Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
2
RUGĂCIUNILE DIMINEȚII
Părintele dă binecuvântarea: Binecuvântat este Dumnezeul nostru ….
3
Preotul: Că a Ta este împărăția …..
Apoi troparele acestea:
Slavă...
Din pat și din somn m-ai ridicat, Doamne; mintea mea o
luminează, inima și buzele mele le deschide ca să Te laud pe Tine,
Sfântă Treime: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeule; pentru rugăciunile
tuturor sfinților Tăi, miluiește-ne pe noi.
Și acum...
4
Doamne, curățește-mă pe mine cel ce Îți greșesc. Izbăvește-mă
de cel viclean și fii cu mine în ziua aceasta, ca, în cele ce voi vorbi și
voi face astăzi, să nu mai greșesc. Ajută-mă să laud preasfânt numele
Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în
vecii vecilor. Amin.
5
Doamne, Dumnezeule, Atotțiitorule, Care primești de la cetele
îngerești cântarea Sfintei Treimi, ajută-ne să Îți aducem și noi,
nevrednicii robii Tăi, cântarea Sfintei Treimi și ne dăruiește mereu să-Ți
înălțăm slavă: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în
vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea a șasea:
Doamne, Atotțiitorule, Dumnezeul celor văzute și al celor
nevăzute, Care, duh fiind, între cele de sus locuiești și spre noi, oamenii,
privești; Cel ce ne cunoști slăbiciuneaa și toate tainele oamenilor le știi;
Tu, cel ce ești Lumina fără de început și pururea fiitoare, în care nu este
schimbare sau umbră de schimbare; Însuți, Împărate fără de moarte,
primește rugăciunile noastre pe care le aducem Ție din gurile noastre
cele pline de cuvinte murdare, în acest ceas, îndrăznind pentru mulțimea
milelor Tale.
Iartă-ne greșelile ce am greșit înaintea Ta, cu cuvântul, cu fapta,
din știință și din neștiință. Curățește-ne pe noi de toate întinăciunile trupești
și sufletești, făcându-ne pe noi casă și biserică Sfântului Tău Duh. Și ne
dăruiește nouă, cu atenție, să trecem viața aceasta, așteptând ziua venirii
Unuia-Născut Fiului Tău, a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului
nostru Iisus Hristos, când va veni pe pământ cu slavă, să judece pe toți și să
răsplătească fiecăruia după faptele lui.
Ca să nu fim aflați păcătuind, ci atenți și făcând poruncile Lui
Hristos, și să fim gata a intra cu bucurie în Împărăția Cerurilor, unde se
aude neîncetat glasul celor ce Te laudă pe Tine și se bucură de dulceața
cea nespusă a celor ce văd pururea frumusețea slavei Tale. Că Tu ești
lumina cea adevărată, Care luminezi și sfințești toate, și pe Tine Te
laudă toată făptura în veci. Amin.
Rugăciunea a șaptea:
6
Pe Tine Te binecuvântăm, Dumnezeule preaînalte și Doamne al milelor,
Cel ce faci cu noi, de multe ori, lucruri și minuni mari. Pentru aceea ne
rugăm bunătății Tale celei neasemănate: luminează gândul nostru și
ridică mintea noastră din moleșeala păcatului și deschide gura noastră și
învață-ne să ne rugăm Ție, Dumnezeului Celui slăvit în toate și de toți:
Tatălui Celui fără de început, împreună și Unuia-Născut Fiului Tău și
Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și
pururea și în vecii vecilor. Amin.
7
smerenie, curăție și să fiu ascultător. Doamne, dă-mi răbdare și voință
tare și blândețe.
9
primim cu sufletul liniștit și cu credință tare, că în toate este voia Ta cea
sfântă.
10
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le
împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi,
și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia
Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă
astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne
duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă,
întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept
înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-
m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima
mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult;
cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am
către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă,
Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce fala Ta de la mine, ca să nu mă asemăn
celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este
nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-
mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti
Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru
11
numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul
meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul
meu, că eu sunt robul Tău.
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă, bine este cuvântat cel ce vine întru numele
Domnului.
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevred-
nicii. Că, de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea
nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine,
stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi pururea din toate nevoile.
De multe ispite fiind cuprins, către tine alerg căutând mântuire; o, Maică a Cuvântului
și Fecioară, de rele și de nevoi mântuiește-mă.
Cântarea a 3-a:
Irmosul: Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc și ai zidit Biserica,
Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta; că Tu ești marginea doririlor și credincio-
șilor întărire, Unule Iubitorule de oameni.
13
Folositoare și acoperământ vieții mele te pun pe tine, Născătoare de Dumnezeu Fe-
cioară; tu mă îndreptează la adăpostirea ta, ceea ce ești pricina bunătăților și
credincioșilor întărire, una întru tot lăudată.
Te rog, Fecioară, risipește-mi tulburarea sufletului și viforul scârbelor mele, că tu, mi-
reasă dumnezeiască, pe Hristos începătorul liniștii ai născut, ceea ce ești de Dumnezeu
fericită.
Ceea ce ai născut pe Făcătorul de bine, Care este pricina bunătăților, bogăția facerii de
bine izvorăște-o tuturor, că toate le poți ca una care ai născut pe Hristos Cel puternic
întru tărie, una preacurată.
Fiind cuprins de neputințe cumplite și de chinurile bolilor, tu, Fecioară, ajută-mi; cer
ajutorul tău, Fecioară, că pe tine te știu comoară de tămăduiri neîmpuținată și
necheltuită, ceea ce ești cu totul fără de prihană.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cum-
plit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.
Ceea ce ești rugătoare caldă și zid nebiruit, izvor de milă și lumii scăpare, cu dina-
dinsul strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu, stăpână: Vino degrab și ne
izbăvește pe noi din nevoi, ceea ce ești singura grabnic folositoare.
Cântarea a 4-a:
14
Tulburarea patimilor mele și viforul greșelilor mele alină-le, ceea ce ai născut pe
Domnul-Îndreptătorul, dumnezeiască mireasă.
Chemând eu adâncul milostivirii tale, dă-mi-l mie, ceea ce ai născut pe Cel milostiv și
pe Mântuitorul tuturor celor ce te laudă pe tine.
Nădejde și întărire și zid de scăpare nemișcat câștigându-te pe tine, ceea ce ești întru
tot lăudată, de tot necazul ne izbăvim.
Cântarea a 5-a:
Irmosul: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale și cu brațul Tău cel înalt;
pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.
Umple, Preacurată, de veselie viața mea, dăruindu-mi bucuria ta cea nestricată, ceea
ce ai născut pricina veseliei.
15
Cântarea a 6-a:
Irmosul: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul și Lui voi spune necazurile mele; că
s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog:
Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
Cum a mântuit de moarte și de putrejune firea mea care era ținută de moarte și de pu-
trejune, pe Sine Însuși dându-Se spre moarte, Fecioară, roagă-te Fiului și
Dumnezeului tău, să mă izbăvească și de răutățile vrăjmașului.
Pe tine te știu folositoare și păzitoare prea tare vieții mele, Fecioară, care risipești
tulburarea năpastelor și izgonești asupririle diavolilor; de aceea mă rog totdeauna:
Izbăvește-mă de stricăciunea chinurilor mele.
Acum zac în patul durerilor și nu este tămăduire trupului meu; ci mă rog ție, celei
bune, care ai născut pe Dumnezeu, Mântuitorul lumii și Tămăduitorul bolilor, ridică-
mă din stricăciunea durerilor.
16
Evanghelia de la Paraclisului Maicii Domnului Luca I, 39-49, 56
Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese rușinat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară;
ci, cerând dar bun, primește dăruirea către cererea cea de folos.
Prefacerea celor necăjiți, izbăvirea celor neputincioși fiind, izbăvește pe robii tăi, Năs-
cătoare de Dumnezeu Fecioară, pacea celor din războaie, liniștea celor înviforați,
singura folositoare a credincioșilor.
Cântarea a 7-a:
Maică preacurată, roagă pe Domnul milei, pe Care L-ai născut, să izbăvească de pă-
cate și de întinăciune sufletească pe cei ce strigă cu credință: Binecuvântat ești,
Dumnezeul părinților noștri.
17
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh
Cântarea a 8-a:
Irmos: Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oștile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați
întru toți vecii.
Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oștile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru
toți vecii.
18
Cântarea a 9-a:
Umple de bucurie inima mea, Fecioară, ceea ce ai primit plinirea bucuriei și ai pierdut
grija păcatului.
Catavasia: O, prealuminate nor, Maica lui Dumnezeu, pe cei ce se luptă cu noi surpă-i
cu dreapta ta cea stăpânitoare și atotputernică, și celor ce sunt în necazuri le ajută, pe
cei asupriți îi mântuiește și dezleagă de păcate pe cei ce se roagă ție, că toate le poți
câte le voiești.
Pentru toți care scapă cu credință întru acoperământul tău cel puternic te rogi, ceea ce
ești bună; că noi, păcătoșii, nu avem altă izbăvire către Dumnezeu în nevoi și în neca-
zuri, pururea fiind încărcați cu multe păcate, Maica Dumnezeului Celui de sus. Pentru
aceea cădem înaintea ta, să ne izbăvești pe noi, robii tăi, din toate nevoile.
19
Stih: Pomeni-voi numele tău în tot neamul și neamul…
Stih: Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui
tău.
Bucură-te, lauda a toată lumea; bucură-te, casa Domnului; bucură-te, munte umbrit;
bucură-te, scăpare; bucură-te, ceea ce ești sfeșnic de aur; bucură-te, Preacurată, care
ești slava creștinilor; bucură-te, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu; bucură-te, rai;
bucură-te, masa cea dumnezeiască; bucură-te, biserică; bucură-te, năstrapă de aur;
bucură-te, bucuria tuturor.
Pe ceea ce este mai înaltă decât cerurile și mai curată decât strălucirile soarelui, care
ne-a izbăvit pe noi din blestem, pe stăpâna lumii, cu cântări să o cinstim.
Pentru păcatele mele cele multe mi se îmbolnăvește trupul și slăbește sufletul meu; la
tine scap, ceea ce ești plină de daruri; nădejdea tuturor celor fără de nădejde, tu îmi
ajută.
Cântăm cu osârdie acum cântare de bucurie ție, celei întru tot lăudată, Născătoare de
Dumnezeu. Cu Înaintemergătorul și cu toți sfinții, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu,
ca să ne mântuiască pe noi.
20
Milostivă fii mie, smeritului, că afară de tine altă scăpare nu știu eu, cel ce sunt plin de
tot felul de păcate. Miluiește-mă, nădejdea creștinilor.
Condacul 1:
Să-l lăudăm toţi credincioşii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu în aceste vremuri
de cernere, spre mângâierea şi îndrumarea noastră, pe cel ce s-a nevoit în chip
bineplăcut Stăpânului, arzând de dragoste pentru întreaga lume, pe Paisie mult
minunatul, care inima şi-a pus pentru noi şi pentru mântuirea noastră, şi să-i cântăm cu
mulţumire zicând: Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de
pe urmă!
Icosul 1:
Dumnezeu a rânduit ca să te naşti, Părinte, în binecuvântatul pământ al Capadociei,
cel ce a odrăslit mulţime nenumărată de sfinţi. Cărora şi tu te-ai adăugat, întru deplină
21
vrednicie, luminând alături de ei şi neobosit povăţuindu-ne spre pocăinţă. Pentru care
te şi lăudăm, cu întreagă bucurie, aşa:
Bucură-te, că te-ai făcut urmaş ales al tuturor sfinţilor capadocieni;
Bucură-te, că acelora te-ai asemănat întru totul, ca un de-Dumnezeu-purtător;
Bucură-te, floare preafrumoasă şi mult înmiresmată, care ai răsărit spre luminarea
noastră;
Bucură-te, izvor de har dumnezeiesc, care răcoreşti lumea întreagă;
Bucură-te, hrană preadulce care saturi sufletele cele înfometate de dreaptă învăţătură;
Bucură-te, vasule care ai adunat toate neputinţele, scârbele şi durerile noastre;
Bucură-te, stâlp de foc, care eşti reazem neclintit pentru cei ce vor să câştige
mântuirea;
Bucură-te, stea care luminezi pe cerul Bisericii, călăuzindu-ne spre veşnicele lăcaşuri;
Bucură-te, că te-ai dovedit a fi o binecuvântare a lui Dumnezeu şi un semn al negrăitei
Lui milostiviri;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Condacul al 2-lea:
Ales ai fost din pântecele maicii tale, Cuvioase, ca să te dăruieşti lui Dumnezeu cu
totul şi astfel să ajungi vas ales al Lui, spre mântuirea şi povăţuirea tuturor celor ce au
nădăjduit în tine. Pentru o binecuvântare ca aceasta Îi cântăm cu toţii, Celui ce a lucrat
prin tine minuni şi îndurări mari, cântarea: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Semnul harului lui Dumnezeu ce se odihnea asupra ta, Părinte, a fost botezul pe care l-
ai primit din mâinile Sfântului lui Dumnezeu, Arsenie. Că acesta văzând cu duhul
darurile tale cele multe, încă din fragedă pruncie te-a binecuvântat spre a-i fi lui urmaş
şi a-i purta numele. Te fericim, aşadar, cu nevrednicie, zicând:
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi botezat de Sfântul Arsenie Capadocianul;
Bucură-te, că el a proorocit cele ce aveau să fie cu tine;
Bucură-te, că s-a bucurat duhul lui văzând aşa rod ales ieşind din turma cea păstorită
de el;
Bucură-te, că pentru aceasta ţi-a purtat de grijă neîncetat, câtă vreme a fost în viaţa
aceasta pământească;
Bucură-te, că nici după ce s-a mutat în cereştile locaşuri nu te-a lăsat, ci mai vârtos a
mijlocit pentru tine;
Bucură-te, că şi tu l-ai cinstit după cuviinţă, socotindu-l cu evlavie ca fiind Părintele
tău în Hristos;
Bucură-te, că te-ai ostenit fără zăbavă spre preaslăvirea lui, adunând mărturii despre
viaţa sa cea minunată;
22
Bucură-te, că Sfântul lui Dumnezeu te-a binecuvântat să descoperi moaştele lui cele
slăvite, care s-au făcut pricină de nenumărate vindecări;
Bucură-te, că trupul lui cel cinstit cu mare dragoste l-ai aşezat în obştea întemeiată de
tine la Suroti;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Condacul al 3-lea:
După ce părinţii tăi au ajuns în pământul Koniţei, Cuvioase, mutându-se în Grecia din
pricina prigoanei turcilor celor tirani, ai început a urca cu jertfelnicie pe scara
dumnezeiască a desăvârşirii. Că încă din copilărie te-ai dovedit a fi o lumină pentru
toţi cei din jur, care văzând darurile tale cele alese, slăveau pe Dumnezeu, zicând:
Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Povăţuit de pilda părinţilor tăi, te-ai nevoit de mic cu râvnă aprinsă spre dragostea lui
Hristos, arătând fapte de om desăvârşit. Că urmând mamei tale celei binecuvântate,
îndată ai început să posteşti cu asprime şi să te rogi neîncetat, pustnic fiind cu trăirea,
însă copil cu vârsta. Minunându-ne noi de bărbăţia sufletului tău, îţi cântăm cu
bucurie, aşa:
Bucură-te, că încă tânăr fiind, te-ai lepădat cu totul de poftele trecătoare ale acestei
lumi;
Bucură-te, că prin post desăvârşit ţi-ai păzit nestricată cununa fecioriei;
Bucură-te, că vârsta nu te-a oprit a te deprinde cu rugăciunea neîncetată în singurătate;
Bucură-te, că în loc să te desfeţi cu jocuri copilăreşti, te desfătai petrecând mereu cu
Hristos şi cu sfinţii Săi;
Bucură-te, că pentru aceasta fugeai de prietenia celor care te îndepărtau de la
dragostea ta cea înflăcărată;
Bucură-te, că nu doar în lucrurile din afară te-ai nevoit, ci şi sufletul ţi l-ai împodobit
cu toată virtutea;
Bucură-te, că ai urmat bunătăţii şi smereniei mamei tale celei binecuvântate;
Bucură-te, că ea ţi-a fost nesmintită pildă de dragoste şi de jertfire deplină de sine;
Bucură-te, că ne uimim cu toţii de vitejia cu care ai început a purta lupta cea bună;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Condacul al 4-lea:
În război fiind chemat pentru a-ţi apăra ţara de cei fără de Dumnezeu, Părinte, ai
strălucit prin vitejia ta cea fără margini. Că întru totul lepădându-te de iubirea de sine,
căutai mereu să fii acolo unde era primejdia mai mare, pentru a-i scăpa pe cei ce
23
luptau împreună cu tine. Iar ei văzând aceasta, Îi mulţumeau lui Dumnezeu pentru aşa
un sprijin, zicând cu toţii: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Ai folosit războiul, Cuvioase, ca prilej de sfinţire, că neîncetat ai sporit în dragoste mai
presus de patimă, punându-ţi sufletul pentru prietenii tăi. Şi astfel ai câştigat cununi
nepieritoare de la Cel ce se face răsplată însutită a toată jertfa, de la Hristos
Dumnezeu. Aceasta înţelegând-o şi noi, ne grăbim a-ţi aduce, spre laudă, unele ca
acestea:
Bucură-te, că în luptă ai fost chip minunat de întreagă jertfire de sine;
Bucură-te, că ţi-ai dispreţuit până la capăt viaţa aceasta pământească, câştigând-o
astfel pe cea cerească;
Bucură-te, că nu ai lepădat chipul evlaviei nici în vâltoarea cea cumplită a
primejdiilor;
Bucură-te, că prin mărimea ta de suflet te-ai făcut lumină spre sfinţire şi celor din jur;
Bucură-te, că ajutai cu timp şi fără timp pe toţi cei ce se aflau în nevoi şi-n necazuri;
Bucură-te, că ai biruit desăvârşit frica cea omenească înarmându-te cu bărbăţie de fier;
Bucură-te, că războindu-te împotriva duşmanilor ţării, în ascuns luptai şi împotriva
vrăjmaşilor sufletului tău;
Bucură-te, că deşi vroiai să mori tu în locul prietenilor tăi, Dumnezeu te-a păzit ca pe
un preaiubit al Său;
Bucură-te, că şi nouă ne arăţi, prin tăria cea minunată a sufletului tău, calea spre
desăvârşire;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Condacul al 5-lea:
Cu râvnă aprinsă ai lepădat lumea, Părinte, şi te-ai închinat lui Hristos în întregime,
alăturându-te obştii monahilor, care pururea se luptă pentru a-şi birui firea. Şi în scurtă
vreme te-ai făcut înger în trup, întru toate îmbrăcându-te în Cel Căruia şi noi Îi cântăm
cu umilinţă: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Te-ai retras în pustia cea minunată a Sinaiului pentru a-I sluji Stăpânului Hristos,
Cuvioase, şi biruind poftele lumii, ai ajuns bărbat desăvârşit, strălucind în toată
virtutea şi arzând de dragoste adevărată pentru Dumnezeu, Care prin tine a pogorât
asupra noastră mila Sa cea bogată. Pentru aceasta şi noi, cu slabe puteri, îţi mulţumim
zicând:
Bucură-te, bărbat îngeresc, că toate poftele lumii le-ai socotit deşertăciune;
Bucură-te, că vreme de trei ani te-ai nevoit în pustia cea aspră a Sinaiului;
24
Bucură-te, că neştiut de nimeni ai trăit într-o peşteră ascunsă, îndurând arşiţa şi gerul;
Bucură-te, că acolo ai luptat până la sânge împotriva a toată patima;
Bucură-te, că prin smerenia ta cea adâncă, ai biruit desăvârşit pe dracii cei vicleni;
Bucură-te, că te-ai curăţat de toată stricăciunea păcatului, ajungând lumină a lui
Hristos;
Bucură-te, că ai început a te ruga cu lacrimi fierbinţi pentru întreaga lume;
Bucură-te, că văzând jertfa ta cea peste putere, Dumnezeu te-a umplut de daruri mai
presus de fire;
Bucură-te, că în peştera ta cea strâmtă te-ai învrednicit de nenumărate descoperiri ale
harului dumnezeiesc;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Condacul al 6-lea:
După ce în Sinai te-ai luptat în bun chip, Părinte, ai fost chemat de Maica Domnului în
Grădina ei cea pământească, în Sfântul Munte Athos, cel ce este floarea şi lumina
Ortodoxiei. Şi înainte-văzând tu că acela va fi locul desăvârşirii tale, i-ai mulţumit
Preasfintei Împărătese pentru acoperământul ei cel minunat, cu care pururea păzeşte
întreaga lume de răutatea necazurilor; iar Fiului ei I-ai cântat, cu bucurie, dulcea
cântare: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Ajungând în Sfântul Munte şi fiind purtat în multe locuri de harul lui Dumnezeu, ai
urcat mereu pe scara sfinţeniei, Cuvioase, culegând de peste tot, ca o albină înţeleaptă,
nectarul duhovnicesc cel mai dulce. Iar mai apoi ai ajuns fiu al Părintelui Tihon, stareţ
purtător-de-Duh şi plin de toată virtutea, pe care l-ai urmat în deplină ascultare. Pentru
aceasta îţi cântăm şi noi, cu glasuri neputincioase, aşa:
Bucură-te, că Dumnezeu ţi-a rânduit preaslăvirea în Muntele cel binecuvântat al
Athosului;
Bucură-te, că pentru aceasta El te-a dat în grija Preacuratei Maicii Sale, care te-a
ocrotit ca pe un fiu al ei;
Bucură-te, că umbrit de Duhul Sfânt ai colindat întregul Munte, căutând Părinţi cu
viaţă sfântă;
Bucură-te, că te-ai minunat de rugăciunile neîncetate ale lor, prin care Dumnezeu
trimite mila Sa asupra lumii;
Bucură-te, că te-ai nevoit să le scrii şi viaţa, spre slava lui Dumnezeu şi folosul
oamenilor;
Bucură-te, că apoi ai ajuns ucenic al Cuviosului Părinte Tihon, cel desăvârşit în
sfinţenie;
25
Bucură-te, că pe acesta l-ai slujit cu dragoste neţărmurită, în toate încredinţându-te
povăţuirii lui celei înţelepte;
Bucură-te, că pentru ascultarea ta cea până la capăt, Dumnezeu ţi-a dăruit şi ţie harul
ce se sălăşluia în Părintele tău;
Bucură-te, că după moartea sa, Cuviosul Tihon ţi-a descoperit că se va ruga mereu
pentru tine;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Condacul al 7-lea:
Întru deplină dragoste desăvârşindu-te, te-ai făcut unealtă a lui Dumnezeu, Carele a
început a lucra prin tine cu putere multă. Că te-a făcut un mângâietor al tuturor celor
necăjiţi şi un povăţuitor al celor întunecaţi de păcate. Îi mulţumim lui Dumnezeu,
Părinte, pentru că te-a dăruit nouă pe tine spre mântuirea noastră, cântându-I cu toţii:
Aliluia!
Icosul al 7-lea:
“Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre
cele bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri”, a zis Mântuitorul lumii cu
glas nemincinos. Că şi întru tine, Părinte, cuvântul Lui s-a împlinit cu întreagă putere.
Iar pentru aceasta te lăudăm şi noi, zicând:
Bucură-te, cel ce ai învăţat lumea prin cărţi luminate de Duhul Sfânt;
Bucură-te, cel ce prin cuvinte cu mult folos sufletesc ai risipit neştiinţa vremurilor
noastre;
Bucură-te, trâmbiţă a Duhului, care ai vestit tuturor bucuria pocăinţei;
Bucură-te, proorocule minunat, care ne-ai arătat că trăim vremurile sfârşitului;
Bucură-te, tămăduitorule milostiv al bolilor celor cu neputinţă de vindecat;
Bucură-te, îngrijitorule preaales al celor cu sufletul apăsat de necazuri;
Bucură-te, untdelemn dumnezeiesc, care ai curăţat toate rănile noastre;
Bucură-te, pace de sus, care ai împăcat nenumărate familii destrămate;
Bucură-te, povăţuitorule iscusit, că ai îndepărtat de la oameni toate cursele diavolului;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Condacul al 8-lea:
Văzând lupta cea înfricoşătoare pe care o duce vrăjmaşul mântuirii împotriva familiei
celei binecuvântate de Dumnezeu, te-ai încins cu arma cuvântului, învăţându-i pe soţi
că pentru a putea câştiga liniştea caselor lor, trebuie să aibă răbdare şi îndelungă-
răbdare, şi jertfire de sine cu dragoste. Îl slăvim pe Dumnezeu neîncetat, Cuvioase,
pentru că te-a trimis să ne arăţi calea cea dreaptă, cântând: Aliluia!
26
Icosul al 8-lea:
“Daţi-mi mame creştine şi vă voi da sfinţi care să schimbe lumea”, a spus
dumnezeiescul Gură de Aur. Iar tu, pătruns fiind de acest adevăr, te-ai ostenit cu timp
şi fără timp, prin rugăciuni şi îndemnuri, să le arăţi soţilor celor credincioşi că pacea
familiei este roadă a Duhului Sfânt, şi că trebuie să lupte pentru ea cu străduinţă şi
înţelepciune. Pentru că te-ai nevoit ca să aduci vindecare familiilor noastre celor atât
de crunt lovite de ispite, îţi mulţumim cu toţii, zicând:
Bucură-te, mijlocitorule înaintea lui Dumnezeu pentru bunaînţelegere a celor
căsătoriţi;
Bucură-te, că pe soţii cei binecredincioşi i-ai povăţuit să trăiască în înfrânare şi
sfinţenie;
Bucură-te, că pe aceştia i-ai învăţat să-şi poarte neputinţele unul altuia, cu dragoste şi
cu mărime de suflet;
Bucură-te, că părinţilor le-ai arătat că prin rugăciune harul lui Dumnezeu se pogoară
asupra întregii familii, aducând bucurie şi pace;
Bucură-te, că ai luptat împotriva tuturor păcatelor, văzând că prin ele vine destrămarea
căsniciei;
Bucură-te, că te-ai făcut mustrător aprig al înspăimântătoarei ucideri de prunci;
Bucură-te, că mamelor celor credincioase le-ai spus că prin pilda vieţii lor îşi pot face
copiii sfinţi;
Bucură-te, că tinerilor le-ai arătat că prin ascultare câştigă milă de la Dumnezeu şi
viaţă liniştită;
Bucură-te, că pe aceştia i-ai îndemnat să dobândească binecuvântarea părinţilor, prin
care vine şi binecuvântarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Condacul al 9-lea:
Pe cel ce în chip minunat a tămăduit bolile noastre cele trupeşti şi sufleteşti, prin
rugăciunile lui cele făcute din adâncul inimii, pe Paisie, mijlocitorul nostru, să-l
lăudăm noi toţi cu bucurie. Iar lui Dumnezeu, cel slăvit în Sfânta Treime, să-I cântăm
cu mulţumire, zicând: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Vindecător a toată boala te-ai făcut, Părinte, prin darul de care te-a învrednicit
Dumnezeu. Că arzând de dragoste şi de milă pentru oamenii ce se chinuiau în dureri,
te-ai rugat cu jertfire de sine pentru izbăvirea lor, învăţându-i să mulţumească lui
Dumnezeu pentru toate. Te fericim într-un glas, noi credincioşii, zicând:
Bucură-te, armă preatare împotriva bolii celei înfricoşătoare a cancerului;
27
Bucură-te, neobositule îngrijitor al celor ce se chinuiesc în dureri cumplite;
Bucură-te, izvor de vindecare în care se răcoresc toţi cei răniţi sufleteşte;
Bucură-te, izgonitorule de demoni, că ai zdrobit cu smerenia ta toată viclenia şi
asuprirea diavolului;
Bucură-te, preamilostive părinte, că n-ai îndurat să-i vezi pe oameni sfârşindu-se sub
greutatea chinurilor trupeşti şi sufleteşti;
Bucură-te, că pentru aceasta toate scârbele şi bolile noastre le-ai luat asupra ta;
Bucură-te, că te-ai rugat cu mărime de suflet ca Dumnezeu să-ţi trimită ţie neputinţele
noastre;
Bucură-te, că ne-ai învăţat că toate necazurile vin prin depărtarea de Dumnezeu şi de
poruncile Sale;
Bucură-te, cel ce ne-ai arătat că negrăită este răsplata celor ce-şi duc boala cu răbdare,
aducând slavă lui Dumnezeu;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Condacul al 10-lea:
Domnul şi Mântuitorul lumii a făgăduit mare răsplată celor ce se vor osteni în bun
chip spre desăvârşirea altora. Iar tu, Cuvioase, deşi călugăr simplu şi neînvăţat în cele
lumeşti, ai fost înţelepţit de Însuşi Duhul Domnului ca să povăţuieşti mii de oameni pe
calea mântuirii. Iar pentru aceştia te rogi până acum lui Dumnezeu, Căruia şi noi Îi
cântăm cu bucurie: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Pentru întreaga ta virtute, Dumnezeu te-a împodobit cu daruri mai presus de fire, pe
care tu le-ai folosit spre slava Lui şi spre folosul oamenilor. Că te-ai făcut părintele a
mulţimi nenumărate de credincioşi, care luptaţi fiind de ispitele cele cumplite ale
vremurilor noastre, căutau la tine ca la un liman dumnezeiesc. Iar pentru aceasta, te
rugăm să ne primeşti şi pe noi în rândul fiilor tăi duhovniceşti, şi să ne îngădui să-ţi
cântăm, cu mulţumire, aşa:
Bucură-te, că i-ai învăţat pe oameni să lupte cu gândurile cele rele sădite în minte de
vrăjmaşul mântuirii noastre;
Bucură-te, că strălucind de darul deosebirii duhurilor, fiilor tăi le arătai îndată dacă
gândurile lor sunt de la Dumnezeu sau de la diavol;
Bucură-te, că prin harul lui Dumnezeu cunoşteai adâncul inimilor oamenilor;
Bucură-te, că având deplină înţelepciune, ai zădărnicit toate cursele cele meşteşugite
ale celui viclean;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai întors la pocăinţă adevărată prin dragostea ta cea
nefăţarnică;
Bucură-te, că te-ai făcut mustrare înţeleaptă a celor îndărătnici şi mândri;
28
Bucură-te, că ai fost mângâiere blândă a celor deznădăjduiţi şi covârşiţi de ispite;
Bucură-te, că ai plâns neîncetat pentru toţi cei ce vedeau în tine nemincinoasă nădejde
de mântuire;
Bucură-te, că la Judecată o să-I spui lui Dumnezeu, cu dulce bucurie: Iată, eu şi fii pe
care i-ai dat mie!;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Condacul al 11-lea:
Ajungând călugăr desăvârşit, Părinte, şi plin fiind de harul lui Dumnezeu, te-ai făcut
nădejde tare pentru sufletele nemângâiate ale celor ce vroiau să se închine lui Hristos
în întregime. Iar pentru darurile tale, toţi vedeau în tine un îndrumător luminat de
Duhul Sfânt. Pentru aceasta Îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce turma Sa nu a lipsit-o de
păstori cu viaţă sfântă, zicând: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Ai întemeiat la Suroti o mănăstire de maici, unde fiicele tale cele mai sporite puteau să
se dăruiască Mirelui Hristos cu dragoste deplină. Iar mai apoi le-ai povăţuit spre
desăvârşire, ca un părinte mult iubitor şi îndelung răbdător, prin sfaturile tale cele
preaminunate, care ne sunt şi nouă îndrumare nemincinoasă. Te binecuvântăm cu toţii
pentru aceasta, zicând:
Bucură-te, că ai ctitorit Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul de la Suroti;
Bucură-te, că aceasta s-a făcut liman de mântuire pentru sufletele cele însetate de
Hristos;
Bucură-te, că te-ai străduit cu timp şi fără timp a le face pe maici mirese desăvârşite
ale Domnului nostru;
Bucură-te, că le-ai învăţat călugăria cea adevărată, care înseamnă lepădare de lume şi
de poftele ei;
Bucură-te, că neîncetat te-ai străduit să le aprinzi râvna spre nevoinţa cea
binecuvântată;
Bucură-te, că le-ai călăuzit spre mărturisirea cât mai deasă a păcatelor, prin carea se
strică întru totul lucrările diavolului;
Bucură-te, că povăţuirile tale au căzut pe pământ roditor şi au răcorit lumea întreagă;
Bucură-te, că ai luptat cu putere împotriva duhului lumesc care vatămă cumplit viaţa
de mănăstire;
Bucură-te, că prin vitejia şi dragostea ta te-ai făcut tuturor călugărilor pildă de biruinţă
duhovnicească;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
29
Condacul al 12-lea:
Mare a fost harul lui Dumnezeu care s-a revărsat peste tine, Cuvioase, şi mari şi milele
Lui, că pentru multa ta jertfă, Cel Atotbun te-a învrednicit de descoperiri minunate şi
de bucurii mai presus de fire. Ne bucurăm şi noi văzând răsplata pe care Dumnezeu o
dă sfinţilor Săi, şi rugându-L să ne facă şi pe noi părtaşi ei, Îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Ai gustat, Părinte, încă de aici din bucuriile raiului, cele gătite de Mult-milostivul
Dumnezeu tuturor celor ce slujesc Lui cu dragoste. Că deşi au fost mari luptele pe care
vrăjmaşul cel viclean le-a dus cu tine, cu mult mai mari au fost mângâierile prin care
Dumnezeu te-a întărit în virtute. Pentru aceasta, întru smerită laudă, îţi cântăm:
Bucură-te, lumină preadulce prin care Hristos străluceşte lumii întregi;
Bucură-te, flacără minunată, care ne aprinzi şi pe noi de dragostea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai făcut sălaş deplin al harului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, că acesta a născut în tine toate roadele sfinţeniei;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a copleşit cu darurile Sale cele mai presus de fire;
Bucură-te, că ai gustat din lumina cea necreată şi pururea fiitoare;
Bucură-te, că ai trăit cu Sfinţii ca şi cu nişte prieteni apropiaţi;
Bucură-te, că Maica Preabună a Domnului nostru ţi s-a arătat pentru a te întări în
necazuri;
Bucură-te, minune negrăită, că te-ai învrednicit a vorbi cu Însuşi Hristos, Stăpânul şi
Dumnezeul nostru;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Condacul al 13-lea:
“Mulţi sfinţi ar fi dorit să trăiască în vremea noastră, ca să se nevoiască”, grăit-ai,
Părinte, luminat fiind de Duhul Sfânt. Că ne-ai vestit nouă, celor întunecaţi, că
vremurile sunt spre plinire şi că cei ce acum se luptă cu vitejie ca să-şi câştige
mântuirea, au plată de mucenic. Pentru aceasta, Îi mulţumim lui Dumnezeu, Cel ce cu
milă şi-a cercetat poporul, trimiţând pe Sfântul Său spre luminarea noastră, şi Îi
cântăm Preabunului Stăpân, în glas de bucurie, cântarea: Aliluia! ( de trei ori.)
Şi iarăşi Icosul 1:
Dumnezeu a rânduit ca să te naşti, Părinte, în binecuvântatul pământ al Capadociei,
cel ce a odrăslit mulţime nenumărată de sfinţi. Cărora şi tu te-ai adăugat, întru deplină
vrednicie, luminând alături de ei şi neobosit povăţuindu-ne spre pocăinţă. Pentru care
te şi lăudăm, cu întreagă bucurie, aşa:
Bucură-te, că te-ai făcut urmaş ales al tuturor sfinţilor capadocieni;
30
Bucură-te, că acelora te-ai asemănat întru totul, ca un de-Dumnezeu-purtător;
Bucură-te, floare preafrumoasă şi mult înmiresmată, care ai răsărit spre luminarea
noastră;
Bucură-te, izvor de har dumnezeiesc, care răcoreşti lumea întreagă;
Bucură-te, hrană preadulce care saturi sufletele cele înfometate de dreaptă învăţătură;
Bucură-te, vasule care ai adunat toate neputinţele, scârbele şi durerile noastre;
Bucură-te, stâlp de foc, care eşti reazem neclintit pentru cei ce vor să câştige
mântuirea;
Bucură-te, stea care luminezi pe cerul Bisericii, călăuzindu-ne spre veşnicele lăcaşuri;
Bucură-te, că te-ai dovedit a fi o binecuvântare a lui Dumnezeu şi un semn al negrăitei
Lui milostiviri;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Condacul 1:
Să-l lăudăm toţi credincioşii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu în aceste vremuri
de cernere, spre mângâierea şi îndrumarea noastră, pe cel ce s-a nevoit în chip
bineplăcut Stăpânului, arzând de dragoste pentru întreaga lume, pe Paisie mult
minunatul, care inima şi-a pus pentru noi şi pentru mântuirea noastră, şi să-i cântăm cu
mulţumire zicând: Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de
pe urmă!
Iubite Părinte Paisie, tu, care ai urcat pe treptele sfinţeniei şi ai ajuns desăvârşit în
virtute, şi pentru aceasta ai câştigat îndrăzneală deplină către Milostivul Dumnezeu,
roagă-L pe Acela Căruia I-ai slujit neîncetat în viaţă, să nu ne piardă pentru păcatele
noastre cele multe, ci să ne întoarcă la pocăinţa cea binecuvântată.
Tu, care cât ai fost pe pământ ai tămăduit cu atâta dragoste neputinţele noastre
nenumărate, boli trupeşti şi sufleteşti, cu mult mai mult poţi acum să ne ajuţi şi să ne
izbăveşti de toate greutăţile. Deci miluieşte-ne, Părinte, pentru dragostea ta cea
nemăsurată, pentru bunătatea ta cea dumnezeiască, şi nu ne lăsa pe noi, cei plini de
atâtea păcate.
Tu, care nu ai obosit a ne povăţui spre mântuire şi a ne purta neputinţele câtă vreme ai
fost aici cu noi, înţelepţeşte-ne şi acum ca să putem birui ispitele pe care vicleanul
diavol le ţese neîncetat în jurul nostru, şi cu care vrea să ne piardă sufletele pentru
veşnicie. Luminează-ne ca să putem cunoaşte voia lui Dumnezeu pentru noi, şi roagă-
te Stăpânului ca să ne dea putere să o împlinim cu mulţumire.
31
Tu, care ne-ai fost o pildă nesmintită de vitejie şi de jertfire de sine, întăreşte-ne şi pe
noi ca să putem să-ţi urmăm în virtute, pentru a câştiga cununa cea nepieritoare, de
care şi tu te-ai învrednicit cu prisosinţă.
Aşa, Părinte, nu ne lepăda pe noi, cei ce neîncetat Îl mâniem pe Îndelung-răbdătorul
nostru Dumnezeu, ci stai cu îndrăzneală înaintea tronului Aceluia, mijlocind pentru
noi cu lacrimi, ca Dumnezeu să ne dea, pentru tine, scumpa mântuire. Şi astfel,
mulţumindu-ţi din adâncul inimii pentru toate câte le-ai făcut pentru noi, şi încă le mai
faci, să-I mulţumim şi Dumnezeului nostru preabun, cel închinat în Sfânta Treime,
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
32