Hrănirea si adăparea

Animalele au nevoie de hrană

si de apă: brana le asigură
energie şi materii prime
pentru lesuturi, iar apa
menline ecbilibrul fuidelor in
corp. Majoritatea animalelor
au dezvoltat adaptări speciale
pentru găsirea şi asimilarea
branei.

iaţa majoritătii animalelor este dominată

V de nevoia lor de hrană şi de apă, dar

strategiile lor de mâncat şi de hăut
variază enorm . Multe specii s-au adaptat pen-
tru m uncarea anumitor alimente : altele experi-
mentează practic cu once . Unele găsesc hrană O Dintii ascuti%i ai
peste tot in jurul lot ; altele trebuie să caute crocodilului sunt
zile în sir sau chiar mai multe săptămâni . dovada faptului că el
Unele supravieţuiesc fără o singură înghiţitură este un carnivor .
de apă ; altele sunt inundate de atât de multă Este un vânător
apă încât au mecanisme speciale pentru a nemilos - puiul nu a
scăpa de exces . avut nici o şansă de
Această diversitate se datorează faptului că scăpare.
speciile au evoluat pentru a exploata o gamă
largă cle hahitate şi de surse de hrană . Oricât Păsările colibri se
de nepromiţătoare ai - fi mâncarea sau oricât hrănesc din zbor,
de ostil ar fi mediul, un animal sau altul, cu introducându-5i
mijloacele necesare, îl va exploata în cele din ciocul lung şi subtire
urmă . Koala, de e xemplu . s e hrăneşte exclu- în flori pentru a
siv cu frunze de eucalipt, care conţin toxine, absorbi nectarul .
otrăvitoare pentru majoritatea animalelor .
Având capacitatea de a rezista la toxine, koala
şi-a asigurat un monopol al sursei sale de
o Fluturii beau nec-
tar. Ei au o vedere
hrană şi evită nevoia de a concura cu alte color bine dez-
specii pentru alimentele mai digerahile care voltată, astfel încât
cresc în apropiere . Koala nu utilizează toxi- ei sunt atraşi de flori
nele din frunzele de eucalipt pe cane le atât prin vedere cât
mănâncă . Aclevărata sa nevoie cle hrană este şi prin miros.

exact aceeaşi ca şi a majorităţii celorlalte ani-

male : carbohidrati, grăsimi, proteine şi vita-
mine, precum şi anumite minerale esentiale .
Plantele verzi au nevoi similare, dar ele stint
capabile s .1 şi le satisfacă exploatând energia
soarelui pentru a transforma suhstanţe chimi-
ce simple în compuşi organici complec .şi . Ele
nu trebuie să "n inânce" in sensul ohişnuit al
cuvântului, iar mecanismele de ahsorbtie
chimică şi prelucrare sunt mai moult sau mai
puţin aceleaşi in întregul regn vegetal .

Lanturi alimentare
Animalele nu pot utiliza substanţele chimice
simple în felul in care o fac plantele . Ele tre-
buie să obţină carbohidraţi, proteine şi alti
compuşi organici de-a gata, on de la plante,
on de la alte animale care au mâncat plante .
În multe cazuri, lanţul acestei obţineri -
"lanţul alimentar" - poate fi destul de lung .
Rechinul prădător, de exemplu, mănâncă un
ton, care se hrăneşte cu alţi peşti . Aceşti peşti

501

134 HRANIREA $I ADAPAREA
probabil au mâncat peşti şi mai mici, care
s-au hrănit cu animale planctonice mici pre-
cum copepodele . Copepodele 5i-au derivat
întreaga hrană din plante plutitoare microsco-
pice, care au folosit energia soarelui pentru a
transforma substantele chimice brute în com-
puşi organici . Astfel, în cele din urmă, chiar şi
rechinul se bazează pe plante pentru a obţine
substantele nutritive de care are nevoie .
Asemenea lanturi alimentare fac de obicei
parte din "retele alimentare" mai complexe în
care diferitele animale sunt verigi în alte lan-
ţuri alimentare . Un prădător precum rechinul
poate să se hrănească şi cu animale aflate mai
jos în lantul alimentar, trecând peste mai mul-
te verigi . În practică este adesea dificil să se
determine exact cine ce mănâncă, deoarece
situaţia se schimbă zilnic, în funcţie de ano-
timp şi de posibilităţi, dar majoritatea ani-
malelor preferă un anumit tip de hrană şi sunt
adaptate pentru găsirea si prelucrarea lor .
Hrănirea pasivă
Noi tindem să considerăm mâncatul şi băutul
activităti dinamice, ce constau din căutare,
alegere şi - în cazul prădătorilor - planificare,
urmărire şi prindere . Dar multe animale acva-
tice stau pur şi simplu şi aşteaptă ca hrana să
vină la ele . Acest lucru este posibil pentru că
animalele sunt complet înconjurate de apă,
care transportă particule organice ce plutesc
în suspensie . Construindu-5i un fel de capca-
nă, aceste animale pot prinde particulele când
trec pe lângă ele .
502
0 Marele rechin aib este un ucigaş nemilos
atât de perfect adaptat să perceapă mirosul
sângelui încât simte mirosul unei singure
picături în peste 4 milioane de litri de apă .
0 Radiolele (tentaculele) viermelui păun
prin particule de plante, alge, ouă şi larve .
Acestea sunt apoi trecute spre centrul evan-
taiului pentru a fi digerate.
t~
Y
Un exemplu elegant este viermele păun,
un vierme marin care trăieşte în tuburi şi care
întinde din capătul tubului său un evantai de
tentacule colorate pentru a aduna particulele
de hrană ce plutesc pe lângă el . 0 tehnică
similară, dar mai activă, este folosită de scoica
răţuşcă, care mătură apa cu membre franjura-
te ce ies din trape aflate în vârful cochiliei sale .
Multe moluşte - şi midii - pompează apă
prin corpul lor, partial pentru a absorbi oxi-
genul pe care îl confine, dar şi pentru a filtra
hrana pe care o transportă . Toate aceste ani-
male î5i petrec cea mai mare parte a vietii în
acelaşi loc, adesea bine fixate pe roci, şi se
bazează pe faptul că hrana vine la ele .
Căutarea şi alegerea
Animalul acvatic care se hrăneşte prin filtrare
niciodată nu trebuie să ia o decizie în legătură
cu ceea ce mănâncă . Orice este digerabil se
digeră, iar restul este eliminat automat. Dar
animalul care trebuie să-5i caute hrana în mod
activ nu î5i permite să irosească energie cu
Căutarea şi prelucrarea materialelor necomes-
tibile ; el trebuie să caute acea hrană pe care
o poate consuma cel mai bine .
Pentru unele animale cu regimuri alimenta-
re foarte specializate, aceasta este o chestiune
simplă . De exemplu, omizile multor fluturi
consumă frunzele doar de pe una sau două
specii de plante . Adultul î5i depune ouăle pe
planta respectivă, astfel încât atunci când omi-
da eclozează, ea are hrana la dispozitie . Până
să mănânce o frunză, ea va 5ti cum trebuie să
fie hrana şi nu va accepta nici un substitut.
Unele animale sunt atât de bine adaptate
la hrănirea dintr-o anumită sursă încât nicio-
dată nu îşi bat capul cu altele . De exemplu,
mai multe specii de păsări colibri sunt dotate
cu ciocuri care se potrivesc exact în anumite
flori. Astfel au acces la nectarul la care alte
păsări nu pot ajunge, şi ele nu au nici un
motiv să aleagă alte surse de hrană . Totuşi,
majoritatea animalelor experimenteaza în
0 Copepodele se află la baza lantului ali-
mentar al marelui rechin alb . Ele se hrănesc
cu plante foarte mici, ceea ce înseamnă că
nici măcar cele mai sălbatice carnivore nu pot
supravie~ui fără floră .

alegerea hranei . Pentru a nu-5i irosi energia
sau a nu mânca ceva otrăvitor, ele au nevoie
de o cale de a recunoaşte hrana bună .
Cei mai universali factori de recunoaştere
sunt simnd mirosului şi al gustului . Noi le
considerăm pur estetice, dar ele sunt foarte
practice : simlurile asigură animalul Ca, dacă
ceva are miros şi gust bun, atunci poate fi
consumat . La unele animale, mecanismul se
bazează pe o singură "aromă " . De exemplu,
musca albastră are receptori pe picioare care
reactionează la gustul zahărului, cea mai bună
sursă de energie ; atunci când aterizează pe
ceva care poate fi mâncat, receptorii măsoară
continutul de zahăr şi, dacă acesta este destul
de mare, stimulează reacţia de hrănire a
muştei . Cunoscuta "frenezie cle hrănire° a
rechinilor este declanşată asemănător, de
mirosul sângelui proaspăt din apă .
Semnale de culoare
Mirosul şi gustul sunt fundamentale pentru
mâncat şi băut, dar animalele pot asocia anu-
mite culori, forme, sunete 5i mişcări cu hrana .
Pasărea colibri care caută flori cu nectar este
atrasă în aceeaşi măsură de culoarea şi forma,
cât de mirosul lor . Deoarece păsările - dar nu
şi insectele - au o hună vedere color în zona
roşie a spectrului, multe flori polenizate de
păsări sunt de un roşu aprins, ceea ce le face
atrăgătoare pentru păsări, şi reducând riscul
ca depozitele lor de nectar să fie invadate de
insecte . Pe de altă parte, florile polenizate de
insecte adesea reflectă modele de lumină
ultravioletă . vizibile doar de insecte .
ANIMAL '
Prădătoarele sunt mai atrase de mişcare şi
de sunet, şi multe animale carnivore nu au ve-
dere color . Felul în care se mişcă o potenţială
pradă adesea indică mai bine identitatea - şi
comestibilitatea - sa, decât culoarea, şi multe
prădătoare sunt bine dotate pentru a învăţa
din experienţă . Această capacitate de a învăta
este o calitate valoroasă pentru orice animal
care trebuie să plănuiască o tactică de vână-
toare . De exemplu, ghepardul trebuie să înve-
te să ahandoneze o urmărire fără rezultat, iar
haita de lupi trebuie să înveţe să coopereze
pentru răpunerea unei prăzi putemice şi peri-
culoase precum un elan sau un bou moscat .
Dotat pentru mâncat
Odată ce si-a găsit hrana, animalul trebuie să
o mănânce . Unele vietăli pur şi simplu o
absorb : viermele lat care trăieşte în intestinele
unui mamifer nu are gură sau un sistem di-
gestiv propriu şi absoarbe substanţele nutritive p Organele bucale ale căpuşelor s-au trans-
prin peretele corpului (desi încă nu se ştie format in tuburi pentru sugerea sângelui, ca-
exact în ce fel evită să fie el însuşi digerat) . La re penetrează pielea pentru a absorbi lichidul
majoritatea animalelor, mâncatul este sarcina şi substan%ele nutritive de care au nevoie .
unui mecanism specializat de adunare a
hranei şi a unui sistem de prelucrare chimică, hrana într-o plasă mucilaginoasă care se for-
care transformă hrana în substante organice mează continuu pe o parte a cavităţii interne
simple - zaharuri şi aminoacizi - care sunt ele- a corpului, şi în cealaltă parte este împăturită ;
mentele de bază ale proteinelor. ruloul de mucus cu conlinut de hrană intră în
La animalele care se hrănesc prin filtrare, tubul digestiv aşa cum apa curge pe canal .
particulele de hrană sunt transportate în tubul Multe insecte şi vietăli similare precum
digestiv de către un flux continuu de mucus păianjenii şi scorpionii se hrănesc exclusiv cu
propulsat de mişcarea a numeroase structuri fluide . Fluturii şi albinele beau nectarul din
minuscule şi mobile, asemănătoare cu nişte flori iar ploşniţele beau seva florilor sau lichi-
peri, numite cili . De exemplu, ascidia adună dul corpului altor animale folosind o prohos-
cidă ascuţită şi tubulară ce seamănă cu un ac
hipodermic . Râia, căpuşele, puricii şi tântarii
folosesc dispozitive asemănătoare de penetra-
re pentru a suge sângele, iar musca comună
de casă a dezvoltat organe bucale asemănă-
toare cu buretele pentru absorbirea fluidelor
de pe carnea alterată şi alte resturi organice .
Rolul salivei
Majoritatea acestor vietăli secretă saliva in
hrana lor lichidă pentru a o împiedica să se
coaguleze, şi în multe cazuri saliva are acţiune
digestivă puternică . La animalele prădătoare
care se hrănesc cu fluide, precum gândacul
asasin, saliva digeră în prealabil ţesuturile
solide şi le reduce la un lichid care poate fi
absorbit . La aceste specii, saliva este şi un
venin puternic care paralizează prada . Păian-
jenii folosesc veninul la fel, injectând-ul prin
coltii aflati pe mandibule mari şi mobile . Insă
carnea lichefiată nu este absorhită prin aceşti
colti ; ea trece printr-o deschizătură aflată în
spatele mandibulelor - gura . Unii păianjeni
sparg armura victimelor folosindu-şi mandi-
bulele, după care le îmbibă cu lichid digestiv,
si la multe specii mandibulele sunt dotate cu
protuberanţe noduroase cu rol de dinţi .
Tăiatul şi măcinatul
Majoritatea speciilor (mai cunoscute) de ani-
male zdrobesc hrana folosindu-se de fălci şi
dinti . Omida taie frunzele cu mandibule cu
margini ascuţite, ce se deschid lateral, asemă-
%
a
nătoare cu cele ale unui păianjen, iar libelula
L
Â
0 Koala mănâncă numai frunze de eucalipt
- până la un kilogram pe zi - şi depozitează
o parte din ele în pungi faciale speciale.
Există peste 100 de specii de arbori de
3 eucalipt, dar koala se hrăneşte doar cu 12 .
50


F34 HRANIREA $I ADAPAREA

striveşte insectele folosind aceleaşi mijloace . exemplu, supravietuiesc deshidratării care ar

Majoritatea vertebratelor au fălci ce se deschid omorî majoritatea mamiferelor şi se hrănesc
pe verticală, sunt articulate la craniu, şi sunt noaptea, când continutul de apă al hranei este
dotate cu dinfi tari, adesea foarte ascuţiţi . cel mai ridicat. Insectele de desert lasă roua
Dintii au mai multe funclii . Formele cele mai din zori să se condenseze pe corp, absorbind
simple sunt ţepii ascuţiţi, folositi de prădătoa- suficientă umiditate pentru o zi.
re precum crocodilii, delfinii ucigasi şi mule
peşti pentru a-5i prinde prada care se zbate . Pestii si fluidele
La alte animale carnivore precum rechinii Peştii de apă dulce se confruntă cu problema
prădători mari, leii şi tigrii, dintii sunt ca nişte opusă, deoarece corpul for tinde să absoarbă
larnc pontru tuierea cărnii, Erbivorele precurn apa continuu . Apa se absoarbe prin pielea
cerbii si elefanxii au dinfi mari şi turtiti pentru pestelui pentru a dizolva lichidele bogate în
măcinarea vegetatiei şi transformarea ei într-o sare ale corpului - un proces numit osmoză -
pastă, iar mamiferele omnivore ca cimpanzeii iar peştii de apă dulce au sisteme excretoare
au dinţi pentru muscat şi mestecat. Păsările nu extrem de eficiente pentru a elimina excesul
au dinti, hrana lor fiind măcinată de căptuşea- şi a împiedica să se îmbibe cu apă . Pe de altă
la cornoasă a pipotei, o porţiune musculoasă parte, lichidele corpului peştilor marini sunt
a stomacului . La multe păsări, măcinarea este mai puţin sărate decât apa mării care îi încon-
ajutată cu pietris înghilit în acest scop . jură, astfel încât apa tinde să se elimine . Este
Măcinarea mecanică a hranei este impor- interesant că dacă acesti pesti nu ar bea apă 0 Ascidia se hrăneşte cu animale şi plante
tantă pentru animalele care consumă materie din mare - excretând sarea nedorită - ei ar microscopice pe care le captează într-un filtru
vegetală deoarece acfiunea de măcinare ajută muri deshidrataţi . din partea superioară a tubului digestiv.
la descompunerea pereţilor celulari ai celulo-
zei tari si nedigerabile, pentru eliberarea sub-
stanţelor nutritive din ei . larba este deosebit
de greu de prelucrat, si multe animale care
pasc au dezvoltat sisteme digestive speciale
cu camere speciale de fermentafie ; în acestea
se află bacterii capabile să descompună celu-
loza şi să o reducă la o forma digerabilă . Ani-
malele care pasc trebuie să consume cantităli
mari de iarbă pentru a obţine substantele
nutritive de care au nevoie si î5i petrec cea
mai mare parte a vietii mâncând . În schimb,
un animal carnivor poate rezista zile în şir sau
chiar săptămâni fără hrană, pentru că valoarea
nutritivă a cărnii este foarte mare .

Băutul după masă

Natura hranei animalului influentează şi canti-
tatea de apă băută . Animalele care se hrănesc
cu fluide obţin toată apa de care au nevoie
din hrană, şi multe animale frugivore se pot
baza pe conlinutul de apă al meselor . Acest
lucru este deosebit de valoros pentru anima-
lele frugivore care trăiesc în copaci, deoarece
le fereşte de riscul unei coborâri pentru a bea .
Multe animale din desert î,5i refac nivelul
de lichid din corp cu umiditatea din hrană, iar
aceasta adesea nefiind suficientă, ele 5i-au
adaptat structuri si modele comportamentale
de conservare a apei . Antilopele spadă, de

• Omizile mănâncă
frunzişul bogat în
proteine pentru a-şi
construi celulele cor-
pului . EIe pot avea
fălci foarte puternice
pe care le folosesc
pentru a mânca
frunze, hrănindu-se
constant şi
îngrăşându-se rapid .
• Receptorii spe-
ciali de pe picioarele
muştei albastre
reactionează la
a gustul zahărului .
z Dacă detectează un
continut înalt de
a zahăr, se
v declanşează reacţia
de hrănire a mustei .
• Multe mamifere învată să recunoască
gustul alimentelor sigure din gustul
Iaptelui mamei?
• Unele animale au regimuri alimentare
diferite în diferitele stadii ale vietii? Omi-
da mănâncă frunze bogate în proteine
pentru a-5i construi celulele corpului ;
transformată in fluture, bea nectar dulce
pentru a primi energia necesară zborului .
• 5arpele folose ;te putină energie şi
poate rezista perioade lungi de timp
fără să mănânce? Se cunoaşte un caz în
care un piton captiv a rezistat 149 de zile
fără să mănânce şi a pierdut doar 10%
din greutatea corpului .
• Vaca trebuie sâ bea până la 70 1 de
apă pe zi pentru a furniza laptele necesar
vi~elului?

mai vezi 9nimale şi plante 111 - HRANA ŞI ENERGIA Animale şi plante 125 - PRĂDĂTOARE ŞI PRĂZI
5 04