Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Îmi pictez iubirea în aer, în apă, pe țărînă. Dar în aer se dizolvă, în apă se
evaporă, țărîna le înghite. Prea tîrziu găsești pașii scriși de mine în lume. Asta mă
face să te urăsc. Am scris, scriu și voi scrie iubirea pe flori, pe copaci, pe soare, pe
lună. Dar pe flori insectele le nimicesc, pe copaci păsările le fură, soarele le arde,
luna le îngheață. Obosesc să scriu, dar iubirea îmi dă puteri să scriu pe case, pe
fețele oamenilor. Dar pe case ploaia le șterge, iar oamenii se pierd în lume cu
iubirea mea. Norii cuvintele magice le ascund, vîntul le spulberă, iar stelele le apără,
așteptînd să vii. Așteaptă veacuri, milenii. Îmbătrînesc, urăsc și le părăsesc. Eu te
aștept să citești în inima mea cuvintele magice a IUBIRII…
Ai tu inima?
De ce oare ești indiferent la atingerea caldă a razelor solare? Doar ele îți încălzesc
pielea ta rece și albă. De ce ești nepăsător la mîngîirea adietoare a vîntului? Doar ea
îți insuflă aer curat în plămînii tăi plini de praf. De ce oare ești surd la freamătul
valurilor mării înfuriate care se sparg de țărm? Doar ele îți limpezesc gîndirea ta
întunecată în care lumina respinge să pătrundă. De ce ești orb la strălucitoarele
zigzaguri ale trăsnetului sau la lumina orbitoare a fulgerului? Doar ele îți
cutremură simțurile tale ascunde în fundul rațiunii. Oare ai în loc de inimă un bloc
de gheață care rămîne indiferent la aceste fenomene ale naturii, a căror variație se
completează în gama nesfîrșită de sentimente pe care o trăiește o inimă omească?
Ai tu oare inimă...?
C.E