Te caut ștind că ești pe unde prin lume.

Știu sigur ă, că Dumnezeu a ajut grijă să

te creeze pentru a te întîlni cu mine. Știu că exiști, sunt sigură de asta, măcar că
uneori obosesc să te aștept și mă afund în lumea rece și imensă căutîndu -te.

Poate tu ești unul simplu, dar poate ești unul dorit de multe fete. Poate ai avut,
deja cîteva și nu te gîndești că altcineva te caută și te așteaptă. Poate tu nu simți
că cealaltă jumătate a inimii tale nu este întreagă, poate altcineva pătrunde în
inima ta, iar ea o respinge. Poate pe altcineva cuprinzi ș i săruți, poate pe alta
iubești, și mîngîi. Poate ochii tăi plîng în întuneric și poate nimeni nu e lîngă tine
să-ți sărute lacrimile. Poate ești trist și nefericit de cine ești, poate dorești să
devii altul, și nu are cine să te susțină. Poate ai greșit și aștepți pedeapsa, poate
te îmbrățișează gerul fricii, și nu are cine să te încălzească. Poate mă cauți, dar
poate nu-mi găsești urmele.

Poate ochii mei sunt orbi de întuneric, poate ei strălucesc din abundență și te
ard de durere. Poate timpanele mele sunt sensibile la strigătele tale, poate
trebuie să mă chemi în șoaptă. Poate coardele mele vocale sunt ruginite de
numele tău, poate remedial ești tu. Poate inima mea nu bate, ca să-mi
prelungeasă clepsidra vieții, poate timpul e doar arma mea contra asaltului tău.
Poate tălpile mele nu sunt atît de puternice ca să zboare spre tine, poate sunt
prea vulnerabilă ca să mă atingi. Poate trebuia să te caut mai devreme de zorii
zilei, poate trebuia să te găsesc în clar de lună. Poate parfumul tău e înghițit de
fumul străzii, dar poate plămînii mei sunt defectați și nu -ți simt aroma.

Eu sunt aici… în fața ta. Îți simt prezența… emani căldura care pielea mea o
arboare cu nesaț. Simți asta??? Te privesc în adîncul ochilor tăi, și nu văd nimic,
decît o pustietate adîncă și surdă. Vezi asta??? Buzele tale sunt de un stacojiu
aprins ce mă înfricoșează, dar totuși ele nu se vor atinge de ale mele. Știi asta???
Corpul tău puternic stă în fața mea ca un aisberg d e gheață și așteaptă să mă
lovească distrugîndu-mă în mii de cioburi. Dorești asta???

Spune ceva… Fă ceva… Te rog … Te implor!!!

Trec mii de clipe și tu nu faci o mișcare. Mă privești și nici nu clipești. Doar

pumnii tăi strînși îmi spun că ești încordat.

Nu te doare nimic??? Te simți bine sau nu??? Nu pot înțelege???

Deschid buzele ca să-i șoptesc ceva ce-mi vine prima în gînd și mă întind spre el
cu toată dorința din corp.

Îl văd cum își mărește ochii și dilată pupilele, își întredeschide buzele și ele prind
viață…
‘Cine ești???’

În sfîrșit...

Expir sonor aerul din plămîni și ei fac contactul cu aerul. Inima mea începe să
bată ca aripile unei păsări renăscute din cenușa veacurilor ruginite.

Corpul meu este viu... datorită ție!!! Îmi cresc aripi în spate și vreau să zbor
dincolo de cer, pentru că știu , că dincolo este viață!! Cu tine totul este posibil.
Vino cu mine!!!’

’Te-am căutat... iar tu m-ai găsit...’

Buzele mele îi acordă un zîmbet inocent și pur. Mă întind spre el, dar el se dă în
spate.

Pașii lui fac contactul cu pămîntul și puterea lor îmi răsună în creier, și-mi crapă
timpanele.

’Ce faci???’

Șoapta mea curge de pe buze fără să o controlez.

’ Dă-mi voie să trec.’

Prin venele mele trece un curent electric de 200 W și totul se oprește în clipa asta
pe loc.

E pauză sau stop???

Nu pot face o mișcare. Corpul meu nu mă ascultă...nu pot să -l controlez. Sunt mii
de cioburi aruncate în lumea imensă.

Umbra lui trece pe lîngă mine, nici măcar nu mă atinge.

Simt ceva ce-mi umezește obrazul și gustul îmi s pune că este sărat. Ce rece a fost
și acum, încă este. Ochii mei îl urmăresc cum se depărtează. Cum a venit așa și se
duce. Gol... rece... străin.

Trupul meu e inert și așa va fi cît va exista. Ești... era -i al meu, dar eu nu a ta. Ce
necinstit!!! Nu te merit!!!

Încetul cu încetul te pierzi în fumul străzii, iar la colțul ei alta îți zîmbește.

’Stai !!! ...’

Șoapta mea e înghițită de ecoul surd.

Și lumea îl înghîte în umbrele ei...

C.E