clasă sau comunitate culturală.
c) caracteristici individuale (singulare),ce definesc omul ca și entitate unică.

Conform definiţiei, “creativitatea este un produs creator situat, cel puţin, la nivel inventiv; un
proces creator orientat în direcţia sesizării şi rezolvării situaţiilor-problemă la nivelul gândirii
divergente; dimensiune axiologică a personalităţii care valorifică resursele globale ale sistemului
psihic uman” [1, p.78- 79]. Pornind de la această definiție, putem afirma că există un potențial
creator la fiecare individ și că există mai multe niveluri de structurare a creativității:

1. creativitatea expresivă,caracteristică vârstelor mici.

2. creativitatea productivă, nivelul specific tehnicienilor, pentru că presupune însuşirea
unor deprinderi care permit îmbunătăţirea modalităţilor de exprimare a creaţiei;
3. creativitatea inventivă, , cea care se valorifică prin invenţii şi descoperiri şi care pune în
evidenţă capacitatea de a sesiza relaţii noi şi neobişnuite, căi noi de interpretare a unor
realităţi cunoscute;
4. creativitatea inovativa, care presupune înţelegerea profundă a principiilor fundamentale
ale unui domeniu ( artă, ştiinţă ) şi apoi modificarea decisivă a abordării unui anumit
fenomen.

Existenţa creativităţii se constată prin flexibilitatea, noutatea, originalitatea, fluenţa,

senzitivitatea, igeniozitatea elevului. Creativitatea se dobândeşte ca abilitate de a realiza ceva
nou prin activitate, prin experienţă (necreativitatea implică foarte multă muncă). Edison spunea
că în creaţie este nevoie de 99% transpiraţie şi 1% inspiraţie. Creativitatea este un proces ,
deoarece necesită evoluţie în timp, dezvoltări şi , uneori, necesită învingerea unor obstacole.

În mod tradiţional, creativitatea a fost asociată cu imaginaţia. F. Barron (1989) delimitează

noţiunile de imaginaţie şi creativitate: „Imaginaţia este o funcţie universală a creierului uman;
creativitatea este mai mult un rezultat al evoluţiei sociale, care presupune un tip de
comportament şi are o valoare utilitară”.
 Pentru înţelegerea procesului creaţiei, Guilford elaborează un model al structurii intelectului,
capabil să asume şi dimensiunea creativităţii. Conform acestui model, fiecare capacitate
intelectuală se defineşte prin trei parametri: operaţii ( cunoaştere, memorie, gândire convergentă
şi divergentă, evaluare ), conţinuturi ( figurativ, simbolic, semantic, comportamental ) şi produse
( unităţi, clase, relaţii, sisteme, transformări, implicaţii ).

Realizând distincţia dintre gândirea convergentă ( gândirea algoritmică în care se porneşte de

la informaţia dată pentru a da un răspuns unic, într-o manieră unică ) şi gândirea divergentă (
gândirea care merge în diferite direcţii şi caută soluţii variate, inedite de rezolvare a problemelor
), Guilford asociază creativitatea cu gândirea divergentă. Gândirea divergentă este
pluridimensională, plastică şi adaptabilă.

Factorii gândirii divergente elaborați de Guilford sunt:

 fluenţa, care exprimă rapiditatea şi uşurinţa de a produce, în anumite condiţii, cuvinte,

idei, asociaţii, propoziţii sau expresii;
 flexibilitatea, care exprimă capacitatea de a modifica şi restructura eficient mersul
gândirii în situaţii noi, de a găsi soluţii cât mai variate de rezolvare a problemelor, de a
opera transferuri, de a renunţa la ipotezele vechi şi de a adopta cu uşurinţă altele noi;
 originalitatea, care este capacitatea de a emite idei noi, soluţii ingenioase,
neconvenţionale, neobişnuite; se consideră a fi originale acele răspunsuri care frapează,
care sunt ieşite din comun, care ocolesc căile bătătorite de rezolvare;
 elaborarea, care se referă la capacitatea de a planifica o activitate ţinând seama de cât
mai multe detalii, de a anticipa rezultatul final, de a dezvolta şi finaliza o idee;
 sensibilitatea la probleme, care este capacitatea de a remarca cu multă uşurinţă
fenomenele neobişnuite, sesizând prezenţa unor probleme acolo unde majoritatea nu le
observă;
 redefinirea ( sau restructurarea ), care vizează abilitatea de a folosi într-o manieră nouă,
neobişnuită, un obiect sau o parte a acestuia.

Performanţa creativă presupune şi un anumit nivel al inteligenţei. Foarte multe cercetări

s-au orientat către determinarea relaţiilor dintre creativitate şi inteligenţă, iar răspunsurile au fost
dintre cele mai diferite: creativitatea este complementară inteligenţei, creativitatea este
independentă de inteligenţă, creativitatea se corelează mediu cu inteligenţa.

În opinia psihologului român, P.Popescu -Neveanu cele mai importante atitudini creative
sunt:

-încrederea în forţele proprii şi înclinaţia puternică pentru realizare de sine;

-interesele cognitive şi devotamentul faţă de profesiunea aleasă;

-atitudinea antirutinieră, ce deschide calea unor noi experimentări;

-cutezanţa în adoptarea de noi scopuri neobişnuite şi asumarea riscurilor pentru îndeplinirea
acestora;

-perseverenţa în căutarea soluţiilor pentru realizarea proiectelor propuse;

-simţul valorii şi atitudinea valorizatoare, care duc la recunoaşterea valorii altora şi la afirmarea
valorilor proprii.

Există şi reversul acestor atitudini, atitudinile necreative, considerate factori de blocaj

pentru creativitate:

-egoismul ( intoleranţa, centrarea pe sine, snobismul );

-impulsivitatea exagerată ( nerăbdarea, iresponsabilitatea, imprudenţa );

-încăpăţânarea, cinismul, răzvrătirea, lipsa de cooperare;

-imaturitatea, copilăriile, neîndemânarea;

-neatenţia, uitarea, distragerea;

-toleranţa slabă la frustrare, lipsa de comunicare.

Psihologii admit astăzi faptul că fenomenul creativităţii este o caracteristică general – umană,
deoarece fiecare individ posedă însuşiri care îi vor permite acte creative, dar la niveluri diferite
de realizare

BIBLIOGRAFIE:

1. Creativitate, modele, programare, Ed. Ştiinţifi că, Buc., 1967.

2. Creţu, C., Psihopedagogia creativităţii şi a talentului, Editura Universităţii „Al.I.Cuza”,
Iaşi, 2002
3. Nicola, Gr., Stimularea creativităţii elevilor în procesul de învăţământ, EDP,Bucureşti,
1981