,,NEUROŞTIINŢA

Dacă vrem să înţelegem cum Dumnezeu şi

procesele spirituale modifică creierul, există
şase structuri pe care cartea ni le dezvăluie
spre a le avea în vedere: lobul frontal,
sistemul limbic, cortexul cingulat anterior,
amigdala, talamusul şi lobul parietal.
Aș dori să vă arăt o modalitate simplă de a
vizualiza aceste părţi importante ale creierului.
În primul rând, puneţi în palmă două migdale
(fără coajă) imaginare. Acestea sunt cele două
jumătăţi ale amigdalei, care
generează răspunsulluptă-sau-fugi la o
teamă percepută sau imaginară. Apoi puneţi
în palmă două jumătăţi ale unei nuci (din nou
fără coajă). Acesta este talamusul, care
trimite informaţie senzorială în toate celelalte
părţi ale creierului. De asemenea vă oferă
simţul semnificaţiei şi vă dă o imagine despre
cum este realitatea de fapt.
Acum strângeţi pumnul şi răsuciţi braţul, astfel
încât oasele să fie îndreptate spre tavan.
Antebraţul este coloana vertebrală, iar pumnul
împreună cu jumătăţile de migdală şi de nucă
formează sistemul limbic, cea mai veche parte
a creierului, pe care o are fiecare reptilă,
peşte, amfibie, pasăre sau mamifer. Sistemul
limbic este implicat în codificarea memoriei,
răspunsul emoţional şi multe alte funcţii
corporale.
(De fapt avem două talamusuri, două
amigdale şi doi lobi frontali şi parietali în creier
– unul în fiecare emisferă – şi fiecare
jumătate poate fi implicată în diferite funcţii
neurologice, dar ca să simplificăm lucrurile
ne vom referi la ele la singular.)”

((Deoarece avem emisfera stângă care este

auditivă și cea dreaptă care este vizuală.))

Luaţi apoi patru coli de hârtie şi puneţi-le în

vârful pumnului. Mototoliţi-le astfel încât să
stea fix şi voilà! – aveţi un creier uman. Acele
patru coli sunt mărimea şi grosimea
aproximativă a neocortexului şi toate
amintirile, credinţele şi comportamentele pe
care le-aţi acumulat într-o viaţă sunt
depozitate pe ele, împreună cu toate centrele
de procesare vizuală, auditivă, motorie, de
limbaj şi cognitivă ale creierului. Treizeci la
sută din hârtie este lobul frontal, care este
plasat chiar înapoia şi mai sus de ochi. El
controlează aproape toate lucrurile de care
sunteţi conştient: logica, raţiunea, atenţia,
limbajul şi motivaţia voluntară.
Observaţi unde hârtia mototolită vă atinge
degetul mare. Este locaţia aproximativă
a cortexului cingulat anterior, care
procesează conştiinţa socială, intuiţia şi
empatia. De asemenea, conţine un tip unic de
neuron pe care îl au numai oamenii şi câteva
primate. Aceşti neuroni au apărut de 15
milioane de ani, în vreme ce amigdala
(migdalele din pumn) generează frica de
450 milioane de ani.
Practicile spirituale consolidează cortexul
cingulat anterior şi, când se întâmplă lucrul
acesta, activitatea din amigdală încetineşte.

Mai există o zonă pe care aş dori s-o ţineţi

minte: lobii parietali, poziţionaţi deasupra şi
uşor înapoia urechilor. Ei ocupă mai puţin de o
pătrime din colile de hârtie, dar vă oferă un
sentiment al sinelui în relaţie cu alte obiecte
din lume. Când activitatea din această zonă
descreşte, vă simţiţi una cu Dumnezeu, cu
universul, sau cu orice alt concept asupra
căruia vă concentraţi conştient.

Şi gata: o jumătate de miliard de ani de

evoluţie neurologică condensată în şase
paragrafe, iar meditaţia vă învaţă cum să
modificaţi funcţionarea fiecăreia dintre aceste
părţi ale creierului în feluri care vă

îmbunătăţesc sănătatea fizică

şi emoţională. Ea poate chiar
schimba modul în care creierul
percepe realitatea.”

,,Principalele părți anatomice ale creierului

implicate în realizarea imaginii lui Dumnezeu
sunt :

 Lobul parietal: responsabil cu stabilirea

relaţiei dintre tine şi Dumnezeu. Dacă
descreșteți activitatea în lobul parietal prin
intermediul meditației sau a rugăciunii
intense, frontierele dintre voi şi Dumnezeu
se vor dizolva. Veți avea un sentiment de
 unitate cu obiectul contemplate şi cu
credințele voastre spirituale.”

 Talamusul : dă semnificația emoțională a

conceptului de Dumnezeu.

 Amigdala este responsabilă în caz de

suprastimulare emoțională( care are la
bază furia reprimată) cu creerea imagini
iunui Dumnezeu rău, răzbunător, care ne
pedepseşt pentru greșelile noastre.”Când
este suprastimulată, amigdala. Creează
impresia emoțională a unui Dumnezeu
înspăimântător, autoritar , răzbunător şi
suprimă abilitatea lobului frontal de a gândi
logic la Dumnezeu.”
  Striatum-ul: „Inhibă activitatea amigdalei,
permițându-vă să vă simțiți în siguranță în
prezența lui Dumnezeu…”

Cortexul cingularanterior: ne îngăduie

să îl simțim pe Dumnezeu ca fiind iubitor și
plin de compasiune .”Descrește anxietatea
religioasă, vina, teama si furia, suprimând
activitatea din amigdală.”

Toate nemulțumirile, frustrările, neîmplinirile,

supărările …, pe scurt toate sentimentele
noastre negative, mai ales dacă sunt
reprimate se regăsesc în amigdală şi
acționează negativ asupra activității
acesteia.Pe de altă parte furia împiedică buna
funcționare a lobului frontal, reducând
capacitatea de a fi raţional, de a asculta de
altă persoană, de a fi conștient de rezultatele
acțiunilor tale… Neurologii au constatat că
această furie eliberează neurochimicale, care
în timp distrug anumite părți ale creierului, în
special pe cele responsabile de activitatea
emoțională”

…………… ..

Ce facem cu aceste furii ancestrale, reprimate

pentru că acum înțelegem că ele sunt deja
depozitate ca și circuite energoinformaționale
în noi?!
Newberg spune că se poate cu ajutorul
practicilor spirituale să construim ”un pod
peste prăpastia dintre realități interioare şi
exterioare, care ne va purta apoi mai aproape
de ceea ce există de fapt în lume.”
.
Există numeroase practici spirituale care ne
pot ajuta. Din anii ”60 ele sunt tot mai
cuprinzătoare și au început să facă parte din
viața noastră.

,,În scrierile patristice se discută mult despre

coborârea minţii în inimă şi despre întoarcerea
energiilor spre esenţă” – o frază pe care mulți
am citit-o sau auzit-o de la marii duhovnici.
Coborârea minţii în inimă - adică întoarcerea
energiei spre esenţă - constituie vindecarea
minţii; această întoarcere presupune mai întâi
aflarea inimii trupeşti, şi numai după aceea a
celei metafizice sau duhovniceşti.

Nevoitorul „coboară în adâncurile inimii sale,

la început în inima trupească şi de acolo în
acele profunzimi care nu mai sunt ale trupului.
Îşi găseşte adâncul inimii, atinge miezul
metafizic, duhovnicesc, al fiinţei sale pe care,
scrutându-l, vede că existenţa omenirii nu este
ceva exterior sau străin fiinţei sale, ci e întru
totul împletit cu propria sa fiinţă". ,,Sufletul
pătrunde într-un «întuneric» de o factură cu
totul specială, învrednicindu-se astfel să stea
cu mintea curată în chip negrăit înaintea lui
Dumnezeu" (Arhimandritul Sofronie de la
Essex).
,,Rugăciunea minții în inimă este miezul a
ceea ce se numește teologie mistică,
teologie ortodoxă. Prin rugăciunea minții în
inimă se atinge și se exprimă unitatea și
comuniunea omului cu Dumnezeu.
,,Când omul se unește cu Dumnezeu, îndată
începe rugăciunea inimii” spun teologii creștini.
Precum se vede, au dreptate. Însă fără
amenințările care duc și activează fricile.
Frica de Dumnezeu - frica aceea subțire,
metafizică e una, dar până ajungem la ea,
cuvintele ne pot duce pe un alt făgaș, vechi de
sute de milioane de ani.
E adevărat că se vorbește despre
,,rugăciunea științifică”- care vrea să inducă
ideea numai a rugii raționale. Dezvoltarea
puternică a intelectului face ca vibrațiile
electromagnetice ale creierului să fie mai
puternice – e adevărat. Dar cu atât mai mult și
ale inimii, care devin statornice prin această
cunoaștere. Știi ce se întâmplă, știi ce faci. Și
avem nevoie de această statornicie prin
Cunoaștere.

Coerența este sincronizarea între două entități

ale unui sistem. In cazul de față coerența
dintre inimă și creier depinde de activarea
electromagnetismului inimii. Care este mai
puternic după cum demostrează toate
cercetările dar…. Funcționează doar pentru
mentinerea funcțională a corpului fizic. Se
poate mult mai mult. Coerența inimii și a
creierului = coborârea minții în inimă. Adevăr
de necontestat doar spus diferit.

Separarea dintre ceea ce inima simte și ceea

ce creierul știe dispare.
Fiecare putem să creem acest câmp de
coerență care va fi benefic tuturor. Și Mamei
Terra. Ceea ce inima simte se transmite și
este decodat de mentalul celorlalți. Decodat
până acum fără să fim conștienți de asta.
Acum se poate asuma conștientizarea printr-o
intenție clară și susținută zilnic. Minim 12
minute. Prin coerență apare sinergia dintre
creier și inimă. Două sisteme care operează
de comun acord, ca unul singur.
Undele inimii tale comunică cu undele
cerebrale ale altora și ne aduce împreună pe
aceeași frecvență.

Institutul HeartMath a înregistrat câmpul

electric al inimii care este de aproximativ 60 de
ori mai mare, și câmpul magnetic al inimii care
este de 5000 de ori mai mare, decât al
creierului. Această conștientizare poziționeaza
creierul ca fiind relativ mai slab în comparație
cu inima.

Descoperirea știintifică a Institutului a condus

către noi înțelesuri în ceea ce privește legătura
dintre inimă și emoții, dezvăluind semnificația
câmpului magnetic al inimii, care se modifică
în funcție de stările emoționale.

NOTA:
Cartea „CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU
CREIERUL” oferă, într-o manieră sintetică,
informaţii despre anatomia creierului descriind
,,corelațiile neurologice ale experiențelor
spirituale și credințelor religioase”.

Andrew Newberg, doctor in medicina, este

profesor asociat la Departamentul de
Radiologie si Psihiatrie al Spitalului
Universitatii Pennsylvania si profesor adjunct
la Departamentul de Studii Religioase. Este
fondatorul si directorul Centrului pentru
Spiritualitate si Minte si directorul Centrului
pentru Studii Integrate de Spiritualitate si
Neurostiinta al Universitatii Pennsylvania. Este
board-certified in medicina interna, medicina
nucleara si cardiologie nucleara.
Dr. Andrew Newberg a publicat peste o suta
de articole, eseuri, capitole de carti si este
coautor al lucrarilor Born to Believe, Why We
Believe What We Believe, Why God Won’t Go
Away si The Mistical Mind. O prezentare
generala a lucrarilor sale poate fi vazuta la
www.andrewnewberg.com.

Mark Robert Waldman este cercetator

asociat al Centrului pentru Spiritualitate si
Minte, Universitatea Pennsylvania. Este
coautor la lucrarea Born to Believe, Why We
Believe What We Believe si noua alte carti si
antologii care acopera campurile psihologiei si
creativitatii. A fost editor fondator al jurnalului
de literatura academica, Transpersonal
Reviews, iar lucrarile sale profesionale au fost
publicate in jurnale in intreaga lume. A lucrat in
calitate de consilier in California de Sud,
specializat in dinamici de cuplu si terapii
bazate pe constienta.