O scrisore pierdută

Comedie

lon Luca Caragiale

Comedia este specie a genului dramatic, in versuri sau in proză, care infaţisează intămplări, moravurl,
personaje, aspecte soclale, caractere, într-un mod care provoacă râsul, având un final fericit şi, deseori,
un rol morallzator.

Personajele comediei sunt, de obicei, fiinţe mediocre ce intruchipează defectele morale.

Conflictul comic este realizat prin contrastul dintre aparenjă şi esenjă. Sunt prezente formele comlculul:
umorul, ironia, şi diferite tipuri de comic (de situaţie, de caracter, de limbaj, de nume).

Comedia "O scrisoare pierdută" de lon Luca Caragiale s-a jucat, cu un succes răsunător, pentru prima
oara pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, la 13 noiembrie 1884. Incadrăndu-se in categoria
comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defecte omeneşti, piesa prezintă aspecte din viaja politică
(lupta pentru putere in contextul alegerilor pentru Cameră) şi de familie (relaţia dintre Tipătescu şi Zoe),
a unor reprezentanji corupţi.

Ca specie a genului dramatic, comedia este destinată reprezentării scenice, dovadă fiind lista cu
"persoanele" de la inceputul operei şi didascaliile, singurele intervenţii directe ale autorului.

Compoziţional, textul dramatic este structurat in patru acte, alcătuite din mai multe scene• Modul de
expunere dominant este dialogul susţinut de un schimb viu de replici între personaje.

Prin titlu este sugerat conjinutul intregii opere: un şir de intâmplări comice legate de pierderea şi găsirea
succesivă a unei scrisori de dragoste a lui Tipătescu, prefectul oraşului, către Zoe, soţia lui Trahanache,
şeful său politic. Scrisoarea devine o armă redutabilă pentru opozanjii politicienilor zilei, intrucăt este
folosită ca obiect de şantaj. Personajele, grupate în două categorii, reprezintă cele două părti aflate în
conflict: Trahanache, Tipătescu, Zoe, Farfuridi şi Brănzovenescu, pe de-o parte, ca reprezentanji ai
puterii, iar pe de alta, opoziţia în frunte cu Nae Cajavencu şi cu cei care gravitează în jurul său: lonescu,
Popescu, popa Pripici.

Locul acjiunii este capitala unui judej de munte, iar timpul în care se petrec intămplările este plasat la
sfârşitul secolului al XIX-lea.

Subiectul operei este bine inchegat şi se structurează pe mornente, corespunzând în linii mari celor
patru acte ale piesei: actul I cuprinde expoziţiunea şi intriga; actul al 11-lea — desfăşurarea acţiunii;
actul al 111-lea — punctual culminant; actul al IV-lea — deznodământul.

In expozitiune sunt prezentati Tipătescu şi Pristanda ("politalul oraşului") numărdnd steagurile discutdnd
pe marginea unor articole publicate in ziarul lui Nae Catavencu, "Răcnetul Carpatilor". Zaharla
Trahanache Işi face aparitia, aducănd vestea că Nae Catavencu, reprezentantul opozitiei In alegeri,
detine o scrisoare de amor, care ar putea comprornite politia reprezentantilor puterli ar putea-o
dlscredlta pe Zoe, sotia lui Trahanache. Astfel se constituie conflictul dramatic cel mai important şl este
marcată IntrIga el.

Actul al 11-lea aduce in prim plan un conflict secundar sustinut de grupul Farfuridl — Brănzovenescu.
Aceştia se tem de trădare, din parte lui Tipătescu, şi cer intr-un mod apane, sd fie informati in legatură
cu adevărul, dincolo de moralitatea situatiei in sine("Trădare sd fie, dar să ştim şi nol").

Catavencu amenintă că va publica scrisoarea in ziarul său, dar prornite să o inapoieze dacă va fi ales
deputat. $tefan Tipătescu, după ce a ordonat perchezitionarea şi arestarea abuzivă a lui Catavencu,
Incearcă să-i ofere diverse functii In stat, dar acesta refuză cu inddrjire. In cele din urmă, Catavencu
reuşeşte să obtină promisiunea Zoei Trahanache pentru candidatura râvnită fiindcă aceasta era ingrozită
că va fi compromisă moral in societate.

Zaharia Trahanache răspunde la şantaj cu şantaj deoarece descoperă o polită falsificată de Catavencu,
prin care acesta îşi însuşea ilegal bani de la fundatia "A.E.R." al cărui preşedinte era.

Punctul culminant se declanşează odata cu venirea de la "centru" a dispozitiei ferme de a fi trecut pe

lista candidatilor un oarecare Agamemnon Dandanache.

În timpul unei incăierări ce se iscă la adunarea electorală de anuntare oficială a numelui candidatului,
Catavencu pierde scrisoarea de amor.

Deznodământul. Noul candidat, Agamită Dandanache, se dovedeşte a fi mai ticălos decât Nae
Catavencu, deoarece ajunsese pe listă şantajând un politician important tot cu o scrisoare de amor pe
care n-o înapoiază pentru că "mai trebuie ş-altă dată". Cetăteanul turmentat găseşte, în captuşeala
pălăriei lui Catavencu, scrisoarea prefectului, pe care i-o inapoiază Zoei Trahanache. Catavencu,
nemaiavând obiectul şantajului, devine umil şi conduce festivitatea organizată in cinstea rivalului său
politic, Agamemnon Dandanache, care câştigă postul de deputat. În urma tuturor celor intămplate
constatăm că nu s-a schimbat nimic esenţial. Acţiunea se desfăşoară concentric, în jurul evenimentului
care a generat conflictul — pierderea scrisorii. Derularea faptelor, evoluţia conflictelor şi comportarea
personajelor pun în evidenţă trăsăturile esenjiale ale oricarei comedii: stârnirea (provocarea) răsului şi
finalui comic prin rezolvarea neaşteptată a situaţiei iniţiale. Cu alte cuvinte, este vorba de prezenţa
comicului mai ales, de diversitatea mijloacelor prin care lon Luca Caragiale reuşeşte să-1 realizeze.

in opera "O scrlsoare plerdută" există mal multe tipuri de comic: de situaţie, de moravurl, de caracter,
de Ilrnbaj şl de nume. Personajele sunt Upologh umane, fiecare dlntre ele avănd o trăsătură dominantă
de caracter, ilustrănd aşadar un tlp anume.

Ghlţă Pristanda, pollţistul oraşulul, este tlpul slugarnlculul, prezent 1n plesă de la inceput pănă la sfărsit,
"Scrofulos la datorie", este constlent că trebule slujească şeful, nu din consthnţă "mislei" cl, mal ales,
dlntr-o etică susţinută prin monolog de interesul personal "famehe mare, remuneraţie mică, dupa
buget". Prin caracterizarea Indirectă, se conturează trăsăturile morale ale personajulul Zaharia
Trahanache intruchipează tlpul incornoratului, dar, ca om politic indeplineste Importante funcţil in judeţ,
filnd preşedintele partidulul de guvernărnănt, fihall din judeţul X. Este Incornorat, dar 11 convine, din
comoditate, triunghiul conjugal, care-i asigură o viaţă tihnită in

Nae Caţavencu, avocat, directorul ziarului "Răcnetul Carpaţilor", şeful opoziţiel politice din judeţ,
Ilustrează tipul demagogului şl al parvenitului.

Comicul de nume ilustrează principalele trăsături ale personajelor: numele lui Ghiţă Pristanda sugerează
caracterul servil şi umil faţă de şefi, "pristanda" fiind un joc popular care se dansează după regull
prestabilite; Caţavencu vine de la "caţa", de unde demagogia şi ipocrizia; Agamemnon Dandanache vine
de la "dandana" — încurcătură, sugerând ridicolul personajului dus pănă la grotesc.

Opera "O scrisoare pierdută" de lon Luca Caragiale aparţine genului dramatic şi se incadrează 1n specia
comediei, deoarece autorul satirizează cu sarcasm Intâmplări, aspecte sociale, moravuri şi defecte
caracteriale prin intermediul personajelor ridicole, stârnind râsul, cu scopul de a le îndrepta. Principalele
moduri de expunere sunt dialogul şi monologul, iar caracterizarea personajelor se face in mod indirect,
prin vorbele, faptele şi gândurile lor, şi direct, de către celelalte personaje; există indicaţii scenice prin
care autorul "mişcă" personajele, le da viaţă, folosind comicul ca principal mijloc artistic.