Mijloace/metode moderne ale profesorului creativ

Educaţia este cea care îl deosebeşte pe om de animal şi care îi permite să evolueze, să

înveţe lucruri noi în fiecare clipă a vieţii, să se autodepăşească, să vrea să cunoască mai multe
detalii dintr-un anumit sau din mai multe domenii, să se specializeze. Profesionalismul în
educaţie poate fi atins doar dacă cadrele didactice care au un rol covârşitor în procesul
educaţional au o pregătire adecvată care le va permite să educe şi să modeleze caractere şi
personalităţi.
Un cadru didactic trebuie să fie un model demn de urmat atât din punct de vedere uman,
moral- şi de aceea accentul pus pe dezvoltarea personalităţii este foarte important- cât şi
profesional, pragmatic, aici intervenind pregătirea educaţională căpătată de-a lungul anilor de
studiu. Procesul didactic presupune o cunoaştere cât mai mare a disciplinelor predate care să
poată asigura transmiterea adecvată a cunoştinţelor, o valorificare a experienţelor de învăţare ale
elevilor, o programă şcolară însuşită şi pusă în aplicare, adaptarea la conceptul de învăţare
continuă, pe tot parcursul vieţii, împletirea cunoştinţelor teoretice cu cele practice, utilizarea
celor mai noi tehnologii informaţionale şi de comunicare în procesul educaţional.

Strategiile didactice interactive au un rol determinant în activitatea instructiv-educativă,

fiind prezente în toate etapele conceperii şi realizării efective a acesteia:

a) în faza proiectării, atunci când profesorul, raportându-se la celelalte componente ale

procesului de învăţământ (obiective, conţinuturi, timp, forme de organizare etc.), elaborează
strategia didactică optimă;

b) în faza de desfăşurare efectivă a activităţii – strategia didactică devine un instrument

concret care permite realizarea obiectivelor propuse;

c) în faza autoevaluării, alături de alte componente ale procesului de învăţământ, strategia

didactică devine „obiect” al evaluării profesorului, apreciindu-se, în funcţie de rezultatele
obţinute, calitatea acesteia şi gradul de corespondenţă cu finalităţile, conţinutul, formele de
organizare a procesului de învăţământ.

Metoda 3-2-1. Este o tehnică modernă de evaluare, care constată şi apreciază rezultatele
obţinute la finalul unei secvenţe de instruire sau al unei activităţi didactice, în scopul ameliorării/
îmbunătăţirii acestora, precum şi a demersului care le-a generat.Avantajele tehnicii: aprecierea
unor rezultate de diverse tipuri (cunoştinţe, capacităţi,și, abilităţi); conştientizarea achiziţiilor ce
trebuie realizate la finalul unei secvenţe de instruire sau a activităţii didactice; cultivarea
responsabilităţii pentru propria învăţare şi rezultatele acesteia; implicarea tuturor elevilor în
realizarea sarcinilor propuse;
 Experimentul gândului (empatia). Elevilor li se cere să se imagineze într-o anumită
situaţie

Metoda Piramida succesului presupune acumularea treptată a opiniilor individuale ale

participanţilor. Profesorul expune elevilor datele problemei în cauză.

Metoda pălăriilor gânditoare

Pălăria albastră – este liderul,conduce activitatea.Este pălăria responsabilă cu controlul

discuţiilor, extrage concluzii – clarifică/ alege solutia corectă
Pălăria albă –deţine informaţii despre tema pusă în discuţie ,face conexiuni,oferă
informaţia brută aşa cum a primit-o.
Pălăria roşie– îşi exprimă emoţiile, sentimentele, supărarea, faţă de personajele întâlnite,
nu se justifică – spune ce simte
Pălăria neagră – este criticul, prezintă posibile riscuri,pericole,greşeli la soluţiile
propuse, exprimă doar judecăţi negative – identifică greşelile
Pălăria verde –oferă soluţii alternative, idei noi, inovatoare, caută alternative {Ce trebuie
făcut?} – generează idei noi
Pălăria galbenă–este creatorul, simbolul gândirii pozitive şi constructive, explorează
optimist posibilităţile, creează finalul – efortul aduce beneficii.

Tehnica cubului este strategia de învăţare care facilitează examinarea unei teme din
diferite indicaţii-cheie pe fiecare latură a cubului. De exemplu: descrie, compară, asociază,
analizează, aplică, găseşte argumente pro şi contra. Cubul are 6 feţe, pe care sunt scrise, verbele
ce numesc operaţiile de gândire:

1. Descrie/ defineşte (se descrie subiectul operei)

2. Compară (specificul obiectului în raport cu altele, deja examinate)
3. Asociază (fiecare subiect poate declanşa diverse asociaţii)
4. Analizează (interpretarea legăturii ca element al întregului)
5. Aplică (aplicarea în viaţa cotidiană)
6. Apreciază (pro sau contra).

Cadranele – reprezintă o tehnică ce presupune extragerea esenţialului dintr-un text

analizat, de rezumare şi sintetizare a unui conţinut informaţional solicitând implicarea elevilor în
înţelegerea acestuia. Această metodă presupune parcurgerea următorilor paşi:

 Împărţirea tablei în 4 părţi egale.

 Se propune un criteriu pentru fiecare cadran obţinut.
 Se citeşte textul.
 Se formulează răspunsuri scurte pentru fiecare cadran.
 Se evaluează rezultatele.
 Avantajele folosirii acestei metode:

 stimulează atenţia şi gândirea;

 scoate în evidenţă modul propriu de înţelegere;
 conduce spre esenţializare, sintetizare.

BIBLIOGRAFIE:

1. Gaston Berger, Omul modern şi educaţia sa, Bucureşti, Editura Didactică şi;
2. Ioan Cerghit, ,,Metode de învăţământ Pedagogică,1973”, E.D.P., Bucureşti,1973